atunci cand …

Dupa o iarna lunga si un inceput de primavara ploiasa si rece, am vizitat Marina din Assens. Nu este ceva extrem de spectaculos, insa de fiecare data cand mergeam in Constanta cu ai mei si vedeam atatea ambarcatiuni, eram fascinata. Acum, ca pot vizita acelasi sentiment ori de cate ori am sansa, fiind la mai putin de 15 minute de mers pe jos de la locul unde stau, am realizat ca anul asta nu am facut-o pana acum, in comparatie cu alti ani cand ma urcam pe bicicleta si in Aprilie, stateam pe plaja si citeam.

20190515_17054620190515_170946

Am intitulat articolul asta “atunci cand … ” si o sa contini aici … ti se defecteaza TV-ul. Poate o sa ma intrebati: “dar ce legatura au astea doua?” au, si una extrem de mare.

Nu suntem genul de oameni care il rupem TV-ul in doua pentru stiri sau emisiuni de mana a doua, si chiar daca sunt aici, nu m-am gandit nici o secunda sa pun un receiver de la vreo companie de pe acasa ca sa prind posturile noastre TV. Cand am plecat din Romania, m-am bucurat teribil sa scap de nenorocirea aia de TV pe care ai mei il butonau. 

Dar la ce il folosesc si cum de am ajuns sa ma plimb pe la Marina zilele trecute, am sa va povestesc mai jos.

Fiind impreuna cu El, mi-a insuflat o pasiune pentru jocurile video de mi-a intrat in sange, atat de tare imi place aceasta activitate incat, nu ratez nici un news din lumea gaming-ului.

Recent a mai cumparat un joc, destul de vechi, de prin 2015, insa unul pe care el si-l dorea extrem de mult. Nu stiu cum sa va explic, dar are un dar de a te face sa iti doresti ceva ce in urma cu cateva ore, nici nu voiai sa auzi… Pe deasupra, jocul are si un vibe de ani ’60, cu muzica si masinile, vestimentatia si cum a fost creata acea lume, o capodopera.

Pentru cunoscatori, este vorba de Fllout 4. Am mai jucat in prealabil jocuri ce nu credeam ca o sa le parcurg vreodata, God of War a fost unul dintre ele, insa pe acesta, am inceput sa il joc timid de dragul faptului ca pot sa construiesc iar pentru asta, aveam nevoie de resurse, ca sa am resurse, am nevoie sa explorez lumea, asa ca am inceput sa il joc fara sa imi dau seama.

Saptamana trecuta, s-a intamplat ca turele de la serviciu sa nu se intample, si am ramas blocata in casa pentru intreaga saptamana, vremea a fost rece si ploiasa, ce altceva sa fac?

Un alt lucru major pentru care folosim noi TV-ul, este Netflix, aici sunt sigura ca am nimerit pe un taram mai cunoscut de catre voi, cati dintre voi veniti seara acasa dupa o lunga zi petrecuta la serviciu, si va cufundati in confortul canapelei cu telecomanda in mana, cautand serialul inceput acum doua, trei zile. Ati vazut cat de comod este?

Defectia TV-ului nostru este una destul de des intalnita, ceva cu alimentarea cu tensiune… nu stiu prea multe insa ce stiu, este ca sunt in Danemarca si astora le ia in principiu, cam doua saptamani sa efectuieze cate ceva.

De asta am ajuns la Marina, uitasem cat de frumos se pliaza culorile barcilor cu cea a apei si a cerului, uitasem cat de parfumat este aerul sau glasul pescarusilor, uitasem deasemenea si ce miros are aerul.

As numi asta, “tot raul spre bine”, m-am bucurat sa ies din rutina, si mai ales sa fiu cu El, de mana prin port.

20190515_170558-01semnatura-noua

dupa ceva timp

Mi-as dori sa am mai mult timp, sau poate sa am parte de mai multa odihna, sa am suficienti bani incat sa nu imi fie teama, sau sa petrec mai mult timp relaxandu-ma.

Exista un echilibru intre toate pe care daca il gasim, reusim sa avem un curs armonios in viata de zi cu zi dar, eu inca ma zbat sa il gasesc.

Chiar si cu un planner, nu reusesc sa imi pun ordine in ganduri, ce e drept, ma ajuta sa le tin evidenta, a orelor de somn, a zilelor in care lucrez pentru ca nu am un program fix, a meselor, chiar si a zilelor cand merg pe plaja si am parte de putina liniste…

Invat, invat sa devin cine vreu sa fiu, gresesc si o comit in cele mai stupide moduri, totul pentru a reusi sa descopar acel echilibru.

Nu stiu in ce se va transforma acest spatiu, probabil ca o sa fiu eu, cea care isi spune gandurile in mod public din cand in cand, nu atat de des ca inainte.

Am descoperit ca pe parcursul lui August am avut pur si simplu liber, liber de la acel “stres” pe care mi l-am provocat singura atunci cand mi-am propus sa am cel putin doua articole noi pe blog saptamanal. Simt o multime de lucruri in acest moment, simt ca nu fac fata, dar daca este sa privesc din afara, ma descurc de minune insa eu nu sunt multumita.

Stiu ca am disparut efectiv fara nici macar un semn insa sa stiti ca traiesc. 🙂

Dupa luna lui August in care am simtit nevoia sa stau, acum in Septembrie m-am apucat de renovat asa ca va dati seama ca nu am mai avut timp de nimic. Planuiesc sa ma intorc, ma simt atat de singura si parca orice activitate as avea, nu reuseste sa imi umple acel gol, blogul pentru mine reprezinta enorm, asa ca inca nu sunt dispusa sa renunt la el.

Daca este de bine sau nu? Daca decideti ca vreti sa imi fiti alaturi incontinuare sau nu, nimic nu ma va opri, eu tot am sa scriu.

Mi-am pus deseori intrebarea daca ar trebui sa intru si eu in pas cu lumea, sa trec la video, raspunsul este ca nu, nu am sa o fac si asta a reprezentat pentru mine o decizie importanta la care m-am tot gandit pe parcursul acestui timp.

Evoluam, si eu o fac, insa destul de diferit fata de cum merg lucrurile in general, daca va mai aduceti aminte, am discutat de foarte mult ori despre faptul ca a fi in trend, nu inseamna sa faci ce face toata lumea, trebuie sa il adopti si sa il personalizezi astfel incat sa iti vina ca o manusa, iar eu asta incerc sa imi dau seama…

Odata ce acest articol va deveni online, am sa ma simt mult mai linistita, parca dupa o spovedanie in care m-am lepadat de toate pacatele, pregatita pentru un nou capitol.

semnatura-noua

IMG_1205

4 ani alaturi de voi

Astazi s-au implinit patru ani de cand va tot scriu, de cand va tot fur minute din viata cu micile mele articole. Doamne ce a mai zburat vremea…

ancagv.jpg

Accesand pagina “despre“, poate ati citit ca scopul blogului a fost de a-mi expune in mod public abilitatile artistice, dar mai important, scopul a fost de a ma regasi, de a ma ajuta sa evoluez. Tot acolo, spuneam ca am sa fac asta pana am sa reusesc exact sa inteleg la ce sunt mai buna si prin ce ma pot afirma in aceasta lunga calatorie prin viata, sincera sa fiu, tot nu am idee, asta poate insemna un lucru bun sau unul rau depinde de perspectiva.

Bun pentru ca nu am sa inchei aceasta activitate, de a scrie pe blog, in continuare o sa ne regasim printre comentarii si articole cu recenzii sau DIY-uri, stiu ca lumea evolueaza de la scris la video insa prefer sa raman old fashion…

Rau, pentru ca daca inca fac asta inseamna ca nu am inteles ce e cu mine, asa este, nu am facut-o dar cateodata gasesc momente de liniste si fericire si asta conteaza enorm, viata ii scurta si parca degeaba lupti sa ajungi undeva daca pe parcursul drumului nu te opresti sa admiri peisajele.

Am fel de fel de pareri si fel de fel de “apucaturi”, stiu ca am schimbat mult formatul pe parcurs, insa a venit din nou vremea sa va multumesc, voua celor ce ma sustineti,  celor ce nu va sfiiti sa imi scrieti ganduri bune, voua celor ce pe parcurs mi-ati devenit prieteni, cei mai buni prieteni.

Am legat multe prietnii aici, atat de bune incat rezista la mii de kilometrii, rezista la oceane ce ne despart, rezista la orice. Este extrem de important pentru mine si pentru asta, va multumesc inca odata.

La multi ani!

semnatura-noua