Verity – Colleen Hoover

Am terminat Verity acum cateva saptamani si parca am simtit nevoia de vindecare inainte de orice, inainte de a scrie aceasta recenzie, inainte de a ma apuca de alta carte, inainte de a da sfoara in tara ca uite ce am citit eu bun.

Puteti va rog frumos, sa ma lasati sa pun pe primul loc marea majoritate a cartilor scrise de femeia asta? Va rog?

Cand am dat de cartea asta, nu am indraznit sa citesc descrierea de pe spate, ba chiar, pentru recomandare, am dat un frumos copy-paste la descriere pentru binele meu.

Inainte sa primesc coletul de la Bookzone si sa citesc celelalte carti de la ei, am parcurs primele zece pagini din aceasta si mi-au fost de ajuns incat sa fiu absorbita de personaje, inceputul a fost extrem de intens si pe loc am realizat ca nu este ceea ce asteptam.

In carte intalnim o poveste tumultoasa, diferita fata de orice am citit pana acum de la autoare, diferita pentru ca nu este o poveste romantica, este un thriller de proportii, menit sa ne aduca intr-o stare in care sa nu ne simtim tocmai relaxati, confortabili.

Va anunt inca de pe acum, caci voi avea doua linii pe care am sa le consider spoiler, pe prima o trag aici, caci sunt mult prea entuziasmata ca sa imi tin gura, trebuie sa vorbesc frumos despre cartea asta mai ales ca nu a fost tradusa la noi inca.

flori-mici

Povestea graviteaza in jurul personajului Lowen, o scriitoare ce se straduieste din greu financiar dupa o pauza in care a avut grija de mama ei grav bolnava. Inca distrusa dupa decesul mamei, accepta sa aibe o intalnire cu agentul ei in speranta ca isi va relua cariera.

Drumul pana acolo devine o adevarata tragedie atunci cand un accident banal (spun asta pentru ca sunt constienta ca accidentele din cauza telefoanelor mobile, au devenit extrem de des intalnite, deci banale) are loc iar protagonista noastra a luat parte cu toata fiinta ei. In urma socului, vazandu-si hainele patate de sange, ajunge sa nu mai constientizeze cele intamplate si de teama ca s-ar putea intampla ceva si cu ea, un strain ii sare in ajutor, aducand-o in baia celui mai apropiat restaurant si ajutand-o sa se curete. Pentru a-i mai tempera panica, strainul incearca sa faca conversatie cu ea si asa, aflam si noi cate ceva despre cei doi.

Dupa alte cateva zeci de minute in care Lowen parea ca s-a mai calmat, strainul ii ofera camasa lui iar cei doi se despart.

Adusa cu picioarele pe pamant, femeia porneste catre intalnirea cu agentul ei, insa starea de soc persista. Intalnirea cu Corey este una cat se poate de formala intrucat el are un singur gand, ca ea sa accepte orice i s-ar oferi, iar el sa primeasca un nou comision, asa ca toata grija si atentia lui nu este pentru Lowen si tragediile prin care aceasta a trecut.

Pe scurt afla de la agentul ei ca intalnirea este grandioasa, celebra scriitoare Verity Crawford a suferit un accident terbil si nu isi mai poate continua seria de carti care a adunat un succes imens.

Lowen ajunge sa fie cu greu convinsa de echipa lui Verity insa cumva impinsa de nevoia de bani si faptul ca nu mai are unde sa locuiasca, se vede nevoita sa accepte contractul iar in scurt timp o vedem in rolul lui Verity, in biroul ei, punand cap la cap notite astfel incat sa construiasca in aceasi maneira finalul seriei.

Daca totul pana aici a fost un cosmar, mai intai mama ei, cariera ei, accidentul, strainul, odata intrata pe usile familiei Crawford, totul in jurul ei capata un alt sens.

Ca paranteza, va anunt ca aici o sa trag a doua linie, nu stiu cat de tare va fi spoiler, tinand cont ca incerc sa creez recenzia pe baza a ceea ce deja ni s-a dat in descriere, sau pe spatele cartii, ori pe Goodreads.

flori-mici

IMG_17733

Lowen se simte ca o intrusa, starea ei se schimba atunci cand realizeaza ca in spatele usilor, familia Crawford nu este perfecta si mai ales, starea grava de sanatate a lui Verity nu este asa cum presa o descria.

In biroul lui Verity, Lowen gaseste sute de notite, fel de fel de ciorne ca sa o ajute sa puna cap la cap finalul romanului insa cel mai important, gaseste un manuscris intitulat “So Be It” ascuns intr-un sertar ce se vrea a fi autobiografia lui Verity.

Din dorinta de a afla cat mai tare ce este in mintea lui Verity, Lowen parcurge fara oprire capitole iar zilele curg fara prea multe incidente. Pe masura ce inainteaza in citirea manuscriptului, Lowen realizeaza ce minte bolnava se ascunde in spatele succesului cartilor si incepe sa simta compatimire pentru Jeremy.

Timpul trece, lucruri si mai bizare incep sa se intample punand-o pe fuga pe Lowen insa stie ca nu il poate lasa pe Jeremy si pe fiului lui in urma. Chiar daca a tinut ascuns manuscriptul in tot acest timp, considera ca doar ea poate sa rezolve misterul din acea casa.

Nu stiu ce altceva sa va mai spun, nu vreau sa transform totul in povestire, cum probabil deja am facut-o, la fel cat nu stiu daca am reusit sa va stranesc suficient interesul dar pentru numele lui Dumnezeu, vorbim de Colleen Hoover aici…

Arhh, si cate mai sunt de mentionat, ce se intampla cu manuscrisul, daca afla Jeremy despre el, daca afla ea totul, adevarata poveste si toate detaliile…

flori-mici

20190819_084908-01

Colleen Hoover, cu aceasta carte a vrut sa testeze apele, sa vada daca noi, cititorii, o sa apreciem destul de tare si acest gen, thriller, imbratisat de ea cu atata pasiune. Sincera sa va spun, mi s-a parut extraordinar de infiorator ce am citit, mai ales finalul… Doamne…

Ca de fiecare data, am incercat sa caut o esenta in carte, sa observ o idee, mesajul, de data asta mi s-a parut ca este legat de telefoanele mobile. Asa cum s-a intamplat cu acel barbat in prima parte, asa cum se va intampla la cina dintre Verity si Jeremy cu Amanda, (daca cititi o sa stiti despre cine vorbesc) esenta este ca devenim extrem de absorbiti de ceea ce vedem pe ecranul telefonului incat nimic din jur nu mai are sens.

Daca tanarul nu ar fi stat cu ochii in telefon, accidentul nu s-ar fi intamplat, daca Jeremy ar fi fost atent la acea cina, cartea asta nu s-ar mai fi scris.

Mi-a placut tot ce am citit, e clar ca iubirea lui Verity a adus-o intr-o asemenea situatie insa si mintea ei bolnava, dar toate astea din cauza cui, la ce?

Am atatea intrebari despre cartea asta, nici nu va inchipuiti…

semnatura-noua

Jurnalul unui Adam – Bogdan Marcu (volumul 2 partea 2)

jurnalul-unui-adam-vol-doi3

Cand am inceput cartea asta nu am avut nici o asteptare, singurul lucru ce m-a condus sa pun mana pe ea si sa o apuc, a fost o fereastra de doua ore in care a trebuit sa il astept pe prietenul meu sa termine job-ul, eu terminandu-l pe al meu in jur de ora unu.

Stiam ca daca o sa o car dupa mine o sa o citesc, pentru ca butonatul telefonului nu mai este o activitate favorita cam de cativa ani.

Dorinta de a afla ce s-a mai intamplat cu Adam a fost destul de mare, chiar peste asteptari, asa ca am continuat si pot sa spun ca nu regret. Pot sa va spun un secret?

Mi-a placut mult de tot ce am citit.

Finalul volumului anterior, ni l-a lasat pe Adam intr-o stare de soc, intrucat prietenul lui, Andrei, a venit insotit de Andrada, da, Andrada, marea dilema a lui Adam. Intr-un acces de panica, Adam se ridica de la masa si fuge mancand pamantul la baie, pentru a-si limpezi mintea.

Larisa, tanara ce il insotea, a simtit ca atractia dintre ce doi si tensiunea ce gravita in jurul lor nu este una la prima vedere asa ca, printr-o dovada de maturitate, ea si Adam au reusit sa se scuze si sa plece fara pre mare tam-tam.

Dupa cateva pahare de vin, Adam s-a descarcat povestindu-i Larisei intreaga istorie.

Timpul trece, evident ca in urma acestei intamplari, Larisa si Adam au ramas amici si ca nimic nu s-a legat tinand cont ca totul a rascolit in Adam niste sentimente tulburi.

Pentru a face pace cu el, Adam simte nevoia sa vorbeasca cu Andrada insa are un singur obstacol: Andrei. Pune mana pe telefon si nu se lasa pana nu face rost de numarul de telefon al acesteia. De cealalta parte, Andrada simte la fel, iar atunci cand primeste mesajul de la Adam, nu ezita si accepta sa se intalneasca la o cafea.

Timpul trece, ajung sa formeze un cuplu, ajung sa se mute impreuna, ajung sa imparta activitati casnice ca orice alta familie fericita, ajung sa isi ia joburi, deci, fiecare se maturizeaza in felul lui insa impreuna.

Din cauza jobului Andrada trebuie sa plece o saptamana in Italia iar de aici cam totul merge intr-o directie eronata.

Nu am sa mai continui pentru ca articolul asta vreau sa ramana totusi o recenzie.

Am mancat cartea asta, la propriu, am devorat-o cu o asa sete…

jurnalul-unui-adam-vol-doi4

jurnalul-unui-adam-vol-doi1

Stiam finalul, l-am aflat intamplator citind o recenzie de pe un blog tampit (multumesc blogurilor de c~:£t care transforma recenziile in simple povestiri si mai de c~:£t), insa nu stiam detaliile, cum de s-a ajuns acolo, va spun doar un lucru, este neasteptat si sfasietor.

Nu luati descrierea mea ca atare, poate voi il vedeti fericit, poate voi il asteptati, poate voi… nici eu nu mai stiu.

Asa cum am spus si mai sus si in articolul trecut, detest ca lectura asta este una usoara, as fi vrut mai mult pentru ca este tare unica in felul ei.

In articolul trecut imploram autorul sa ne ofere o continuare a povestii lui Adam pana la batranete, acum, sincer nu cred ca vreau sa mai aud de el prea curand.

In incheiere va spun ca mi-a placut cartea enorm, ori pentru ca a picat fix la momentul potrivit, ori pentru ca a facut echipa cu cealalta si mi s-a parut stufoasa, cert este ca mi-a placut.

De ce o sa ii acord ★★★★☆ pe Goodreads?

Motivul unu este pentru ca Bogdan Marcu trebuie incurajat, este un autor care pentru mine face parte dintr-o categorie foarte speciala. Scrie intr-un fel in care iti intra pe sub piele si te mangaie exact acolo unde simti nevoia. Aici nu ma refer neaparat la ce citesc de pe blog, ci la ce am citit in carti. Pentru primele sale carti lansate, sunt al naibi de bune, bineinteles ca nu se poate ridica la nivelul lui Collen Hoover, autoarea mea favorita insa nici nu am cautat asta la cartile lui. Am cautat ceva special, sa fie special, sa rupa putin tiparul asta, si a facut-o.

Motivul doi. Pentru ca am parcurs-o cu atata repeziuciune si ca am fost norocoasa sa le parcurg pe amandoua odata. Pentru ca nu am tinut cont de pareri cum sunt cele de le Goodreads gen: “Inca imi sangereaza ochii”, sau alte critici.

Pentru cele de acolo, am o singura intrebare, de ce v-ati apucat sa cititi volumul doi si mai ales, cum de ati ajuns sa parcurgeti si partea a doua… nu va inteleg.

Motivut trei. Cand am primit cartile astea, m-am bucurat enorm ca am voie sa vorbesc sincer despre ele, si sincer va spun, am avut in plan sa fiu viscerala, sa tai si sa spanzur insa nu am avut ce, asa ca sincer va spun, dati-le o sansa si cititi-le la momentul potrivit.

Motivul patru. Adam si povestea lui.

Cred ca va dati seama cat de entuziasmata am foat sa va vorbesc si despre cartea asta, pe baza faptului ca recenzia asta este kilometrica, asa ca inchei aici.

jurnalul-unui-adam-vol-doi2

semnatura-noua

Jurnalul unui Adam – Bogdan Marcu (volumul 2 partea 1)

M-am bucurat sa am sansa sa parcurg cartea asta, eram tare curioasa de evolutia lui Adam, dar cred ca cea mai curioasa am fost sa vad evolutia autorului.

Nu am cumparat cartea asta la timpul lansarii pentru ca stiam ca o sa mai dureze ceva pana o sa apara si cealalta continuare, si chiar nu voiam sa trec din nou printr-o asteptare chinuitoare. Nu pot sa spun ca m-am dat in vant dupa primul volum insa Adam este un personaj usor de iubit si din cand in cand ma trezeam gandindu-ma la el, fapt care mereu ma punea pe cautari, o data, ceva, macar o descriere a ceea ce o sa urmeze.

Un singur indiciu am avut, ca in volumul doi o sa fie un “asshole”, nu eu am spus-o, ci autorul.

jurnalul-unui-adam-4

Spuneam la inceput ca imi doresc sa observ si evolutia autorului, in primul volum, pentru ca a fost si primul scris, s-au simtit emotiile, am simtit ca autorul a fost reticent in limbaj, parca l-a facut pe Adam sa para un sfant, foarte atent la vulgaritati de parca nu era baiat, de parca expresia “pula mea”, ii era interzisa.

Dar haideti sa va spun ce am descoperit in volumul doi si care sunt micile mele critici.

In volumul doi partea intai il regasim pe Adam, intr-o versiune mai evoluata, se muta in Bucuresti, student la Facultatea de Litere si are un vis maret, sa devina un scriitor cunoscut.

Singurul prieten al lui din Bucuresti este Andrei, un tanar cu doi ani mai mare decat el insa cu o perceptie despre “viata” ceva mai copilaroasa decat cea a lui Adam. Mi se pare o idee buna ca autorul ne-a facut cunostinta cu inca un personaj similar, asa putem sa comparam si sa punem in balanta actiunile si deciziile lui Adam, fara al judeca prea aspru.

Prima seara in Bucuresti si inceputul tuturor problemelor.

Adam a evoluat, nu mai este pustiul ala pe care il stiam din liceu, care gresea si tot ce isi dorea era sa experimenteze cat mai mult cu cat mai multe. Ma bucur sa vad ca gandirea lui s-a schimbat insa tot imi vine sa disper cand vad ce decizii ia. Oare chiar atat de “rasuciti” sunt barbatii? Pe bune? Nu e de mirare ca noi, ca si femei trecem printre atatea alaturi de ei.

Iese in oras in centrul vechi alaturi de prietenul sau Andrei si inca doua fete, Alexandra si Iulia, inainte sa ma intrebati de ce am pus atat de tare accentul pe numele lor (nu ca pentru ei ar conta), va spun ca Alexandra este aceasi fata cu care Adam a inselat-o pe Andrada in primul volum.

Ciudat este ca in seara respectiva, el nu pleaca cu Alexandra, ci cu Iulia, o conexiune se leaga si cei doi ajung sa cutreiere strazile Bucurestiului pana tarziu in noapte. Nu ajung sa formeze un cuplu imediat, iar asta o sa o descoperiti daca cititi, cert este ca mai tarziu atractia dintre ei se consuma extrem de erotic intr-o rutina placuta.

Off Adam…

Timpul trece, mintea lui Adam este cutreierata de fel de fel de ganduri, iar notitele lui din jurnal sunt personale insa m-am simtit privilegiata sa i le parcurg mai ales ca erau ferite chiar si de ochii prietenei lui.

Nevoia lui de a se descarca prin scris, putea foarte usor sa cladeasca prin caramida cu caramida, o relatie superba alaturi de Iulia, ar fi ajutat-o si pe ea sa inteleaga ce el simte iar confuziile si lipsa de comunicare sincera nu ar fi dus la un asemenea final. Aici tot voi o sa trebuiasca sa descoperiti, nu am sa va spun.

jurnalul-unui-adam-5

Ce mi-a placut la cartea asta?!

Evolutia lui Adam, chiar se vede, se simte, in gandire mai ales, pacat ca faptele sunt de-a-ndoaselea. Ahh, am asa o satisfactie cand si-o ia, Doamne cat ma bucur, am impresia ca doar asa ajung cate unii sa se maturizeze.

Limbajul! Ma credeti ca mi-au placut vulgaritatile din cartea asta? Parca mi-ar fi placut si mai multe, sunt baieti, dar ce oti vrea sa vorbeasca, bineinteles ca expresia “pula mea” pentru ei reprezinta un multitool, o folosesc cand sunt fericiti, cand sunt mahniti, cand e de bine sau rau, mereu.

O chestie mi-a ramas in cap, pacat ca nu am avut cu ce sa notez pagina, spunea Adam intr-una din filozofiile lui despre femei ca ele trebuie sa fie feminine, iar vulgaritatile nu sunt pentru ele, ha ha, m-ai prins… si m-am simtit.

Dar nu in ultimul rand, evolutia autorului, stiu ca tot pun accent pe asta dar credeti-ma, chiar am asteptari mari. Ma gandesc ca povestea lui Adam nu trebuie sa se opreasca asa ca:

Draga Autorule,

Te rog din suflet, nu te opri, gandeste-te la bietul Adam, trebuie sa il vad ajuns bine, parca nu pot sa nu ma gandesc la el, daca are cine sa il imbratiseze dupa o zi proasta, daca are cine sa ii sopteasca un “te iubesc” sincer, cu ochi inlacrimati de atata iubire, sti si tu, momentul ala cand iubesti pe cineva atat de rau incat simti ca o sa explodezi daca nu ii spui, si, si atunci simti ca banalele cuvinte nu sunt de ajuns pentru ceea ce simti.

Draga autorule, vreau sa vad un Adam si mai matur, inca nu stiu ce s-a intamplat in volumul doi partea a doua, dar te rog, te implor sa scrii despre el, despre urmasii lui si despre viata lui, despre jobul lui, despre tot.

Multumesc!

jurnalul-unui-adam-1

Ce nu mi-a placut!

Ca inca o incadrez in categoria lecturi usoare, mi-a fost de ajuns o fereastra de doua ore, de doua ori si am terminat-o. Nu pot sa zic ca m-a prins, am avut ceva timp si nimic mai bun de facut, asa am reusit sa o termin.

Stau si ma gandesc daca barbatii sunt chiar atat de superficiali cand vine vorba de dragoste, dar ma rog, nu prea pot sa va dau detalii, ar insemna sa fiu spoiler si nu vreau…

Totusi paragrafele alea considerate sfaturi, ma ucid, nu isi au locul intr-o asemenea conjunctura, alea ar trebui sa ramana pe blog.

Dialogurile simple. Au fost momente cand conversatiile personajele nu emanau nici o emotie, chiar imi doream sa sufar pentru ele, sa fiu impresionata, sa fie o scanteie ceva… nu prea stiu cum sa explic.

Sfaturile despre cum femeile trebuiesc iubite. Asta a fost filmul autorului, nu ar trebui sa ma bag si la fel de bine, asta e si gandirea lui Adam, ca ma apuca toti nervii cand vad cate cunostinte are insa nu aplica nimic din ce sustine.

In incheiere, sa nu aveti impresia ca aceasta carte m-a impresionat profund, pentru mine este o carte de 2.5, am dat 3 stelute pe Goodreads doar sa pot face o diferenta intre prima si a doua. Astept sa vad ce se va intampla in urmatoarea, saptamana asta am din nou cateva ferestre asa ca o sa trec rapid prin ea.

Merita citita?!

Doar daca ati parcurs-o pe prima si vreti sa nu lasati treaba neterminata, ori daca sunteti curiosi de evolutiile celor doi. Personal, am sustinut si urmarit de aproape doar activitatea acestui autor, inca nu pot sa fac fata autorilor ca: Vitali Cipileaga sau Irina Binder cu ale sale creatii…

In incheiere, asa dori sa imi spuneti daca ati parcurs seria, daca da, ce pareri aveti, daca nu, care este motivul.

jurnalul-unui-adam-3semnatura-noua