Revin rapid cu inca o recenzie a unei carti pe care am devorat-o in doua seri, cu niste ochi iritati de somn dar dornici sa parcurga paginile cu repeziciune.

Asa se citeste o carte, nu….

Am fost magnet inca de cand am inceput anul pentru lecturi cu inceput trist in care unul din personaje sau ambele, au pierdut pe cineva extrem de drag si nu am putut sa nu ma transpun pentru ca de asta citesc, simt ca traiesc o alta viata.

Pentru mine, cartile au scopul de a ma face sa imi imaginez in detaliu acel : “cum ar fi daca…?!” si mai ales “ce as simti daca!” … dupa ce inchid cartea raman si privesc in gol trecandu-mi fel de fel de scenarii prin minte iar asta pe mine ma ajuta sa constientizez cine sunt cu adevarat si care este rolul meu.

Povestea personajului Diane, mi-a umezit ochii si m-a facut sa ud zeci de servetele inca din primele pagini.

Un accident, pierderea celor dragi, un prieten foarte bun si niste parinti care nu au incredere in ea, cam asa as putea descrie primele capitole. Trist si dureros, sfasietor…

Povestea este despre regasire, despre puterea de a reusi sa inchida intr-o camera a sufletului o asa mare pierdere, despre dorinta si vointa.

O lectura usoara plina de emotii si sensibilitate, presarata cu momente in care daca, as fi fost personaj as fi facut ceva, i-as fi ajutat pe protagonisti sa nu piarda atat de mult timp, sa nu se mai ascunda de ceea ce simt. Muream de oftica sa vad cum milimetric totul de intampla, de la gesturi, la ganduri si vorbe nerostite.

Prima data in viata mea cand spun ca ma bucur ca sunt ambele parti de carte traduse impreuna altfel as fi turbat.

Finalul primului volum si inceputul al celui de-al doilea iti ridica multe semne de intrebare, oare se vor mai regasi? Se vor uita? Vor trece peste ca si cand nu s-ar fi cunoscut? O Doamne cat de tare am plans pentru personajele astea… au fost cele mai pure si mai sensibile din toate cartile pe care le-am citit anul acesta, m-au emotionat si cred, defapt sunt sigura ca greu mi le voi scoate din cap.

“Oamenii fericiti citesc si beau cafea” merita citita, merita un gram de atentie, merita mai mult din punctul meu de vedere.

Continuarea se numeste “Viata e usoara, nu-ti face griji” dar oare asa e? Abia astept sa o termin si pe aceasta si sa ma intorc sa va spun despre ea.

 

Anca GV