Luna Octombrie

Am asteptat sa se faca Octombrie parca din totdeauna, un soi de teama, tristete, stres ma incerca, dar toate deodata.

Teama pentru ca nu stiu ce o sa fie, de la operatia in sine pana la cele mai mici si marunte chesti ca: rezultatul analizelor, sa ma menajez sa nu racesc, cum o sa fie sa stau chiar atat de mult in tara… tot.

Tristete pentru ca o sa imi fie dor de casa mea, de plante, de momentele alea de liniste atunci cand imi beau cafeaua dimineata, de job si loc, de calmul asta ce pluteste in aer aici.

Stres. Am stat in stres toata vara asta, credeam ca mi-am atins limita, dar vad ca am depasit-o cu mult.

Simt nevoia sa impartasesc astea pentru ca experienta asta mi-a setat noi limite, mi-a schimbat gandirea in anumite perspective si imi doresc sa recitesc toate astea candva dar ce e cel mai important, vreau ca daca cineva se va afla intr-o situatie similara cu a mea, sa aibe macar o parere sincera, transparenta, asa cum eu am cautat si nu am gasit.

1 Octombrie 2019

Cu bagajul semi-facut cu zi inainte, am simtit nevoia sa mai imi revizuiesc inca odata optiunile tinand cont ca am cumparat o valiza mica astfel incat sa o pot cara pe oriune cu mine.

Am baut impreuna cafeaua, am mancat ceva pe fuga si am aplicat dupa ureche un plasture care se presupune sa ma ajute sa nu dau la boboci cat ma transport pana in Romania, mai ales ca am sa merg singura.

Am pornit la drum pe o vreme rece si ploioasa, cu o sacosa mare de emotii.

La aeroport a trebuit sa ma despart de el destul de rapid pentru ca nu am avut unde sa parcam asa ca nu aveam unde sa lasam masina, superb.

Bineinteles ca nu m-am gandit nici o secunda sa imi fac check-in-ul, in mintea mea era ca atunci cand am sa merg la biroul unde sa imi las valiza, am sa il fac acolo. Bineinteles ca am avut probleme, s-au rezolvat destul de usor cu putin ajutor din partea personalului din aeroport insa abia cand m-am mai linistit am inteles ce e in neregula cu mine, plasturele isi facea efectul.

luna-octombrie8

Ajunsa in Romania pe o vreme de vara exact la apus, am asteptat parca o viata dupa valiza insa nici o clipa nu m-am gandit sa scot plasturele de dupa ureche. Cu valiza luata, destinatia ATM sa scot niste cash, cu telefonul in mana sa comand un Yango, a inceput haosul. Pe scurt, aplicatia mi-a dat crash, nu am stiut daca am comandat sau nu, uitandu-ma in jur am inteles ca acel sofer nu are cum sa ajunga acolo unde eram pentru ca se lucra. Dupa ce am facut cateva drumuri tarand valiza dupa mine, pentru a face posibila comandarea unei noi masini, am primit un telefon prin care soferul mi-a spus ca nu poate veni sa ma ia din punctul unde eu ajunsesem asa ca ar fi o idee sa ma intorc. M-am izbit de un om cu un suflet mare care a venit pe jos dupa mine sa ma ajute cu bagajul si cu ajutorul lui am reusit sa ajung in Militari unde parintii mei ma asteptau.

Seara s-a scurs repede, o baie buna si infofolita bine, am adormit fara vise.

3 Octombrie 2019

Am mers pentru a-mi efectua analizele necesare pentru operatie:

BACTERIOLOGIE
– examen secretie conjunctivala + antibiograma
– exudat faringian + antibiograma
– exudat nazal + antibiograma

HEMATOLOGIE
– hemograma cu formula lecocitara
– coagulograma (APTT, AP, PT, INR, Fibrinogen, timp de sangerare, timp de coagulare)

BIOCHIMIE
– glicemie
– VSH
– TGO, TGP
– Uree
– Creatina

IMUNILOGIE
– antigen HBs
– anti-HCV
– anti-Hiv I+II

A trebuit sa merg sa imi ridic buletinul caci il schimbasem in Martie si nu am mai apucat sa merg dupa el. Cand am ajuns acasa mi-am schimbat rapid imbracamintea si a am mers sa culegem strugurii pentru must. Am simtit nevoia sa schimb putin peisajul si sa ma distrag de la tot si toate si mai ales, imi doream de cativa ani sa vin in perioada asta acasa.

luna-octombrie6

5 Octombire 2019

Programata la ora 9:00 pentru un EKG si prima data in 5 ani de zile cand mi-am vazut rudele stranse la un loc, ca pe vremuri.

8 Octombrie 2019

A fost prima zi in care am stat singura acasa, am putut sa ma delectez cu liniste, cu o carte buna, apropo, am citit “The Simple Wild” – K.A. Tucker, trebuie sa va spun despre ea intr-un viitor apropiat.

20191001_172201

Pe la 3 si ceva linistea s-a mai risipit pentru ca pe rand, au venit de la serviuciu parintii mei, iar pe seara, cu inima cat un purice, abia asteptam sa imi revad prietenul dupa o saptamana in care am stat despartiti.

9 Octombrie 2019

Am uitat cat de bine se mananca in Pitesti in Pub-uri, imi era atat de dor de o portie zdravana de papanasi, in plus, trebuia sa avem ceva in stomac pentru ca am ramas la spectacolul de stand-up a lui Victor Bara si Teo. Am ras.

luna-octombrie5

15 Octombrie 2019

Trebuie sa ii multumesc mamei, caci datorita ei am reusit sa ajung in Bucuresti mai ales dupa cat stres am avut cu transportul, caci efectiv nu stiam cum si de unde sa iau ceva catre Bucuresti. Spre seara ne-am cazat si am luat cina in oras in speranta ca o sa reusesc sa imi mai descretesc fruntea. M-am simtit extrem de coplesita, neputincioasa, am stat amandoi de vorba si am reflectat asupra drumului parcurs, cat de dificila a fost vara asta si mai ales, cat de simpla mi s-a parut in comparatie cu ce avea sa vina…

luna-octombrie-2

16 Octombrie 2019

Consultul preanestezic de la ora 9:20.

Ne-am trezit devreme, ieri el a stranutat toata ziua si astazi s-a trezit racit, extraordinar. Dupa ce am mers la miculdejun, am comandat un Yango pentru a ajunge la clinica unde aveam sa fiu operata a doua zi. Dupa aproximativ 40 de minute, multe claxoane si un bacsis de 100% lasat soferului, am ajuns pentru consult cu intarziere. Totul a decurs extraordinar, in tot timpul asta m-am temut cel mai tare de aceasta intalnire pentru ca citisem ca este cea mai grea, intrucat comform istoricului medical, pot da sau nu aprobare pentru operatie. Am incercat tot, sa mananc sanatos astfel incat analizele sa imi iasa bine, intreaga perioada din Martie pana acum, am urmat o dieta vegetariana care mi-a priit nemaipomentit si despre care am sa va povestesc intr-un articol separat. In final am inteles ca m-am stresat degeaba, nu sunt un caz extrem astfel incat sa nu primesc acea aprobare…

Urmatoarea intalnire am avut-o la ora 12:00 la clinica oftalmologica pentru a stabili ora pentru ziua urmatoare dar si ultimele masuratori. Prima intrebare pusa de doamna doctor a fost: esti racita? Am spus ca nu, si nu eram…

luna-octombrie-1

Restul zilei am incercat sa il petrec cat mai relaxat, m-am revazut cu prietena mea Cosmina, careia ii multumesc enorm pentru ca si-a facut timp sa bata atat drum sa ne vedem si sa ma mai anime.

Pe seara am facut o baie buna, moment in care mi-am permis sa plang, sa ma descarc, sa reflect, sa imi fac planuri. Nu stiu altii cum sunt dar pentru mine dusul e sacru, e momentul in care imi dau frau liber tuturor emotiilor, temerilor, gandurilor.

Cand am pus capul pe perna, am adormit ca un prunc.

Va urma…

ma reintorc

Bun gasit!

IMG_2063-01004

Spun asta pentru ca eu sunt cea care se intoarce, dupa o asa perioada tumultoasa, simt nevoia sa ma asez si sa scriu cate ceva, am planuri marete.

Am lipsit cu desavarsire… iar… stiu, dar am de gand sa va povestesc, poate o sa va inspire, poate o sa intelegeti, poate-poate putem sa reluam legatura asa cum era odinioara, plus ca am cateva idei ce sunt sigura ca o sa va surada, planuiesc sa ma extind.

Dar haideti sa o luam de la inceput.

De mica, am avut strabism exotropic la ambii ochi, parintii mei s-au ocupat de tot pana la un moment dat, tot ceea ce a insemnat controale medicale si procurari de ochelari de vedere, chiar si o operatie cand avem sase ani (cred ca sase). Nu am fost vindecata. Toate astea s-au impregnat adanc in evolutia mea si m-au modelat astfel incat am devenit o persoana … ciudata.

Adolescenta fiind, am incercat sa iau aceasta problema in propriile maini insa vizitele mele la diferiti doctori, ma aduceau in fata a doua concluzii: ochelari sau operatie.

Vazand toate astea, purtand fel si fel de ochelari, chinuindu-ma practic, am dezvoltat un autocontrol care a functionat in proportie de 80% atat timp cat nu eram obosita. Reuseam sa imi dau seama cand ochiul stang fuge si sa il aduc inapoi, aliniindu-l cu dreptul. Acest lucru se intampla si cu dreptul insa mult mai rar. Pentru cei ce nu intelegeti problema medicala, strabismul este atunci cand axele celor doi ochi nu sunt paralele si unul din ochi deviaza, creierul, din cauza ca imaginile nu se mai suprapun, decide sa ignore ceea ce vede ochiul deviat si de aici durerile de cap si indispozitia.

In ultimii doi ani am inceput sa obosesc foarte repede, nemaiputand sa ma concentrez ca odinioara si ce era cel mai rau, durerile de cap constante de cand ridicam capul de perna, pana il puneam la loc. Toate astea imi influientau mood-ul, avem zile bune si zile cu adevarat rele.

Acum ca am reusit sa fac o sinteaza, am sa va spun cum mi-a afectat viata de zi cu zi si mai ales ce impact a avut asupra blogului.

Totul a inceput in vara anului 2018 cand am inteles ca am nevoie de o pauza sa imi pot pune gandurile in ordine. Acea perioada m-a pus la grea incercare pentru ca am inteles ca nu pot sa renunt la blog dar nici nu pot sa evoluez, sa imbratisez alte platforme ca marea majoritate, din cauza problemelor pe care le aveam.

Cea mai buna decizie a fost sa aloc blogului mai putin timp decat de obicei, adica in loc de 11 articole sa scriu 4, insa acelea sa fie de calitate, pentru ca stiu ca timpul este pretios. M-am axat pe recenzii pentru ca in ciuda “anomaliei”, o carte nu m-ar fi judecat niciodata cand ochiul meu stang e plecat pa… Am cusut in zilele bune in care nu ma simteam extenuata. Am scris si editat tot in zilele bune, am incercat sa corectez literele mancate si virgulele, insa concentrarea imi era imposibila.

Decizia de a ma opera am luat-o tot atunci insa nu am spus-o cu voce tare pana tarziu in toamna.

Iarna 2018-2019, am petrecut-o cautand “doctorul perfect”, care sa fie specializat in tratarea si operarea strabismului la adulti. Dupa cateva cautari, stres, ganduri, am decis sa merg pe mana unei doamne doctore din Bucuresti, CV-ul, opiniile altor persoane si ce mi s-a parut cel mai straniu, asemanarea dintre doamna doctor si mami meu, mi-au vorbit cumva, m-au facut sa cred ca aia este decizia cea mai buna.

In Martie cand am fost in Romania pentru consult, am inteles ca am luat decizia corecta in ceea ce priveste medicul ales si ca totul – incepe.

De aici, poate ca ati observat din nou dispartia mea, vara a trecut destul de repede, m-am prins in munca pentru ca nu aveam suma necesara pentru operatie, m-am pierdut in stres, panici, ganduri, mi-am facut planuri si planuri de rezerva, dar si planuri de rezerva pentru planurile de rezerva si asa mai departe.

Aproape toata luna Octombrie am petrecut-o in Romania pentru analize, consultatii, operatia si o parte din recuperare. Deja am o ciorna in care am scris cu lux de amanunte intreaga experienta, ganduri scrise la o zi dupa operatie si simt nevoia sa o public pentru ca am cautat astfel de ganduri sincere, temeri, pareri si nu am reusit sa gasesc nimic care sa ma ajute sa ma calmez inainte de interventie, poate, in viitor o sa ajute pe altcineva sau cine stie, poate chiar pe mine.

IMG_2063-01009

Nu stiu daca sunt complet vindecata, am emotii, urmeaza sa merg la un nou consult in Ianuarie dar pana atunci trebuie sa fructific cumva timpul asta tinand cont ca stresul a trecut si orice s-ar intampla de acum in colo, poate merge doar in sus.

Ce o sa fac de acum in colo?

Am planuri marete si timp mult la dispozitie, a trecut o luna in care a trebuit sa stau in casa pentru a ma recupera si vreau sa fac ceva cu timpul asta, sunt cateva lucruri pe care vreau sa le invat si sa le aplic.

Pentru ca am adunat mai multa incredere in mine as vrea sa ma mut si pe Youtube, inca nu stiu cum o sa abordez platforma tinand cont ca sunt intarziata dar am sa pasesc timid, in stilul meu caracteristic asa cum am facut-o si pana acum.

Am cateva recenzii, am citit in ultima perioada cateva carti faine pe care vreau sa le impart cu voi ca de obicei, am in plan sa va vorbesc si despre cateva dezamagiri.

Vreau sa va arat si cum m-am folosit de Bullet Journal in perioada asta stresanta si mai ales, cat de terapeutic a fost.

Am facut categoria Plante acum multa vreme, categorie in care nu prea am adaugat articole, asta pentru ca am adunat foarte multe intr-un timp foarte scurt si am avut nevoie sa le invat tabieturile, inainte de a va da sfaturi cum sa le cresteti si ingrijiti, acum ca a trecut aproape un an de cand le am, pot sa impart cateva invataturi utile cu voi.

In incheiere!

Imi pare rau ca am disparut fara urma, imi pare rau a nu v-am spus, imi pare rau de multe lucruri insa voua care ati ramas aici, va sunt extrem de recunoscatoare, pentru mesajele primite, pentru urari si gandurile bune, va multumesc!

semnatura-noua

Søndervig si Hvide Sande

Vara mai are putin si se incheie, mai ales aici, si constat cu uimire ca nu am facut nimic notabil in acest anotimp, nu am colectat amintiri prea multe, nu am avut parte de sesiuni de lectura pe plaja, nu am calatorit prea mult, si in ciuda a tot, stand incuiata in casa sub pretextul ca vreau sa ma odihnesc, tot nu ma simt odihnita.

Finalul lui Iunie si luna Iulie, pentru mine au fost extenuante, asa ca m-am bucurat sa am de la inceputul lui August, doua saptamani libere.

Pentru ca intre ziua lui si ziua mea sunt doua saptamani fix, am incercat ca macar atunci sa realizam ceva mai special astfel incat sa mai iesim din rutina.

flori-mici

Ziua mea a inceput pe la ora sapte, trezita extrem de natural caci mi-am facut un program strict in ceea ce prveste somnul, adorm pe la unsprezece si ceva si ma trezesc la ora sapte in fiecare zi.

Dupa o ora mai tarziu, cand nu am facut nimic altceva decat sa privesc in gol pe fereastra si sa imi notesz activitatile in bullet journal, m-am indreptat catre bucatarie si am pus apa la fiert caci pofta de cafea se intetea.

Dupa ce m-am mai desmeticit, uitandu-ma inca pe fereastra, incercam sa iau o decizie legata de ce vreau sa fac in acea zi, tinand cont ca vremea ma tot ameninta cu ploaie, tunete si fulgere.

Dupa inca o ora de leneveala, vorbit si treburi de indragostiti, pe la zece si ceva mi-am luat inima in dinti, am pus cea mai frumoasa rochita pe mine si rapid, cam in douazeci de minute am iesit pe usa amandoi cu un cos plin de mancare.

Cu o seara inainte am incercat sa imi fac un plan, insa toate acele “daca” se invarteau in jurul ploii. Imi doream foarte tare sa iau micul dejun pe o banca intr-un port, mai precis in Fredericia, de unde puteam admira Lillebaelt-ul. Zis si facut, patruzeci de minute mai tarziu, treceam podul catre Jutland.

IMG_18249IMG_18362

Ajunsi acolo, am intins fata de masa, am scos farfuriile si am pandit ca cel cel mai negru nor, sa se miste astfel incat sa lase la vedere un soare bland ale carui raze abia daca te incalzeau.

IMG_18361

Alte patruzeci, cincizeci de minute mai tarziu, am decis ca vreau sa merg pana in Søndervig pentru a vizita celebrele sculpturi din nisip. El m-a aprobat asa ca dupa ce am strans tot, ne-am urcat in masina si fix atunci a inceput sa ploua. Cautand vremea din Søndervig, am decis ca tot merita sa mergem.

Doua ore mai tarziu, dupa ce ne-am schimbat la condus cu randul pentru a nu ne plictisi, mai ales ca eu iubesc sa conduc pe autostrada si el pe nationale, am gasit o parcare in apropiere de parc si cand a pus piciorul pe pamant, m-a izbit o briza rece insa cu un vibe de vacanta. Turisti din Germania, ii puteam auzi, fete asiatice si multi norvegieni, dupa numarul de inmatriculare al vehiculelor.

Parcul destul de gol, caci cine mai vine sa viziteze lunea pe la doua pe o vreme ca aia?! Toata lumea imbracata corespunzator, de iarna, numa eu in rochie, pana la urma “odata fac 27 de ani anul asta”… v-ati prins?

Nu am zabovit mult, statuile inalte de sapte metri si intinse pe o distanta de doua sute de metri, desi extrem de impresionante, au fost rapid de parcurs. Tematica aleasa pentru 2019 este una extrem de interesanta, artistii, adunati de prin toate tarile, au avut de sculptat, Roboti. Nu va ganditi la lucruri si figurine de pe alte planete, totul a fost conceput pentru a ne arata cum va arata viitorul. AICI gasiti un link catre reprezentatiile anilor trecuti.

IMG_18363IMG_18364IMG_18365IMG_18366IMG_18367

Dupa ce ne-am urcat din nou in masina, infrigurati, am constatat ca am fost extrem de norocosi, mai ales ca ploaia a inceput timid iar apoi s-a intetit rapid si amenintator.

Dupa alte lungi dezbateri, daca tot eram acolo, am vrut sa merg si in Hvide Sande, un orasel plasat mai in sud pe o limba de nisip ce desparte Marea Nordului de Ringkøbing Fjord.

Din pacate nu m-am putut bucura de plaja, vantul batea atat de tare incat valuri de nisip se asterneau pe noi. Ca idee, Hvide Sande inseamna in daneza, nisipuri albe. Am baut un trei in unu la baza dunelor si apoi am decis ca mai bine sa ne indreptam spre casa, caci un alt drum lung de vreo doua ore si jumatate ne astepta.

IMG_182413IMG_182411IMG_182412IMG_182414

Nu mai este o surpriza cand vad ca in apropiere de ziua mea, vremea se raceste teribil si tot mai multe ploi sunt anuntate, deja stiu cum sa imi orientez planurile astfel incat sa adun cateva amintiri.

Pe seara cand am ajuns acasa, dupa ce am facut un dus fierbinte, m-am schimbat intr-un halat matasos, m-am delectat cu o masa buna, un pahar de vin roze si cand soarele a iesit, am iesit si eu la el cu o farfurie plina cu porumb piert.

IMG_182416

P.S. Imi place sa descriu atat de amanuntit ceea ce am petrecut, caci iubesc atunci cand revin asupra articolelor peste cativa ani si imi improspatez memoria, parca retraiesc intreaga aventura si imi multumesc pentru asta.

semnatura-noua