Flower – Shea Olsen, Elizabeth Craft

flower shea olsen3

Cartea asta a fost castigatoare asta vara in cortul de pe faleza Cazinoului. Ma tot uitam la oferte, la titluri… am ales citind doar coperta pe spate si pot spune ca am avut o intuitie buna.

Lunad pauza de la seria “Instrumente mortale” cel putin anul asta, am decis sa ma apuc de cartea Flower, sa mai schimb firul, ma saturasem de monstrozitati si vanatori de umbre.

S-a vazut ca mi-a priit, am terminat-o in nici trei zile si sunt foarte incantata sa va spun despre ea, mai ales ca parerile sunt destul de impartite.

flower shea olsen1flower shea olsen2

Povestea nu este extrem de complicata, cartea nu mai are alte parti asa ca autoarele, caci sunt doua, au concentrat fiecare intriga in mai putin de 313 pagini, destul de putin, nu?!

Povestea lui Charlotte mi s-a parut extrem de impresionanta, devotamentul si ambitia ei mi s-au parut dincolo de limite.

Nevrand sa repete greselile celorlalte femei din viata ei, si-a propus sa nu se indragosteasca, convinsa ca asta ar putea sa o impiedice sa isi realizeze planul, insa, toate au capatat alt sens cand in floraria unde ea lucra, a intrat Tate, un baiat chipes si destul de convingator.

Povestea lor a incepu foarte frumos, prima data, cu el care paseste in interiorul florariei pentru ca o vede pe ea dansand de mama focului pe muzica din casti, decide sa cumpere un buchet de flori pe care sa il livreze mai apoi, a doua zi, exact ei, la liceu. Vazand ca ea nu il recunoaste, Tate a continuat sa vina la florarie in speranta ca o sa obtina o intalnire cu ea. Va dati seama ca a reusit, altfel de ce ar mai fi fost scrisa cartea?

flower shea olsen4

Spun ca a avut intriga si suspans pentru ca relatia lor a trecut prin multe urcusuri si coborasuri mai ales ca ei proveneau din doua societati complet diferite, ea, o simpla vanzatoare intr-un magazin de flori iar el cantaret foarte in voga.

flower shea olsen6

Destul de copilaroasa si imatura aceasta relatie, mai ales cand vezi cum mrejele iubirii adolescentine sunt menite sa distruga pana si cel mai bun plan, pe parcursul romanului observam extrem de multe schimbari de caracter al personajului Charlotte, se vede clar cum mintea se lupta cu inima, cum vocile din capul ei ii amintesc pentru ce munceste din rasputeri, pentru cariera de doctor, visul ei, si dragostea pentru Tate pe care a inceput sa o poarte si compromisurile pe care ar trebui sa le faca pentru ca totul sa mearga perfect.

Mereu am fost de parere ca nu poti avea dragostea perfecta alaturi de cariera perfecta, asta o spun din proprprie experienta, mintea si inima lucreaza diferit, tradandu-se una pe cealalta, nu le poti avea pe amandoua, mereu trebuie sa sacrific pe una in detrimentul celeilalte.

Cartea mi s-a parut exceptionala pana la pagina 309 si mai sigur, fara cele sapte randuri din josul paginii si tot ceea ce a urmat dupa. Spun asta ca o parere personala, cartea ar fi putut fi o buna lectie, imi imaginam ca as da cartea asta sa fie citita de catre viitoarea mea fica, prin liceu, proaspat tradata in iubire.

Cartea asta ar fi putut fi despre o fata puternica, despre un vis care este dus la realizare din greu, cu multa munca si truda in spate, insa, autoarele s-au decis sa scrie inca o carte despre o alta fata simpla care se indragosteste nebuneste de un alt baiat cu bani… dezamagitor.

M-am saturat de tiparul asta si de cartile care sunt promovate datorita acestui fapt, mai intai “Fifty shades of Grey”, iar apoi “Crossfire” si se mai si pune accentul pe asta, iar dovada, ca sa vedeti ca nu spun prosti, uitati pasajul asta, Charlotte se presupunea ca este o fata care merge cu capul in pamant, fiind simpla si introvertita dar uitati reactia ei cand a vazut cu ce masina a venit Tate… pe bune???

flower shea olsen5

Parca si muream daca nu atrageam atentia asupra acestui pasaj, as fi simtit ca nu am fost pe deplin sincera in aceasta recenzie. Acum ramane la latitudinea voastra, sa vedem ce tip de poveste alegeti, una despre o femeie puternica sau o alta poveste de dragoste…

Spuneti-mi si mie in comentarii, voi despre ce ati fi vrut sa fie cartea asta?

semnatura-noua

 

Orasul sufletelor pierdute (Instrumente Mortale #5) de Cassandra Clare

im1

Simteam ca nu o mai termin odata… din nou am prins acel sentiment ciudat, acea stare de neliniste si nerabdare… detest cand citesc o serie si simt ca nu se mai termina, devin interesata de orice altceva din jurul meu, raman pe ganduri si prefer sa inchid cartea, cred ca ati simtit-o si voi pe pielea voastra, acea repulsie. Am avut nevoie de o luna intreaga pentru a o termina, enorm de mult timp.

Am parcurs volumul cinci si simt nevoia de o pauza, cred ca o sa citesc orice altceva pentru moment, ma bucur ca s-a terminat destul de brusc si intens, asa simt ca va avea intreaga serie o sansa, sa fie citita toata, altfel… as fi renuntat.

Imi place de mor aceasta serie, Cassandra Clare a construit un univers extraordinar si detest faptul ca am devenit putin indiferenta fata de personaje, ultimele capitole, pe cat de intense, pe atat de neinteresante pentru mine, am avut pasaje pe care le-am sarit cu totul, pur simplu voiam sa scap de ea.

Volumul cinci a avut tot ce vreti, sa nu ma intelegeti gresit, daca as fi citit-o oricand altcandva, probabil as fi fost mai atenta, mai captivata insa mi s-a parut extrem de greoaie de parcurs, actiunea s-a desfasurat destul de greoi si putin cam trasa de par si de timp.

Problema mea a inceput cu inceputul cartii, personajul Sebastian nu mi-a fost drag sub nici o forma, fiind antagonist, nici macar acea atractie pentru un bad boy nu am avut-o, nimic. Probabil deja banuiati ca nu a murit, nu avea cum, numele Morgenstern va dainui vesnic in seria asta, nici o sansa sa scapam de familia asta.

Cand citesc cartea asta mi se pare destul de real totul, faptul ca exista atata nedreptate, atatea conflicte de interese, de multe ori nici nu imi vine a crede ca este o serie fantasy. Doar citind, o sa descoperiti ceea ce eu spun aici, sau poate voi veti fi de alta parere.

M-am bucurat totusi de final, a fost intens si palpitant, astept parerile voastre si sper sa nu va influientez prea tare, este doar parerea mea, o simpla carte parcursa probabil in perioada nepotrivita.

im2

semnatura-noua

Orasul ingerilor cazuti (Instrumente Mortale #4) de Cassandra Clare

ORASUL INGERILOR CAZUTI CC.jpg

Abia asteptam sa imi fac curaj si sa scriu despre aceasta carte, am lasat sa treaca atat timp pentru ca imi doresc ca aceasta recenzie sa iasa perfect, sa fie completa, sa nu omit nimic insa tot afundandu-ma in volumul cinci, parca am inceput sa pierd din entuziasm si sa uit anumite detalii legate de volumul patru.

Volumul asta, ahh, Doamne, o gura de aer, intre atatea razboaie si intrigi, interese si rautati, volumul asta a fost ca o pauza, atat de calm si de placut, de relaxant, parca si obosisem sa fiu incordata de atata actiune, mereu cu sufletul la gura.

Daca ati parcurs volumul trei stiti deja ce intorsatura nebuna a luat finalul, cum Valetine l-a invocat pe Inger, si cat de crud a fost sa il ucida pe Jace, cat de trista am putut fi…

In volumul patru, actiunea decurge altfel, in primul rand ca pentru mine totul e nou, va spuneam ca am urmarit serialul si uram finalul sezonului, asteptam sa ajung cu cartile la zi doar pentru a vedea ce evolutie are povestea, cum vor putea scapa cu totii teferi.

Ca un mic sumar, pe care il stiti deja, Sebastian este disparut, Clary se antreneaza din greu pentru a se putea folosi de noua ei putere de a desena rune noi, Simon jongleaza intre doua posibile mari iubiri, iar Jocelyn si Luke planuiesc sa se casatoreasca.

Dupa cum spuneam, actiunea decurge destul de pasnic, Clary si Jace formeaza deja un cuplu, insa ceva incepe sa se petreaca, ceva inexplicabil, iar asta transforma ultimele o suta de pagini intr-un adevarat buncar de suspans.

Am terminat cartea asta si am inceput-o pe cealalta in cea mai mare viteza, un sfat bun ar fi sa va preocupati din timp sa aveti cartea a cincea, altfel ati muri de curiozitate.

orasul ingerilor cazuti cassandra clare.jpg

semnatura-noua