Terminata ieri, cartea asta m-a rascolit la propriu, are acel ceva ce te pune pe ganduri, te cuprinde si te face sa ii apartii in intregime, te acapareaza si te transpune astfel incat pierzi contactul cu realitatea.

“Mare Tranquillitatis de Katja Millay” este povestea unei tinere de 17 ani, o pianista talentata care a avut parte de un incident neplacut, iar odata cu acel moment i-au fost luate pe rand, visul, inocenta, adolescenta si darul de a fi mama.

Nastya cred ca este unul dintre cele mai profunde personaje principale pe care le-am intalnit de-a lungul anilor, ascunde sub mantia unui dermatograf si a unei rochi negre intreaga poveste, dar singurul motiv care o mai tine conectata la realitate este dorinta apriga de a se razbuna.

In ciuda incercarilor ei de a ramane “invizibila” in prima zi la noul liceu, ajunge rapid principalul subiect de barfa printre adolescenti. Cand in scena intra Drew, Nastya a simtit ca nu mai are scapare, genul de baiat foarte popular, arogant si usor agasant, cea mai noua activitate a lui fiind sa afle mai multe despre noua fata misterioasa.

Spre deosebire de Drew, care este foarte popular si de Nastya care are un trecut bine pazit, Josh este un baiat simplu, cu o poveste devenita deja istorie in randul liceenilor, o famile decedata si o singura pasiune care il tine in viata. Josh traieste sub un scut de protective, astfel incat nimeni nu il baga in seama, nimeni nu il supara, nimeni nu il vorbeste pe la spate.

Ce te faci, ca fata, cand simti o atractie periculoasa fata de un baiat? Ce te faci cand vrei ca picioarele sa nu iti stea in loc si ochii sa nu se mai holbeze, iar singura dorinta este sa te ascunzi; dai gres… atragand atentia. Primul contact? Un pantof intepenit in pavajul din curtea scolii. Ce se intampla? A devenit rapid tinta tuturor privirilor, a susotelilor si a rasetelor… Cine este salvatorul? Josh!

De aici, romanul capata un alt inteles, o alta forma, actiunea evolueaza rapid iar timpul trece si intamplarile ne-o prezinta pe Nastya asa cum ne-am inchipuit… nici Josh sau Drew nu si-au inchipuit, iar asta ar trebui sa descoperiti si voi pentru ca deja cred ca am spus prea multe.

Aceasta carte mi-a mai placut pentru ca autoarea nu a scris un volum din perspectiva ei si un volum din perspectiva lui, a imbinat parerile si povestirile Nastyei cu a le lui Josh, asa ajungem sa ii cunoastem mult mai bine, sa deslusim raspunsuri la intrebari pe care le avem de o eternitate.

O lectura care uneste sentimente de prietenie, colegialitate, pasiune, tristete, furie, respect si nu in ultimul rand, iubire sincera si profunda.

Anca GV