Te-am ales pe tine – Mia Sheridan

te-am-ales-pe-tine-de-mia-sheridan

Poate sa imi explice si mie cineva de ce Doamne iarta-ma, autoarele au o asa afinitate pentru povestile create in jurul personajelor violate, abuzate, triste si cu un trecut atat de negru? Doar asta se cere in ziua de azi, sau sunt mistuite de traumele din trecut si le transpun sub forma de carti?

Asta ar fi o problema, a doua este: de ce naiba citesc eu asa ceva si mai ales, de ce naiba imi place? De ce empatizez pana la lacrimi si ma consum in loc sa citesc orice altceva?

In fine…

Trecand de asta, daca nu va deranjeaza acest gen, atunci ar trebui sa ramaneti aici pentru a afla de ce trebuie sa parcurgeti povestea asta.

Mia Sheridan m-a cucerit prin “Vocea lui Archer”, o poveste sensibila despre un personaj mut, spusa atat de calm incat mi-a intrat in suflet, despre care am scris in recenzia de AICI.

E ciudat sa termin o carte in mai putin de trei zile, dar am avut ceva timp liber si m-am bucurat din plin. Mi-a placut, mi-a placut enorm povestea in ciuda a ceea ce am scris in prima parte a articolului, cumva am reusit sa fac abstractie de background-ul personajelor astfel incat sa ma concentrez pe prezentul lor.

te-am-ales-pe-tine-de-mia-sheridan2

Ellie, o tanara ce fuge… fuge de tot ce i-a marcat copilaria, fuge de ea insasi si se ascunde sub un nume de scena – Crystal, menit sa ii dea putere astfel incat sa supravietuiasca intr-o lume unde simte ca nu isi gaseste locul.

Gabriel, un copil ramas orfan pe cand inca era rapit si tinut captiv intr-un subsol mizerabil, reuseste sa scape de atacator insa nu reuseste sa scape de acele amintiri, evoluand intr-un barbat incomplet.

Caramizi asezate din perspectiva ei si caramizi asezate din perspectiva lui, alaturi de iubire, reusesc sa construiasca o frumoasa cladire, menita sa ii apere de exterior cat si de fantomele din trecut ce inca ii mai bantuie.

Povestea este extrem de atent construita, redata intr-o maniera in care te face sa suferi pentru personaje, empatizand cu trairile si sentimentele lor. M-am trezit adesea ramanand pe ganduri si incercand sa ma gandesc la soluti, la lucruri pe care personajele le-ar fi putut face pentru a se salva.

Ellie mi-a rupt sufletul insa Gabriel mi l-a facut tandari. Am fost extrem de trista pentru el, pentru pierderile lui, pentru timpul in care a suferit si pe care l-a petrecut in acel subsol. M-am gandit cum ar fi sa fiu mama si sa imi plang copilul rapit, m-am gandit mult la parintii lui care au decedat inainte sa il vada izbutind…

Felul in care el isi povesteste istoria, atat de timid si tipic barbatesc, cum striga dupa ajutor cu o jumatete de gura punand persoanele drage pe primul loc, ascultandu-i pe cei din jur inainte sa se asculte pe el… vreau sa cred ca aceasta carte este despre el mai mult decat este despre ea…

Mia Sheridan, mi-a demonstrat inca odata ca daca vreau sa ii mai parcurg o carte, trebuie sa ma inarmez cu un teanc de servetele si mai ales, sa nu ma intreb de ce sunt atat de abatuta.

Cartea asta nu este despre un joc de putere, despre care pe care intimideaza mai tare, are romantism cat cuprinde si poate satisface toate gusturile insa are o aura ce o invaluie, plina de tandrete si pasiune, sensibilitate si iubire pura.

Iubesc personajele si fiind a doua carte scrisa de autoare pe care o parcurg, nu ezit sa spun ca am observat un tipar: personaje “distuse” in ambele tabere, se gasesc, incep sa simta reciproc, el – prima experienta cu o femeie, ea – extrem de traumatizata, ajung sa fie impreuna dupa care unul din ei decide ca are nevoie de timp si spatiu sa poate deveni mai puternic astfel incat sa poate avea grija si de el, si de celalalt, se regasesc iar finaul este cu happy end.

te-am-ales-pe-tine-de-mia-sheridan1

In final, de ce trebuie sa cititi cartea asta? Daca nu v-am convins, uite mai jos cateva motive:

  • Este scrisa de Mia Sheridan, autoare ce ne-a cucerit cu “Vocea lui Archer” si pe multi altii cu: “Becaming Calder” si “Finding Eden”, serie care pe mine nu m-a captivat deloc, insa gusturile nu se discuta.
  • Maniera in care este scrisa, atat de complexa si datorita perspectivei duble, reusesti sa intelegi ambele personaje intr-o egala masura astfel incat, sa nu le judeci alegerile.
  • Simplitatea personajelor. Incep sa apreciez din ce in ce mai tare asta la o carte, am inceput sa urasc autoarele care spun numele obiectelor ce le inconjoara pe personaje de parca un telefon nu mai e telefon daca nu e un Iphone sau masinile nu mai pot fii recunoscute ca masini daca nu sunt BMW-uri, sau mai stiu eu ce alte masini scumpe…
  • Povestea si evolutia ei, cat si evolutia personajelor. Este de admirat puterea pe care o capeti atunci cand iubesti, stiu asta pe propria piele si nu cred ca exista ceva mai special pe lumea asta, inteleg perfect de ce se tot scrie despre iubire.
  • Finalul povesti. Cine nu apreciaza un final cu happy end?

Sper sa va conving sa o parcurgeti, nu va descurajati de cele scrise mai sus, este parerea mea si mi-o asum pana in maduva oaselor, am devenit extrem de selectiva cand vine vorba sa imi petrec timpul pretios alaturi de cineva sau ceva, asa ca am tot dreptul sa fac mofturi.

te-am-ales-pe-tine-de-mia-sheridan3semnatura-noua

 

Clar de luna pe strada Nightingale de Samantha Young

Dupa esecul pe care l-am avut incercand sa parcurg “Arta visarii”, un lucru major am inteles despre gusturile mele literare: nu mai vreau sa citesc carti despre adolescente in liceu sau aventuri din vacantele intre liceu si facultate. Nu pentru ca ma plictisesc ci pentru ca m-am saturat de acel tipar, simt ca ma tin pe loc, imi consum timpul degeaba…

Dupa cartea asta din care am parcurs 120 de pagini, am azvarlit-o cat colo si am mers spre biblioteca cu pasi rapizi si am apucat pe nevazute orice altceva: “Clar de luna pe strada Nightingale” de Samantha Young.

pe-strada-1

Citind descrierea de pe spate, am zis ca orice e mai bun decat “Arta visarii”. Nici nu stiu de ce am cumparat cartea asta, nu am idee cum de m-a convins tinand cont ca eu din seria asta, am citit doar primele trei volume, stiind ca este stand-alone, probabil de aceea am luat-o. Nu am parcurs mult, vreo doua, trei capitole si eram gata sa o arunc si pe asta…

Stiti acel moment cand nimic nu va satisface dorinta pe care o aveti? Fie ca este vorba de ceva dulce sau o bautura, cand ati manca ceva sau ati bea ceva dar orice ati bea nu este acel ceva? Asta am simtit, din nou…

Convinsa ca trebuie sa apelez din nou la incredibilele scrieri ale lui Colleen Hoover, am zis sa ii mai dau o sansa caci practic o sa irosesc tot ce e mai bun, si cand o sa fie cu adevarat nevoie, nu o sa mai am ce si ma tem.

Cartea nu este complexa dar prin simplul fapt ca personajele nu sunt adolescente, ii creeaza o aura atat de speciala incat te face sa ii dai o sansa. Grace si Logan sunt doua pesonaje ce mi-au devenit extrem de drage dupa capitolul cinci, cam atat am avut nevoie ca sa imi reamintesc cat de bine scrie Samantha Young.

pe-strada-3

Ea, o tanara editor freelance de carti ce fuge de o familie “bolnava”, incearca sa isi reconstruiasca viata sub un nou nume si alaturi de o noua famile formata din niste prieteni grozavi.

El, este acel el care a salvat-o pe sora lui in volumul cinci al seriei, despre care am aflat pe parcurs. Proaspat mutat in acelasi complex de locuinte, vecin cu Grace, nu face nimic altceva decat sa tulbure linistea publica spre disperarea ei.

Confruntarile lor sunt delicioase si extrem de tensionate, este o placere sa le parcurgi. Povestea lor de dragoste evolueaza greu pentru ca lucrurile se complica teribil si tocmai asta ii si leaga.

Dupa ce i-am dat o sansa cartii, am parcurs-o cu atat repeziciune incat si eu am fost uimita. Nu are rost sa ii descriu mai mult pe cei doi pentru ca nu vreau sa dau spoilere, asa ca in aceasta recenzie prefer sa imi exprim mai mult aprecierea pentru aceasta carte si mai ales pentru intreaga serie. Planuiesc sa imi procur si celelalte carti pentru ca aceasta, fiind ultima din serie, m-a bucurat cu un epilog complex despre toate cuplurile ce s-au format pe parcursul acestei serii.

Merita pentru este o carte buna asa cum si celelalte din serie sunt, este a patra pe care o parcurg si nu pot sa spun ca autoarea si-a pierdut din farmec ci doar ca familia ce s-a format intre personaje, a devenit mult prea mare si odata cu asta, totul devine atat de complex incat este greu de cuprins.

Mi-a placut enorm si acest volum, povestea si cum a fost redactat, insa favoritii mei raman Jo si Cameron din cartea “Pe strada Londra“.

pe-strada-2semnatura-noua

Ultima dorinta – Andrezej Sapkowski

Sper ca ati avut parte de o zi de luni reusita pana la aceasta ora, si daca ati lucrat prea mult, cred ca este momentul sa luati o pauza, citind aceasta recenzie-parere.

Pe blog, in ultimii ani, am tot mentionat seria “The Witcher”, obsesie care pentru mine a inceput de la jocul cu acelasi nume insa, partea a treia intitulata “Wild Hunt”, reprezentand o continuare a seriei scrise de Andrezej Sapkowski.

Pentru cei ce nu il cunoasteti pe Andrezej Sapkowski, este un autor de origine poloneza, ce a scris despre Geralt of Rivia intr-o serie formata din opt carti.

Primul volum este alcatuit dintr-o serie de scurte povestiri ce il au ca personaj principal pe Geralt of Rivia, un vanator de monstrii ce a suferit niste mutatii genetice pentru a putea performa in fata raului cel mai rau, fapt pe care lumea nu il putea realiza.

Pe scurt, avem parte de o lume complexa in care intalnim de toate si de toti, varcolaci, elfi, vrajitoare, vampiri, oameni blestemati dar si insecte de marimi ginatice, troli, sirene, ciclopi si tot felul de alte creaturi pe care nu credeati vreodata sa le vedeti la o lalta. 

In joc povestea este simpla, Geralt trebuie sa o gaseasca pe Ciri si sa o protejeze de Eredin, comandantul cavaleriei elfinor, numita Wild Hunt.

In carti in schimb, povestea este mult mai ampla, detaliind despre Geralt, despre cum a suferit el mutatiile in cadrul scolii de la Kaer Morhen, despre cum o cunoaste pe Yennifer, cine este Ciri pentru el dar si legaturile cu personaje ca Triss Merigold, Vesimir, Eskel sau Lambert, ori Jaskier cunoscut in joc ca si Dandelion. Toate acestea le aflam din carti, fapt care pe mine m-a facut sa vanez traducerile si abia acum, dupa aproximativ doi ani de cand am descoperit aceasta lume fantastica, mi-am luat inima in dinti si m-am apucat sa le citesc.

Primul volum al seriei este intitulat “Ultima dorinta” si isi are titlul in urma penultimului capitol in care ne este povestit despre cum Geralt o cunoaste pe Yennifer si mai ales, cum de se creaza o asemenea legatura intre ei inca de la primul contact.

Sunt sigura ca seria este fantastica, insa primul volum lasa de dorit si va scriu asta pentru ca poate vreti sa pasiti intr-o noua lume fantasy, deja ati parcurs primul volum si va simtiti dezamagiti, stiu sentimentul insa stiu si faptul ca autorul, in cele opt carti, nu a scris doar scurte povestiri, asa ne-a putut face cunoastinta cu cele mai importante personaje si ne-a pregatit pentru adevarata poveste.

Sunt extrem de bucuroasa ca am reusit sa termin volumul asta, puteti sa sariti peste el dar asa veti pierde lucruri importante ca legatura lui Geralt cu Yennifer, sau de ce Geralt mai este numit si “The Butcher of Blaviken”…

Daca va doriti sa pasiti intr-o lume mistica plina de aventuri alaturi de un personaj pe care este greu sa nu il adorati, atunci seria asta este pentru voi. Daca vreti romantism, replici amuzante, actiune si un portal catre o noua lume fantastica unde sa va refugiati, spun din nou, seria asta este pentru voi.

Nu stiu cum sa va recomand mai mult aceasta serie, pentru mine are un impact destul de puternic datorita faptului ca am jucat jocul insa pentru voi, poate sa para putin cam exagerat extazul meu, sau poate ca aceasta serie sa nu vi se para atat de wow, sper doar sa va conving sa ii dati o sansa mai ales daca sunteti devoratori de fantasy, sunt sigura ca merita.

Cartile le gasiti la editura Nemira iar pana acum au fost traduse patru din opt, am observat ca traduc in medie cam o carte pe an. 

Nu m-am avantat sa parcurg aceasta serie in limba engleza pentru ca limbajul mi se pare destul de arhaic, dificil si pare ca si cand nu as intelege atat de usor evenimentele povestite, asa ca traiesc in umilinta fata de editura, sper sa grabeasca traducerea cartilor tinand cont ca in curand pe Netflix, va aparea si serial.

andrezejandrezej11semnatura-noua