Am parcurs cartea asta in doua zile, Doamne ce bine e sa ai cateva zile libere…

Anul 2018 va fi despre Colleen Hoover, mi-am propus sa ii citesc toate cartile, fie in romana fie in engleza, nu am sa tin cont, am trecut pe lista chiar si seria “Never Never” care este rezultatul colaborarii a lui Co Ho cu Jamie McGuire.

Cartea despre care am sa va scriu astazi este intitulata “Maybe Someday” si face parte din seria stand alone “Maybe”.

O lectura impresionanta, imi aminteste de multe carti bune si mai ales de “Vocea lui Archer”, iar asta am sa va explic in cele ce urmeaza.

Pentru ca suntem in romanele lui Colleen Hoover, va dati seama ca orice se poate intampla si ca perfectiunea nu este cu adevarat perfectiune, personajele sunt complexe iar povestile sunt unice.

Prologul pare extrem de interesant, ne plaseaza cuvma in mijlocul actiunii fara sa avem prea multe de spus. Ne face cunostinta cu Sydney, peronajul principal, cu iubitul ei, Hunter, cu Tori, colega ei de apartament si Ridge, baiatul care in fiecare sera la ora opt exerseaza la chitara in balconul blocului de vis a vis.

Capitolul unu incepe sa clarifice situatia, ne duce cu doua saptamani in urma cand Sydney, incepe sa il “vada” cu adevarat pe Ridge, cum muzica lui o ajuta sa inteleaga ca viata pe care o duce nu este perfecta, ca relatia pe care o are cu Hunter nu o sa duca nicaieri si ceea ce ea isi doreste cu adevarat nu coincide cu prezentul.

Coincidenta face ca Sydney sa afle ca Hunter, iubitul ei, o inseala cu Tori, colega ei de apartament. Momentul este extrem de trist, mai ales ca autoarea a creat un ambient de asa natura. Sydney afla, in goana ei pentru a-si strange bagajele, uita geanta in casa fapt care o face sa renunte la taxiul pe care il chemase, momentul este cu atat mai rau cand constientizeaza ca ropota de ploaie a udat-o din cap pana in picioare.

In ajutorul ei sare Bridgette, colega de apartament a lui Ridge si de aici, putem spune ca romanul abia incepe.

Cand Sydney ajunge in apartament, realizeaza ca niciodata in cele doua saptamani, nu l-a vazut pe Ridge atat de aproape si cu atat mai mult, vestea ca el este surd este foarte coplesitoare.

Capitolele alterneaza, daca in “Vocea lui Archer”, totul s-a bazat pe personajul feminin, aici, Ridge isi poate exprima gandurile, iar noi interactionam cu doua povesti, doua puncte de vedere si o poveste de dragoste ce se formeaza intr-un mod interzis. Sydney nu stie ca Ridge are prietena, lucru pe care noi l-am aflat din capitolele narate de catre el.

Totul evolueaza intr-un mod menit sa ne sfasie inimile, este extrem de coplesitor si frumos tot odata iar Colleen Hoover, nu o sa ne dezamageasca niciodata prin creatiile ei.

Spun ca totul este interzis, din cauza faptului ca Sydney si-a jurat ca nu vrea sa fie ca o Tori, sa intervina intr-o relatie, distrugand-o, insa totul este este atat de diferit…

Nu stiu ce sa va mai spun, nu stiu daca v-am spus destul, Doamne… imi vine sa fac si o povestire a acestei carti… atat de frumoasa si complexa este.

Un lucru foarte interesant vis a vis de aceasta carte, vine cumva la pachet cu un album, cartea in esenta, este despre cum ajung sa fie anumite melodii scrise, motivele, asa ca pentru o mai buna experienta (cum spunea si autoarea), este recomandat ca pe parcursul lecturii, cand o melodie apare, sa fie si ascultata. Intregul album il gasiti AICI, este cantat de Griffin Peterson, o voce calma ce mi-a creat o alta parere asupra romanului.

Anca GV