Dupa o absenta de mai bine de 3 saptamani de pe blog, revin astazi cu forte proaspete ca de inceput de an si o retrospectiva atat a lipsei cat si a intregului an 2015.

Ma bucur sa fiu din nou acasa si ma bucur sa va scriu iarasi, dupa cum ati observat, lipsa s-a simtit dar nu am ezitat sa raspund cererilor desi nu am prea putut oferi ajutor. Dar da, sunt din nou pe blog si sunt fericita 🙂

Urmatoarele postari vor capata o fata de “jurnal” pentru ca nu vreau sa ezit in a va arata si voua locuri sau lucruri care pe mine m-au incantat foarte mult si pentru ca am realizat sute de fotografii frumoase pe care vreau sa le adaug aici, in aria mea de desfasurare.

Jurnal 16-12-2015, ora 05:00

Imi suna alarma si ma trezesc, bagajul imi e facut si tot ceea ce mi-a mai ramas sa fac, este sa beau o cafea si sa ma dezmeticesc bine, imi e teama de drum, de vreme si de granita ca va fi aglomerata… dar trebuie sa ma linistesc, va mai dura pana ajungem.

In urma cu 2 saptamani am primit o propunere de genul: “Cum ar fi sa ne duca Mos Craciun acasa?” nu am putut rezista si cu toate resursele noastre am plecat spre casa, noi doi si inca doi prieteni, cu masina.

Incarcand bagajul in masina imi tot fortam mintea sa gandesc daca am uitat ceva (am udat florile abundent, am scos aproape tot din priza, am inchis bine geamurile si am redus temperatura… cam atat dar simt ca mai lipsea ceva…)

Parasind Danemarca prin granita de la Flensburg ne-am continuat drumul pana in Austria in Viena unde aveam cazare peste noapte.

Un drum destul de plictisitor as spune pentru ca de pe autostrada nu am avut asa vizibilitate la locul in sine mai ales ca am strabatut toata Gernamia.

Satisfactia cea mai mare fiind faptul ca voi ajunge acasa curand si ca voi oferi surpriza familiei, ei nu stiau nimic despre plecarea mea iar faptul ca a trebuit sa tin secret mi-a ingreunat putin viata mai ales ca vorbim de foarte multe ori pe zi. Imi doaream doar sa vad bucuria surorii mele de pe chip in special pentru ca este genul de persoana care se bucura de lucruri marunte si reactioneaza foarte natural.

Ajunsi in Viena, ne-am cazat cu repeziciune si am dat buzna sa cautam un local unde putem manca pentru ca eram lihniti si obositi. Am luat masa in tihna savurand si cate o halba de bere si un meniu local tipic vienez, alaturi de baieti in restaurantul “Centimeter”. Facandu-ne planul pentru a doua zi am decis sa mergem cat mai devreme cu putinta la somn si sa pastram entuziasmul pentru a merge sa vizitam centrul.

Am ajuns la hotel am facut un dus fierbinte si ne-am pus in pat, am adormit imediat.

Anca GV