Te-am ales pe tine – Mia Sheridan

te-am-ales-pe-tine-de-mia-sheridan

Poate sa imi explice si mie cineva de ce Doamne iarta-ma, autoarele au o asa afinitate pentru povestile create in jurul personajelor violate, abuzate, triste si cu un trecut atat de negru? Doar asta se cere in ziua de azi, sau sunt mistuite de traumele din trecut si le transpun sub forma de carti?

Asta ar fi o problema, a doua este: de ce naiba citesc eu asa ceva si mai ales, de ce naiba imi place? De ce empatizez pana la lacrimi si ma consum in loc sa citesc orice altceva?

In fine…

Trecand de asta, daca nu va deranjeaza acest gen, atunci ar trebui sa ramaneti aici pentru a afla de ce trebuie sa parcurgeti povestea asta.

Mia Sheridan m-a cucerit prin “Vocea lui Archer”, o poveste sensibila despre un personaj mut, spusa atat de calm incat mi-a intrat in suflet, despre care am scris in recenzia de AICI.

E ciudat sa termin o carte in mai putin de trei zile, dar am avut ceva timp liber si m-am bucurat din plin. Mi-a placut, mi-a placut enorm povestea in ciuda a ceea ce am scris in prima parte a articolului, cumva am reusit sa fac abstractie de background-ul personajelor astfel incat sa ma concentrez pe prezentul lor.

te-am-ales-pe-tine-de-mia-sheridan2

Ellie, o tanara ce fuge… fuge de tot ce i-a marcat copilaria, fuge de ea insasi si se ascunde sub un nume de scena – Crystal, menit sa ii dea putere astfel incat sa supravietuiasca intr-o lume unde simte ca nu isi gaseste locul.

Gabriel, un copil ramas orfan pe cand inca era rapit si tinut captiv intr-un subsol mizerabil, reuseste sa scape de atacator insa nu reuseste sa scape de acele amintiri, evoluand intr-un barbat incomplet.

Caramizi asezate din perspectiva ei si caramizi asezate din perspectiva lui, alaturi de iubire, reusesc sa construiasca o frumoasa cladire, menita sa ii apere de exterior cat si de fantomele din trecut ce inca ii mai bantuie.

Povestea este extrem de atent construita, redata intr-o maniera in care te face sa suferi pentru personaje, empatizand cu trairile si sentimentele lor. M-am trezit adesea ramanand pe ganduri si incercand sa ma gandesc la soluti, la lucruri pe care personajele le-ar fi putut face pentru a se salva.

Ellie mi-a rupt sufletul insa Gabriel mi l-a facut tandari. Am fost extrem de trista pentru el, pentru pierderile lui, pentru timpul in care a suferit si pe care l-a petrecut in acel subsol. M-am gandit cum ar fi sa fiu mama si sa imi plang copilul rapit, m-am gandit mult la parintii lui care au decedat inainte sa il vada izbutind…

Felul in care el isi povesteste istoria, atat de timid si tipic barbatesc, cum striga dupa ajutor cu o jumatete de gura punand persoanele drage pe primul loc, ascultandu-i pe cei din jur inainte sa se asculte pe el… vreau sa cred ca aceasta carte este despre el mai mult decat este despre ea…

Mia Sheridan, mi-a demonstrat inca odata ca daca vreau sa ii mai parcurg o carte, trebuie sa ma inarmez cu un teanc de servetele si mai ales, sa nu ma intreb de ce sunt atat de abatuta.

Cartea asta nu este despre un joc de putere, despre care pe care intimideaza mai tare, are romantism cat cuprinde si poate satisface toate gusturile insa are o aura ce o invaluie, plina de tandrete si pasiune, sensibilitate si iubire pura.

Iubesc personajele si fiind a doua carte scrisa de autoare pe care o parcurg, nu ezit sa spun ca am observat un tipar: personaje “distuse” in ambele tabere, se gasesc, incep sa simta reciproc, el – prima experienta cu o femeie, ea – extrem de traumatizata, ajung sa fie impreuna dupa care unul din ei decide ca are nevoie de timp si spatiu sa poate deveni mai puternic astfel incat sa poate avea grija si de el, si de celalalt, se regasesc iar finaul este cu happy end.

te-am-ales-pe-tine-de-mia-sheridan1

In final, de ce trebuie sa cititi cartea asta? Daca nu v-am convins, uite mai jos cateva motive:

  • Este scrisa de Mia Sheridan, autoare ce ne-a cucerit cu “Vocea lui Archer” si pe multi altii cu: “Becaming Calder” si “Finding Eden”, serie care pe mine nu m-a captivat deloc, insa gusturile nu se discuta.
  • Maniera in care este scrisa, atat de complexa si datorita perspectivei duble, reusesti sa intelegi ambele personaje intr-o egala masura astfel incat, sa nu le judeci alegerile.
  • Simplitatea personajelor. Incep sa apreciez din ce in ce mai tare asta la o carte, am inceput sa urasc autoarele care spun numele obiectelor ce le inconjoara pe personaje de parca un telefon nu mai e telefon daca nu e un Iphone sau masinile nu mai pot fii recunoscute ca masini daca nu sunt BMW-uri, sau mai stiu eu ce alte masini scumpe…
  • Povestea si evolutia ei, cat si evolutia personajelor. Este de admirat puterea pe care o capeti atunci cand iubesti, stiu asta pe propria piele si nu cred ca exista ceva mai special pe lumea asta, inteleg perfect de ce se tot scrie despre iubire.
  • Finalul povesti. Cine nu apreciaza un final cu happy end?

Sper sa va conving sa o parcurgeti, nu va descurajati de cele scrise mai sus, este parerea mea si mi-o asum pana in maduva oaselor, am devenit extrem de selectiva cand vine vorba sa imi petrec timpul pretios alaturi de cineva sau ceva, asa ca am tot dreptul sa fac mofturi.

te-am-ales-pe-tine-de-mia-sheridan3semnatura-noua

 

spring book haul 2019

Pentru ca am tot acumulat carti noi despre care nu v-am vorbit pana acum, zic ca este un prilej bun sa o asternem de un spring book haul.

spring-book-haul3

Anul asta pentru mine a fost extrem de linistit si bine planuit, am avut multe oportunitati de a-mi procura carti, fie ele noi, fie la mana a doua, si nu am ezitat deloc.

Primele pe care am pus mana au fost cele doua de la Collen Hoover, le am de o luna si jumatate si le pastrez pentru zile negre, stiti voi de ce…

Le-am procurat de pe Book Depository si cu una din ele am avut emotii pentru ca a durat cam o luna sa ajunga la mine…

Despre “Verity” am vorbit in aceasta recomandareย iar despre “All your perfects” nu am apucat sa spun prea multe pe nicaieri, caci nici eu nu stiu, am luat-o pentru ca este scrisa de Collen Hoover si cand vine vorba de ea, merg orbeste. Aaa, da, si November 9, again.

L.A. Candy este o carte pe care am gasit-o intr-un Genbrug anul asta, si parca striga la mine sa o iau acasa, ajunsa si citind pe Goodreads despre ea, am vazut ca are un ratting cam – meah, si ca face parte dintr-o serie de trei carti. Nu planuiesc sa o abandonez dar nu stiu daca vreodata am sa ajung sa o citesc.

Acum sa vorbesc putin despre cartile traduse in limba romana.

Cand am fost in tara, pe lista mea de lucruri de facut, se afla mersul la Diverta siย cumparat toate cartile de acoloย “Te-am ales pe tine” de Mia Sheridan. Carte pe care am vrut initial sa o comand in limba romana, apoi m-am razgandit si am zis ca o sa o comand in engleza, moment in care m-am razgandit din nou si cand am vrut sa o iau, nu mai era pe stoc la Elefant … ahhh, viata grea. Am trecut-o pe lista sa o iau personal dintr-o librarie exact asa cum am facut si cu “Vocea lui Archer”.

Intr-una din seri mi-am propus sa petrec timp cu mama mea, asa ca am plecat la mall ca fetele, si cum citeam eu in lista mea imaginara cu lucruri de cumparat si facut, am urcat la etaj la Diverta sa vad daca o gasesc. Uitandu-ma printre zecile de titluri, am gasit si alte doua titluri de la editura Nemira: “Barbatul care n-a mai sunat” de Rosie Walsh, si un alt titlu despre care nu am auzit niciodata “O zi de Decembrie” de Josie Silver, carte pe care mama s-a oferit sa mi-o cumpere ca amintire.

Miercuri, in acea saptamana, am fost pana la Ploiesti pentru a ma vedea cu buna mea prietena Cosmina, prilej prin care am intrat in libraria Humanitas din centrul orasului. Teancuri de carti si putin timp. Nu am apucat sa ma uit prea mult printre titluri insa am gasit “Fericiti pentru totdeauna?” de Taylor Jenkins Reid, carte pe care stiu ca am vrut sa o comand la un moment dat insa nu mai era pe stoc la Elefant. Alaturi de ea era si “Poate intr-o alta viata” de Taylor Jenkins Reid, adica aceasi autoare ca cea de mai sus. O carte putin botita la un colt si usor cam trista atunci cand “a vazut” ca am luat-o pe cealalta. Luandu-le pe amandoua in mana, am simtit ca nu merg una fara cealalta si ca ar trebui sa le platesc pe amandoua.

spring-book-haul2spring-book-haul1

P.S. Iubesc cartile celor de la Nemira pentru ca intotdeauna vin cu semne de carte in tandem cu coperta.

Cu acestea fiind spuse, am incheiat si acest articol, dar nu inainte de a va arata biblioteca mea de acum.

spring-book-haul4

semnatura-noua

Clar de luna pe strada Nightingale de Samantha Young

Dupa esecul pe care l-am avut incercand sa parcurg “Arta visarii”, un lucru major am inteles despre gusturile mele literare: nu mai vreau sa citesc carti despre adolescente in liceu sau aventuri din vacantele intre liceu si facultate. Nu pentru ca ma plictisesc ci pentru ca m-am saturat de acel tipar, simt ca ma tin pe loc, imi consum timpul degeaba…

Dupa cartea asta din care am parcurs 120 de pagini, am azvarlit-o cat colo si am mers spre biblioteca cu pasi rapizi si am apucat pe nevazute orice altceva: “Clar de luna pe strada Nightingale” de Samantha Young.

pe-strada-1

Citind descrierea de pe spate, am zis ca orice e mai bun decat “Arta visarii”. Nici nu stiu de ce am cumparat cartea asta, nu am idee cum de m-a convins tinand cont ca eu din seria asta, am citit doar primele trei volume, stiind ca este stand-alone, probabil de aceea am luat-o. Nu am parcurs mult, vreo doua, trei capitole si eram gata sa o arunc si pe asta…

Stiti acel moment cand nimic nu va satisface dorinta pe care o aveti? Fie ca este vorba de ceva dulce sau o bautura, cand ati manca ceva sau ati bea ceva dar orice ati bea nu este acel ceva? Asta am simtit, din nou…

Convinsa ca trebuie sa apelez din nou la incredibilele scrieri ale lui Colleen Hoover, am zis sa ii mai dau o sansa caci practic o sa irosesc tot ce e mai bun, si cand o sa fie cu adevarat nevoie, nu o sa mai am ce si ma tem.

Cartea nu este complexa dar prin simplul fapt ca personajele nu sunt adolescente, ii creeaza o aura atat de speciala incat te face sa ii dai o sansa. Grace si Logan sunt doua pesonaje ce mi-au devenit extrem de drage dupa capitolul cinci, cam atat am avut nevoie ca sa imi reamintesc cat de bine scrie Samantha Young.

pe-strada-3

Ea, o tanara editor freelance de carti ce fuge de o familie “bolnava”,ย incearca sa isi reconstruiasca viata sub un nou nume si alaturi de o noua famile formata din niste prieteni grozavi.

El, este acel el care a salvat-o pe sora lui in volumul cinci al seriei, despre care am aflat pe parcurs. Proaspat mutat in acelasi complex de locuinte, vecin cu Grace, nu face nimic altceva decat sa tulbure linistea publica spre disperarea ei.

Confruntarile lor sunt delicioase si extrem de tensionate, este o placere sa le parcurgi. Povestea lor de dragoste evolueaza greu pentru ca lucrurile se complica teribil si tocmai asta ii si leaga.

Dupa ce i-am dat o sansa cartii, am parcurs-o cu atat repeziciune incat si eu am fost uimita. Nu are rost sa ii descriu mai mult pe cei doi pentru ca nu vreau sa dau spoilere, asa ca in aceasta recenzie prefer sa imi exprim mai mult aprecierea pentru aceasta carte si mai ales pentru intreaga serie. Planuiesc sa imi procur si celelalte carti pentru ca aceasta, fiind ultima din serie, m-a bucurat cu un epilog complex despre toate cuplurile ce s-au format pe parcursul acestei serii.

Merita pentru este o carte buna asa cum si celelalte din serie sunt, este a patra pe care o parcurg si nu pot sa spun ca autoarea si-a pierdut din farmec ci doar ca familia ce s-a format intre personaje, a devenit mult prea mare si odata cu asta, totul devine atat de complex incat este greu de cuprins.

Mi-a placut enorm si acest volum, povestea si cum a fost redactat, insa favoritii mei raman Jo si Cameron din cartea “Pe strada Londra“.

pe-strada-2semnatura-noua