Sa cumperi o carte fara sa ii citesti descrierea este ca si cand te rogi sa pice potul cel mare la un joc de noroc. Sa cumperi o carte scrisa de Colleen Hoover, fara a-i citi descrierea, este ca si cand ai devenit milionar peste noapte.

Cartea am achizitionat-o de pe Book Depository impreuna cu “Verity”, acum cateva luni bune insa impreuna au stat in biblioteca linistite pana cand am simtit nevoia de o resuscitare.

I-a venit randul prin Septembrie insa din cauza problemelor de vedere si a durerilor de cap, nu am reusit sa pun cap la cap o recenzie care sa potoleasca furtuna din sufletul meu.

Da, a creat o furtuna, cu fulgere si tunete ce mi-au biciuit sufletul si mintea, ramanand pe urma din mine doar o catastrofa.

“All Your Perfect”, este o poveste impresionana cu un plot simplu, insa felul cum a fost construit, face ca aceasta carte sa fie o adevarata opera de arta.

Arhitectura aceste carti ne face sa realizam ca povestea asta este povestea noastra, a tuturor celor care suntem prinsi intr-o relatie de cativa ani, insa fiecare cu problemele noastre ce ne distrug armonia din cuplu.

Cartea are un happy end, unul nu asa cum ne-am inchipui noi insa unul extrem de real.

Am avut de invatat din ea?

Ohooo, cat am avut de invatat, dar despre astea am sa va vorbesc dupa ce am sa va descriu putin continutul, astfel incat sa va aduc inapoi, caci sigur v-am pus pe fuga din cauza introducerii.

Povestea lui Quinn si a lui Graham incepe in acelasi loc.

Quinn, decide sa isi surprinda logodnicul, ajungand mai rapid dintr-o calatorie. In fata usii apartamentului unde locuieste, gaseste un barbat agitat care in scurt timp, ii explica cum el crede ca prietena lui si logodnicul ei, au o aventura, urmand ca din cauza chicotelilor si a gemetelor, acest fapt sa fie dovedit.

Cei doi, ajung sa isi petreaca timpul pe podeaua din fata usii, pentru ca niciunul din ei nu are curajul sa ii infunte pe vinovati.

Aceasta intamplate din trecut ne poarta pana in prezent si ne arata cum cei doi, casatoriti fiind, incep sa aibe probleme in relatie. Problemele din prezent se datoreaza infertilitatii ei si mai ales a lipsei de comunicare dintre cei doi. Exemplul din trecut, cand au evitat sa ii infunte pe cei doi, ne arata clar ca sunt genul de persoane care isi evita chiar si propriile probleme, toate aceste ducand la o prapastie ce se casca in mariajul lor.

Cartea are capitole intitulate “Then” si “Now”, adica “Atunci” si “Acum”, capitole care ne poarta prin viata aceluiasi cuplu insa in doua stadii ale relatiei lor.

“Then” – fiind capitolele de la inceputul relatiei lor, din punctul in care ei s-au cunoscut pana cand au ajuns sa se casatoreasca si sa aibe planuri pentru urmasi.

“Now” – capitolele in care ei se lupta cu probleme de infertilitate si mai ales, despre cum asta le-a devastat viata si mai ales iubirea.

Este impresionant cum iubirea dintre doi oameni capata un alt sens si o alta forma din cauza timpului si mai ales, din cauza incercarilor grele. Este impresionant cum iubirea dintre doi oameni este echivalenta cu comunicarea sanatoasa, exprimarea sentimentelor, a supararilor, a gandurilor. Este impresionat cum iubirea sanatoasa dintre doi oameni este echivalenta cu fericirea.

Comunicarea duce la iubire, iubirea duce la fericire, o ecuatie atat de simpla.

Povestea celor doi este superba, plina de invataturi, de momente triste, de momente fericite, de momente cand s-au impins unul pe celalalt pe culmi neimaginabile, plina de realism. Nu cred ca am citit vreo carte mai reala decat asta, o poveste mai reala decat asta cu niste personaje mai reale decat acestea.

Desi este din perspectiva lui Quinn, cartea mi s-a parut povestita din ambele perspective mai ales spre final din scrisorile lui Graham catre ea, scrisori despre care nu am sa va spun nimic mai mult.

Imi doresc sa descoperiti cartea asta, nu ma apuc sa ii scriu o povestire aici, dar daca aveti incredere in mine, dar nu in mine neaparat cat in maiestria autoarei, dati-i o sansa.

Spuneam ca am invatat multe, da, chiar da.

Am inteles ca intr-un cuplu nu trebuie sa fii intrebat ca sa spui ce te supara, celalalt nu poate sa ghiceasca ce gandim nici dupa 1000 de ani de relatie.

Am invatat sa comunic sincer, sa spun cu voce tare, sa impart gandurile fie ele bune, fie rele.

Am invatat sa ma cert frumos, stiu ca suna ciudat, dar oricat de nervosi am fi, tot trebuie sa o spunem pe un ton frumos. Nu prea imi iese mai tot timpul dar incerc sa lucrez la asta, sunt genul de persoana care se aprinde din orice dar la fel de repede se si stinge daca primeste un raspuns bun.

Am inteles ca tot vina noastra este atunci cand vedem ca relatia nu mai este ca atunci cand era la inceput.

Am invatat sa imi readuc aminte micile placeri ce ne faceau fericiti la inceput si oricat de prostesti pareau, sa le refac din dragoste de dragul vremurilor trecute.

Sunt multe lucruri pe care le-am desprins din lectura asta.

Nu cred ca trebuie sa fac o concluzie acestei recenzii, a devenit destul de evidenta inca de la inceput asa ca cititi-o, pentru invataturi, pentru recreere, pentru Colleen Hoover.

Stiati ca? …titlul cartii il regasim la pagina 9?

P.S. Tocmai ce mi-am comandat “Regretting You” si sper sa reuseasca sa mi-o aduca Mos Craciun anul asta!