Søndervig si Hvide Sande

Vara mai are putin si se incheie, mai ales aici, si constat cu uimire ca nu am facut nimic notabil in acest anotimp, nu am colectat amintiri prea multe, nu am avut parte de sesiuni de lectura pe plaja, nu am calatorit prea mult, si in ciuda a tot, stand incuiata in casa sub pretextul ca vreau sa ma odihnesc, tot nu ma simt odihnita.

Finalul lui Iunie si luna Iulie, pentru mine au fost extenuante, asa ca m-am bucurat sa am de la inceputul lui August, doua saptamani libere.

Pentru ca intre ziua lui si ziua mea sunt doua saptamani fix, am incercat ca macar atunci sa realizam ceva mai special astfel incat sa mai iesim din rutina.

flori-mici

Ziua mea a inceput pe la ora sapte, trezita extrem de natural caci mi-am facut un program strict in ceea ce prveste somnul, adorm pe la unsprezece si ceva si ma trezesc la ora sapte in fiecare zi.

Dupa o ora mai tarziu, cand nu am facut nimic altceva decat sa privesc in gol pe fereastra si sa imi notesz activitatile in bullet journal, m-am indreptat catre bucatarie si am pus apa la fiert caci pofta de cafea se intetea.

Dupa ce m-am mai desmeticit, uitandu-ma inca pe fereastra, incercam sa iau o decizie legata de ce vreau sa fac in acea zi, tinand cont ca vremea ma tot ameninta cu ploaie, tunete si fulgere.

Dupa inca o ora de leneveala, vorbit si treburi de indragostiti, pe la zece si ceva mi-am luat inima in dinti, am pus cea mai frumoasa rochita pe mine si rapid, cam in douazeci de minute am iesit pe usa amandoi cu un cos plin de mancare.

Cu o seara inainte am incercat sa imi fac un plan, insa toate acele “daca” se invarteau in jurul ploii. Imi doream foarte tare sa iau micul dejun pe o banca intr-un port, mai precis in Fredericia, de unde puteam admira Lillebaelt-ul. Zis si facut, patruzeci de minute mai tarziu, treceam podul catre Jutland.

IMG_18249IMG_18362

Ajunsi acolo, am intins fata de masa, am scos farfuriile si am pandit ca cel cel mai negru nor, sa se miste astfel incat sa lase la vedere un soare bland ale carui raze abia daca te incalzeau.

IMG_18361

Alte patruzeci, cincizeci de minute mai tarziu, am decis ca vreau sa merg pana in Søndervig pentru a vizita celebrele sculpturi din nisip. El m-a aprobat asa ca dupa ce am strans tot, ne-am urcat in masina si fix atunci a inceput sa ploua. Cautand vremea din Søndervig, am decis ca tot merita sa mergem.

Doua ore mai tarziu, dupa ce ne-am schimbat la condus cu randul pentru a nu ne plictisi, mai ales ca eu iubesc sa conduc pe autostrada si el pe nationale, am gasit o parcare in apropiere de parc si cand a pus piciorul pe pamant, m-a izbit o briza rece insa cu un vibe de vacanta. Turisti din Germania, ii puteam auzi, fete asiatice si multi norvegieni, dupa numarul de inmatriculare al vehiculelor.

Parcul destul de gol, caci cine mai vine sa viziteze lunea pe la doua pe o vreme ca aia?! Toata lumea imbracata corespunzator, de iarna, numa eu in rochie, pana la urma “odata fac 27 de ani anul asta”… v-ati prins?

Nu am zabovit mult, statuile inalte de sapte metri si intinse pe o distanta de doua sute de metri, desi extrem de impresionante, au fost rapid de parcurs. Tematica aleasa pentru 2019 este una extrem de interesanta, artistii, adunati de prin toate tarile, au avut de sculptat, Roboti. Nu va ganditi la lucruri si figurine de pe alte planete, totul a fost conceput pentru a ne arata cum va arata viitorul. AICI gasiti un link catre reprezentatiile anilor trecuti.

IMG_18363IMG_18364IMG_18365IMG_18366IMG_18367

Dupa ce ne-am urcat din nou in masina, infrigurati, am constatat ca am fost extrem de norocosi, mai ales ca ploaia a inceput timid iar apoi s-a intetit rapid si amenintator.

Dupa alte lungi dezbateri, daca tot eram acolo, am vrut sa merg si in Hvide Sande, un orasel plasat mai in sud pe o limba de nisip ce desparte Marea Nordului de Ringkøbing Fjord.

Din pacate nu m-am putut bucura de plaja, vantul batea atat de tare incat valuri de nisip se asterneau pe noi. Ca idee, Hvide Sande inseamna in daneza, nisipuri albe. Am baut un trei in unu la baza dunelor si apoi am decis ca mai bine sa ne indreptam spre casa, caci un alt drum lung de vreo doua ore si jumatate ne astepta.

IMG_182413IMG_182411IMG_182412IMG_182414

Nu mai este o surpriza cand vad ca in apropiere de ziua mea, vremea se raceste teribil si tot mai multe ploi sunt anuntate, deja stiu cum sa imi orientez planurile astfel incat sa adun cateva amintiri.

Pe seara cand am ajuns acasa, dupa ce am facut un dus fierbinte, m-am schimbat intr-un halat matasos, m-am delectat cu o masa buna, un pahar de vin roze si cand soarele a iesit, am iesit si eu la el cu o farfurie plina cu porumb piert.

IMG_182416

P.S. Imi place sa descriu atat de amanuntit ceea ce am petrecut, caci iubesc atunci cand revin asupra articolelor peste cativa ani si imi improspatez memoria, parca retraiesc intreaga aventura si imi multumesc pentru asta.

semnatura-noua

atunci cand …

Dupa o iarna lunga si un inceput de primavara ploiasa si rece, am vizitat Marina din Assens. Nu este ceva extrem de spectaculos, insa de fiecare data cand mergeam in Constanta cu ai mei si vedeam atatea ambarcatiuni, eram fascinata. Acum, ca pot vizita acelasi sentiment ori de cate ori am sansa, fiind la mai putin de 15 minute de mers pe jos de la locul unde stau, am realizat ca anul asta nu am facut-o pana acum, in comparatie cu alti ani cand ma urcam pe bicicleta si in Aprilie, stateam pe plaja si citeam.

20190515_17054620190515_170946

Am intitulat articolul asta “atunci cand … ” si o sa contini aici … ti se defecteaza TV-ul. Poate o sa ma intrebati: “dar ce legatura au astea doua?” au, si una extrem de mare.

Nu suntem genul de oameni care il rupem TV-ul in doua pentru stiri sau emisiuni de mana a doua, si chiar daca sunt aici, nu m-am gandit nici o secunda sa pun un receiver de la vreo companie de pe acasa ca sa prind posturile noastre TV. Cand am plecat din Romania, m-am bucurat teribil sa scap de nenorocirea aia de TV pe care ai mei il butonau. 

Dar la ce il folosesc si cum de am ajuns sa ma plimb pe la Marina zilele trecute, am sa va povestesc mai jos.

Fiind impreuna cu El, mi-a insuflat o pasiune pentru jocurile video de mi-a intrat in sange, atat de tare imi place aceasta activitate incat, nu ratez nici un news din lumea gaming-ului.

Recent a mai cumparat un joc, destul de vechi, de prin 2015, insa unul pe care el si-l dorea extrem de mult. Nu stiu cum sa va explic, dar are un dar de a te face sa iti doresti ceva ce in urma cu cateva ore, nici nu voiai sa auzi… Pe deasupra, jocul are si un vibe de ani ’60, cu muzica si masinile, vestimentatia si cum a fost creata acea lume, o capodopera.

Pentru cunoscatori, este vorba de Fllout 4. Am mai jucat in prealabil jocuri ce nu credeam ca o sa le parcurg vreodata, God of War a fost unul dintre ele, insa pe acesta, am inceput sa il joc timid de dragul faptului ca pot sa construiesc iar pentru asta, aveam nevoie de resurse, ca sa am resurse, am nevoie sa explorez lumea, asa ca am inceput sa il joc fara sa imi dau seama.

Saptamana trecuta, s-a intamplat ca turele de la serviciu sa nu se intample, si am ramas blocata in casa pentru intreaga saptamana, vremea a fost rece si ploiasa, ce altceva sa fac?

Un alt lucru major pentru care folosim noi TV-ul, este Netflix, aici sunt sigura ca am nimerit pe un taram mai cunoscut de catre voi, cati dintre voi veniti seara acasa dupa o lunga zi petrecuta la serviciu, si va cufundati in confortul canapelei cu telecomanda in mana, cautand serialul inceput acum doua, trei zile. Ati vazut cat de comod este?

Defectia TV-ului nostru este una destul de des intalnita, ceva cu alimentarea cu tensiune… nu stiu prea multe insa ce stiu, este ca sunt in Danemarca si astora le ia in principiu, cam doua saptamani sa efectuieze cate ceva.

De asta am ajuns la Marina, uitasem cat de frumos se pliaza culorile barcilor cu cea a apei si a cerului, uitasem cat de parfumat este aerul sau glasul pescarusilor, uitasem deasemenea si ce miros are aerul.

As numi asta, “tot raul spre bine”, m-am bucurat sa ies din rutina, si mai ales sa fiu cu El, de mana prin port.

20190515_170558-01semnatura-noua

dupa ceva timp

Mi-as dori sa am mai mult timp, sau poate sa am parte de mai multa odihna, sa am suficienti bani incat sa nu imi fie teama, sau sa petrec mai mult timp relaxandu-ma.

Exista un echilibru intre toate pe care daca il gasim, reusim sa avem un curs armonios in viata de zi cu zi dar, eu inca ma zbat sa il gasesc.

Chiar si cu un planner, nu reusesc sa imi pun ordine in ganduri, ce e drept, ma ajuta sa le tin evidenta, a orelor de somn, a zilelor in care lucrez pentru ca nu am un program fix, a meselor, chiar si a zilelor cand merg pe plaja si am parte de putina liniste…

Invat, invat sa devin cine vreu sa fiu, gresesc si o comit in cele mai stupide moduri, totul pentru a reusi sa descopar acel echilibru.

Nu stiu in ce se va transforma acest spatiu, probabil ca o sa fiu eu, cea care isi spune gandurile in mod public din cand in cand, nu atat de des ca inainte.

Am descoperit ca pe parcursul lui August am avut pur si simplu liber, liber de la acel “stres” pe care mi l-am provocat singura atunci cand mi-am propus sa am cel putin doua articole noi pe blog saptamanal. Simt o multime de lucruri in acest moment, simt ca nu fac fata, dar daca este sa privesc din afara, ma descurc de minune insa eu nu sunt multumita.

Stiu ca am disparut efectiv fara nici macar un semn insa sa stiti ca traiesc. 🙂

Dupa luna lui August in care am simtit nevoia sa stau, acum in Septembrie m-am apucat de renovat asa ca va dati seama ca nu am mai avut timp de nimic. Planuiesc sa ma intorc, ma simt atat de singura si parca orice activitate as avea, nu reuseste sa imi umple acel gol, blogul pentru mine reprezinta enorm, asa ca inca nu sunt dispusa sa renunt la el.

Daca este de bine sau nu? Daca decideti ca vreti sa imi fiti alaturi incontinuare sau nu, nimic nu ma va opri, eu tot am sa scriu.

Mi-am pus deseori intrebarea daca ar trebui sa intru si eu in pas cu lumea, sa trec la video, raspunsul este ca nu, nu am sa o fac si asta a reprezentat pentru mine o decizie importanta la care m-am tot gandit pe parcursul acestui timp.

Evoluam, si eu o fac, insa destul de diferit fata de cum merg lucrurile in general, daca va mai aduceti aminte, am discutat de foarte mult ori despre faptul ca a fi in trend, nu inseamna sa faci ce face toata lumea, trebuie sa il adopti si sa il personalizezi astfel incat sa iti vina ca o manusa, iar eu asta incerc sa imi dau seama…

Odata ce acest articol va deveni online, am sa ma simt mult mai linistita, parca dupa o spovedanie in care m-am lepadat de toate pacatele, pregatita pentru un nou capitol.

semnatura-noua

IMG_1205