top 3 – cele mai slabe carti pe care le-am intalnit in 2019

Incep articolul asta prin a spune la multi ani! Imi doresc pentru voi pace si liniste in suflet!

flori-mici

Topul asta este putin diferit fata de cel din 2018, asta pentru ca daca atunci am citit acele carti si nu mi-au placut, in 2019 am fost atat de atenta cu timpul meu incat am renuntat sa le mai termin.

Care este cartea ce mi-a displacut cel mai tare si motivele pentru care am renuntat pur si simplu sa le mai termin, am sa le scriu pe toate mai jos dar nu inainte de a va adresa o intrebare: pe voi ce carte v-a dus la disperare in 2019?

Locul 3

Barbatul care n-a mai sunat – Rosie Walsh

Am reusit sa parcurg 167 de pagini cu greu, cartea asta nu este pentru mine.

Plotul e simplu, o femeie pe nume Sarah, cunoaste un barbat pe nume Eddie, petrec sase zile de neuitat, el avea planificata o calatorie asa ca pleaca cu promisiunea ca atunci cand o sa ajunga la destinatie, o sa o sune pe ea. A sunat-o? Nu! De vina este si traducerea titlului, pentru original in limba engleza, cartea se numeste “Ghosted” cuvant care nu ne ofera un asa mare spoiler.

Nu ma pricep sa traduc mot-a-mot ceea ce inseamna, dar in esenta, vine de la substantivul “ghost” care inseamna fantoma.

GHOSTED: verb fiind, este un termen urban ce reprezinta acel moment cand te indragostesti de cineva iar acel cineva dispare fara nici o explicatie, nu te mai cauta si iti este imposibil sa iei legatura din nou cu el, iar familia si prietenii te cred nebun, obsedat de el…

Plotul continua cam trei sferturi din carte cu actiunile ei disparete de a-l gasi pe Eddie si partea ce m-a suparat pe mine cel mai tare, cat de enervanti au putut fi prietenii si familia.

Nimic romantic, pentru ca si cele sase zile petrecute au fost descrise atat de superficial incat nu m-a inspirat destul astfel incat sa vreau sa simt nevoia sa citesc mai rapid tot, astfel incat sa o ajut sa il gaseasca mai repede, sper ca are sens, caci in mintea mea este doar un val de hate ce s-ar putea varsa aici insa bunul meu simt imi spune ar fi doar o pierdere de vreme.

Am tras cu ochii la final sa vad ce se intampla, banal si deloc notabil… Nu o recomand!

barbatul-care-nu-a-mai-sunat

Locul 2

Arta visarii – Lucy Keating

Alta carte esuata. Nu stiu daca e din cauza traducerii, ca vad ca cei de la Editura Trei, in ultima perioada parca traduc continutul cartilor cu Google Transale si le dau doar asa sa scape de gura noastra, dar asta e o alta poveste despre care am sa scriu curand, caci am adunat ceva de spus.

Arta visarii, ooo Doamne… Coperta nota zece, descrierea de pe verso la fel, am dat banii pe ea, am deschis-o si am inceput sa citesc. OOO FUCK!

Cred ca pot sa marturisesc ca mi-a cam placut pana cand personajele au simtit nevoia sa afle pe cont propriu adevarul adevarat (daca imi permiteti) si intr-un moment de disperare intra prin efractie in cabinetul doctorului care facea “experimente cu vise” pe ei… hai ca am descris-o!

Sunt sigura ca multi dintre voi care ati citit-o, sunteti poate mult mai incantati de ea decat mine, dar probabil ca nu am inceput-o la momentul potrivit, cine stie.

Am sa ii mai dau o sansa? Nu! Am doar o viata!

arta-visarii

Locul 1

Unde ai disparut, Bernadette? – Maria Semple

Raspuns: ca magarul in ceata!

Am cumparat-o pentru coperta si pentru ca abia terminasem “Fata din tren”, ma tenta genul si apoi am dat peste asta, clar nu imi mai trebuie acest gen o perioada.

Inchipuiti-va ca aceasta carte a avut si o ecranizare, cu acelasi titlu iar nota de pe IMDB este de 6.5 din 10.

Pentru inceput, cel mai tare mi-a displacut faptul ca doamna Bernadette era atat de superficiala ca femeie, ca mama si sotie, incat avea nevoie de o secretara sa o ajute cu tot, si cu asta cred ca inchei aceasta scurta descriere. Nu am terminat-o, nu stiu unde este Bernadette, nu vreau sa aflu, caci sunt sigura ca familiei ii este mult mai bine fara ea.

unde-ai-disparut-bernadette

semnatura-noua

colet de la Bookzone

Cum o mai duceti? Ce mai cititi? Ce ati mai cumparat bun?

Eu, de cand am rupt legatura cu Elefant, si mai ales de cand a inceput vara, nu am mai cutreierat nici o librarie online in cautare de bijuterii, pur si simplu nu m-am mai simtit inspirata, nici nu mai stiu ce este nou si bun pe la noi. Desi am o multime de titluri neparcurse in biblioteca, simt ca nu am ce sa citesc, am nevoie de o schimbare, lucru care s-a potrivit de minune cu intamplarea de mai jos.

Acum trei saptamani am fost contactata de catre editura Bookzone si intrebata daca sunt de acord cu o colaborare, cu ocazia lansari volumului doi, partea a doua a cartii “Jurnalul unui Adam”. Am ezitat destul de tare pentru ca nu obisnuiesc asemenea tratative, insa un lucru m-a convins. Am spus da pentru ca libertatea de exprimare nu mi-a fost interzisa, din contra, stiti cum este: dragoste cu de-a sila nu se poate.

Va spuneam eu acum multa vreme ca ma feresc de cartile scrise de autorii romani, pur si simplu am o retinere atunci cand citesc despre locuri familiare sau mai ales, cand personajele au nume de pe la noi, o alta caracteristica ce ma face sa fiu reticienta, este limbajul, sunt sigura ca este doar o perceptie gresita din cauza unei lecturi parcurse intr-un moment nepotrivit.

Singura carte pe care am parcurs-o fara sa tin cont de ce mi-am promis, a fost “Jurnalul unui Adam” de Bogdan Marcu. Imi amintesc cand eram in facultate, chiar si mai tarziu, cand ma indragosteam pueril si sufeream, cand dupa o zi in care infundasem perna de plans, ajungeam sa parcurg fel de fel de texte “de suflet” care ma alinau intr-un mod in care doar o femeie ranita o sa le inteleaga. Asa am aflat de blogul “Jurnalul unui Adam”, blog care a devenit extrem de citit si adorat doar prin acest simplu fapt. Bineinteles ca nu am putut sa stau deoparte atunci cand prima carte a autorului a iesit de la tiparit, imi amintesc ce goana mare am patimit doar sa o primesc semnata de catre autor, a fost ca un vis.

L-am parcurs cu repeziciune in vacanta din Romania iar recenzia o puteti citi si voi AICI.

Asadar, coletul de la Bookzone contine volumul doi, partile unu si doi din “Jurnalul unui Adam” de Bogdan Marcu, abia astept sa va vorbesc despre ele, pe primul l-am parcurs deja si am adunat cateva pareri de bine si cateva mai putin de bine, dar pe toate am sa vi le insufletesc intr-o recenzie viitoare.

Tot in colet am mai primit si seria “Detectiv de Romania” de Silviu Iliuta, despre care am sa scriu o recomandare caci recenzia o sa fie putin mai “speciala” as spune, si nu am idee cand o sa aterizeze. Acum regret ca tema blogului nu imi permite sa scriu cu diacritice, caci am cam macelarit numele autorului…

Ultima serie primita este intitulata “Intoarce-te la mine” de Simona Lungu. Constanta in prag de al doilea Razboi Mondial si doi tineri ce se iubesc, o poveste care promite mult.

jurnalul-unui-adam-99

Sunt incantata de decizia luata, pentru ca am reusit sa imi mai diversific activitatile din ultima perioada, va spusesem eu ca intrasem intr-un soi de rutina in care munca imi acapara mai toata energia, iar atunci cand ajungeam acasa, singurul moment de relaxare era zacutul pe canapea cu un controller in mana.

Inchei acest articol prin a multumi celor de la editura Bookzone, iar voua pentru gandurile bune si rabdarea oferita.

semnatura-noua

spring book haul 2019

Pentru ca am tot acumulat carti noi despre care nu v-am vorbit pana acum, zic ca este un prilej bun sa o asternem de un spring book haul.

spring-book-haul3

Anul asta pentru mine a fost extrem de linistit si bine planuit, am avut multe oportunitati de a-mi procura carti, fie ele noi, fie la mana a doua, si nu am ezitat deloc.

Primele pe care am pus mana au fost cele doua de la Collen Hoover, le am de o luna si jumatate si le pastrez pentru zile negre, stiti voi de ce…

Le-am procurat de pe Book Depository si cu una din ele am avut emotii pentru ca a durat cam o luna sa ajunga la mine…

Despre “Verity” am vorbit in aceasta recomandare iar despre “All your perfects” nu am apucat sa spun prea multe pe nicaieri, caci nici eu nu stiu, am luat-o pentru ca este scrisa de Collen Hoover si cand vine vorba de ea, merg orbeste. Aaa, da, si November 9, again.

L.A. Candy este o carte pe care am gasit-o intr-un Genbrug anul asta, si parca striga la mine sa o iau acasa, ajunsa si citind pe Goodreads despre ea, am vazut ca are un ratting cam – meah, si ca face parte dintr-o serie de trei carti. Nu planuiesc sa o abandonez dar nu stiu daca vreodata am sa ajung sa o citesc.

Acum sa vorbesc putin despre cartile traduse in limba romana.

Cand am fost in tara, pe lista mea de lucruri de facut, se afla mersul la Diverta si cumparat toate cartile de acolo “Te-am ales pe tine” de Mia Sheridan. Carte pe care am vrut initial sa o comand in limba romana, apoi m-am razgandit si am zis ca o sa o comand in engleza, moment in care m-am razgandit din nou si cand am vrut sa o iau, nu mai era pe stoc la Elefant … ahhh, viata grea. Am trecut-o pe lista sa o iau personal dintr-o librarie exact asa cum am facut si cu “Vocea lui Archer”.

Intr-una din seri mi-am propus sa petrec timp cu mama mea, asa ca am plecat la mall ca fetele, si cum citeam eu in lista mea imaginara cu lucruri de cumparat si facut, am urcat la etaj la Diverta sa vad daca o gasesc. Uitandu-ma printre zecile de titluri, am gasit si alte doua titluri de la editura Nemira: “Barbatul care n-a mai sunat” de Rosie Walsh, si un alt titlu despre care nu am auzit niciodata “O zi de Decembrie” de Josie Silver, carte pe care mama s-a oferit sa mi-o cumpere ca amintire.

Miercuri, in acea saptamana, am fost pana la Ploiesti pentru a ma vedea cu buna mea prietena Cosmina, prilej prin care am intrat in libraria Humanitas din centrul orasului. Teancuri de carti si putin timp. Nu am apucat sa ma uit prea mult printre titluri insa am gasit “Fericiti pentru totdeauna?” de Taylor Jenkins Reid, carte pe care stiu ca am vrut sa o comand la un moment dat insa nu mai era pe stoc la Elefant. Alaturi de ea era si “Poate intr-o alta viata” de Taylor Jenkins Reid, adica aceasi autoare ca cea de mai sus. O carte putin botita la un colt si usor cam trista atunci cand “a vazut” ca am luat-o pe cealalta. Luandu-le pe amandoua in mana, am simtit ca nu merg una fara cealalta si ca ar trebui sa le platesc pe amandoua.

spring-book-haul2spring-book-haul1

P.S. Iubesc cartile celor de la Nemira pentru ca intotdeauna vin cu semne de carte in tandem cu coperta.

Cu acestea fiind spuse, am incheiat si acest articol, dar nu inainte de a va arata biblioteca mea de acum.

spring-book-haul4

semnatura-noua