O poveste plina de sens, despre iertare, despre cum sa treci peste suferinta indepartand usor usor sursa, despre iubire vesnica si chimie, o poveste care imi intareste convingerea ca daca doua suflete sunt menite sa fie pereche, atunci galaxia va complota pana cand acelea se vor uni.

Povestea dintre Estelle si Oliver a fost relatata diferit, Estelle care vorbeste in prezent despre cat de greu i-a fost sa treaca peste plecarea lui Oliver in adolescenta si despre cat de greu este sa accepte faptul ca logodnicul ei Wyatt a pierit intr-un accident tragic, in timp ce Oliver vorbeste la trecut despre intensitatea primilor fiori ce aveau sa il mistuiasca vesnic detestand practic toate deciziile luate.

E destul de greu sa infrunti teama tinand cont ca ai de pierdut in unul din cele doua cazuri si este natural sa amani insa oricat de perfectionist ai fi, nu o poti duce la infinit, nimic bun nu a dus atunci cand Victor s-a simtit tradat, ca Oliver are sentimente pentru sora lui desi se considerau frati si scopul era sa o protejeze pe Estelle.

Poate va intrebati cum au reusit sa isi mai asculte inima cand totul era distrus… adevarul este ca numai doua suflete pereche puteau sa se regaseasca dupa atata vreme si sa se ierte explodand sub o aura plina de emotie si pasiune.

Este frumos cand citesti si pe parcurs descoperi cata influienta poate avea un barbat asupra unei femei si invers si este atat de frumos exprimata in cuvinte astfel incat tu ca cititor, sa simti cum prin vene iti circula sangele de parca ai lua parte la actiune.

Mi-a placut tare mult epilogul, sunt tare bucuroasa gasesc cate unul exact pe masura asteptarilor, ador sa vad cum evolueaza povestea dintre personaje si nu sunt tentata sa citesc volumele urmatoare doar pentru ca stiu ca mai sunt mentionati trecator.

Ma simt bine sa adaug inca o carte la colectie mai ales una atat de frumoasa, chiar am ramas cu gandul la ea si imi doresc sa mai gasesc carti asemanatoare…

Anca GV