Simt ca a venit primavara, e soare, e cat de cat cald si nu am nevoie de manusi. Ne trezim si da, e 9 Martie, am serbat ieri ziua femeii printr-o lunga sesiune de cusut la masina iar azi pentru ca este frumos, am mers la plimbare si ne-am facut curaj sa coboram pana pe plaja.

Imi amintesc cu mare drag de aceasta perioada cand eram in scoala primavara si aveam Educatie Plastica sau Lucru Manual (materii care ma fascinau) si ne punea doamna invatatoare sa facem martisoare si felicitari pentru mama. Imi amintesc perfect cum aprecia stangacia scrisului de mana si cum le pastra vrand-nevrand pe toate. Sunt zile in care imi e foarte dor de ea si ma uit in oglinda vazandu-i versiunea mai tanara si incerc sa raman pozitiva desi imi lipsesc atat de tare sfaturile si vorbele ei.

Imi amintesc de cum era cand eram acasa si veneau astfel de sarbatori si mai presus de toate, imi amintesc evolutia lor. In gimnaziu eram considerati cat de cat mai maturi si nu ii mai faceam mamei felicitari, apoi in liceu si facultate imi era la indemana sa ii cumpar ceva frumos insa mereu concuram cu colegii ei de serviciu care ii ofereau aceleasi simboluri. Acum ca sunt aici imi amintesc ce era special, acea imbratisare care ne linistea pe amandoua si ne multumea reciproc. Nu ne imbratisam doar de 8 Martie, se intampla mereu, se intampla des, foarte des, obsesiv de des, neobisnuit de des, asa suntem noi, poate de aia ne si simtim lipsa atat de tare in astfel de clipe, dar e ok, am sa merg sa o revad, am facut deja tot posibilul din lume ca sa stau cu ea cat mai mult, sa o imbratisez des.

Voi cat de des va imbratisati mamele?

Anca GV