M-am gandit putin daca sa scriu despre cartea asta o recenzie sau nu… pe moment, cand am terminat-o, am arauncat-o cat colo si mi-am propus ca niciodata sa nu o mai mentionez, astazi, o aduc pe blog pentru a o dezbate putin.

Nu sunt asa mare fana Jamie McGuire, nu stiu de ce… nu ma atrage pur si simplu, pe de alta parte, Teresa Mummert, a scris “Magia lucrurilor simple” carte care mie mi-a placut mult desi a fost o lectura usoara.

Cartea asta nu mi-a placut! De obicei recomand lucruri bune, carti frumoase ce m-au impresionat si pe care imi doresc sa le impartasesc cu voi, dar asta… NU.

Am trecut peste coperta, care sincera sa fiu arata oribil, nu stiu cum e posibil sa reziste genele false in apa si in plus, nu are nimic de a face cu ce este inauntru.

80 % din carte mi s-a parut frumoasa in esenta, cu tot cu tema simpla, o dragoste petrecuta pe repede inainte intre doua cadre medicale.

El paramedic, ea asistenta, intr-o seara dupa program, la un semafor, un accident rutier grav ce avea sa le schimbe viata. Genul asta de descriere atrage, asa am devenit brusc curioasa de evolutia lor, stiam ca nu vor fi vesnic pe patul de spital…

Povestea evolueaza firesc, o iubire ce se naste dintr-o intamplare comuna, Josh si Avery, prezentati cu rapiditate prin viata pana la un anumit punct.

20% din carte, haos total. Parca autoarele au scris fiecare cate ceva si au imbinat textul dand copy paste ca atunci cand doi studenti trebuie sa termine un referat.

Intamplari fara sens, multe intamplari fara sens si un final… dezamagitor.

Mi-a placut twist-ul la un moment dat mi s-a parut o idee geniala, nu am mai citit nimic asemanator, chiar nu stiu ce se petrece cu mintea oamenilor care sunt in coma o perioada indelungata, stiu ca aud ceea ce se intampla in jur, percep glasul persoanelor drage insa nimic mai mult.

Uitandu-ma pe Goodreads, am aflat ca aceasta carte nu mai are o cntinuare, mi s-a parut ciudat, terminand ultimele paragrafe, aveam senzatia ca mai urma ceva, dar nu…

Stiti cum mi-ar fi placut mie sa evolueze finalul?

Avery sa se fi trezit din coma, sa il fi gasit pe Josh langa ea si sa realizeze ca practic ceea ce a “visat” a fost doar in mintea ei, sa ii povesteasca lui Josh iar el sa ii fi spus ca este vina lui, din frica de a nu o pierde, el si-a petrecut fiecare zi langa patul ei, vorbindu-i.

Mi-ar fi placut sa vad un epilog lung unde ei sa isi fi construit viata pe baza a ceea ce Avery “visase” in acea perioada de coma. End of story!

Acum, ca mi-am revarsat nemultumirea, am sa bag cartea asta intr-un colt de biblioteca si am sa o pastrez pana cand o sa fie nevoie sa o inlocuiesc cu ceva mai bun din lipsa de spatiu.

Pacat!

Voua cum vi s-a parut? Ati citit-o?