dupa trei luni de la operatia de strabism

Finalul lui Ianuarie m-a adus in Romania pentru a-mi calma spiritul agitat.

Imediat dupa operatie, mi s-a comunicat ca ar trebui sa ma programez peste trei lui pentru un control astfel incat sa primesc verdictul, sunt sau nu vindecata.

Inca de anul trecut, m-am grabit sa imi achizitionez biletele de avion, sa fac micile aranjamente si sa sun la cabinet pentru programare.

In aceste trei luni de zile, m-am reintors la job imediat dupa ce am trecut de perioada critica, m-am reapucat de condus fara prea mare teama, caci sunt o vitezomana inraita si condusul imi curge prin vene si am revenit la normal imediat ce tratamentul cu picaturi a incetat.

Ajunsa in Romania intr-o sambata noapte, m-au salvat ai mei de la aeroport si in drum spre casa, am si apucat sa ne certam… asa se intampla cand ne vedem prea des.

Mai ramaneau cateva zile pana aveam sa aflul adevarul adevarat, daca-mi permiteti, asa ca stresul era din ce in ce mai mare.

Problema mea era ca in toata aceasta perioada de recuperare, m-am vindecat “frumos” pana la un anumit punct, am ramas cu cateva cicatrici destul de vizibile, o parte care este inca puternic vascularizata si pare extrem de iritata si in continuare, cu o vedere in ceata, mi-am inchipuit ca acele planuri nu s-au suprapus definitiv.

Pana miercuri am reusit sa imi rezolv alte probleme de sanatate si poate va intrebati de ce nu ma tratez aici, asa ca am sa descriu pe scurt mai jos.

Ca sa fac o mica paranteza, medicii din Danemarca nu sunt foarte straluciti, ai o problema de raceala, cu tusea, ei te incadreaza in nisa de astm, ai o durere de burta sau de spate, ei iti dau Panadol. Stiu ca sitemul lor de sanatate este gratuit, ar fi frumos sa abuzez de aceasta oportunitate dar nu ma simt in siguranta. Cu banii pe care ii castig aici, imi este mult mai usor sa vin sa ma tratez in tara la privat, am reusit sa imi gasesc cativa doctori pentru cele mai comune probleme si pe langa asta, este un motiv bun sa merg sa imi vizitez si familia mai des.

dupa-trei-luni-de-la-operatia-de-strabism-4

Acum ca am lamurit acest aspect, va spun ca in ziua controlului, am primit o veste buna si una mai putin buna.

Vestea buna este ca Doamna Doctor mi-a confirmat ca operatia a decurs extraordinar, nu mai este nevoie de o reinterventie si ca ar trebui sa am putina grija atunci cand vine vorba de vechiile obiceiuri. Ce a tinut in mod special sa imi mentioneze este sa nu caut sa vad daca mai am strabism sau nu, prin simpla concentrare in oglinda.

Vestea mai putin buna a venit atunci cand i-am spus ca eu consider ca dupa operatie tot nu vad bine, nu vad suficient de clar. S-a dovedit a fi o usoara hipermetropie pe care am simtit-o cel mai tare atunci cand citeam. Mi-a spus ca nu din cauza operatiei am dezvoltat aceasta afectiune, o aveam dinainte insa fiind extenuata mai tot timpul, nu reuseam sa imi mai dau seama.

Usor amuzata, mi-a recomandat sa fac o pereche de ochelari, avand o dioptrie de +0.5 la ambii ochi.

Vizita mea la Bucuresti s-a mai prelungit cu inca o zi, a trebuit sa astept ca ochelarii sa imi fie facuti in regim de urgenta si pe repede inainte a trebuit sa aleg si o rama. E copios cum toata viata mea a fugit de a purta ochelari iar acum pentru o vedere clara, chiar am nevoie, mai ales cand citesc.

dupa-trei-luni-de-la-operatia-de-strabism5

Pentru acele mici cicatrici, mi-a recomandat unguentul TobraDex pe care sa il aplic in sacul conjunctival seara inainte de culcare, timp de doua saptamani.

Urmatoarele zile le-am petrecut foarte relaxant, am revazut vechi cunostinte, am bananait prin centru, am cumparat carti caci aparent, s-a deschis un Carturesti in Vivo Mall si multe alte activitati de vacanta.

dupa-trei-luni-de-la-operatia-de-strabism-2dupa-trei-luni-de-la-operatia-de-strabism-1

Cel mai mult imi doream sa ma intorc acasa, aici, ma simt extrem de inspirata si dornica sa incep 2020 si restul vietii mele vazand-o prin alti ochi.

dupa-trei-luni-de-la-operatia-de-strabism-3

semnatura-noua

O zi de Decembrie – Josie Silver

Probabil cea mai isteata alegere in materie de lectura facuta de mine anul trecut!

Daca as fi apucat sa citesc cartea asta inainte sa realizez topul anual, ati fi fost surprinsi sa aflati ca se incadra acolo.

Am citit atat de multe pareri negative la adresa ei incat mi se pare crud, dar mai jos am sa va povestesc de ce si cum de a ajuns cartea asta sa fie atat de indragita de catre mine.

Totul a inceput in Martie 2019, cand am fost in Romania, intr-o seara eu si mama mea am poposit prin Diverta. Cu tot cu adaosurile lor tot cumpar carti de acolo pentru ca nu stiu multe locuri in Pitesti de unde poti cumpara carti cu poveste. Una e sa mergi la Auchan la sectiunea de carti si sa adaugi in cos cate una sau doua, alta e sa iti faci drum intr-o librarie si sa alegi o carte.

In ziua aia am ales “Te-am ales pe tine – MiaΒ Sheridan” si “Barbatul care n-a mai sunat – Rosie Walsh”. Uitandu-ma atent printre zecile de carti asezate pe masa din centrul librariei, am gasit titlul asta si citind rapid descrierea de pe spate am simtit ca trebuie sa o iau, dar facand un calcul rapid, am inteles ca saream calul cam tare. Cand in sfarsit ma indreptam spre casa, mama mea s-a oferit sa imi plateasca una din ele, ea urmarindu-mi fiecare gest in timp ce ma chinuiam sa aleg corect, asa ca i-am zis ca mi-o poate lua pe aceasta pentru ca nu era pe lista mea shopping si mi-ar place sa ramana ca amintire.

Decembrie fiind, m-am apucat de alte carti de citit fara a mai realiza ca am o carte in biblioteca foarte festiva. Am dat peste ea cand am facut curatenie, insa nu am vrut sa o incep pana nu aveam sa o termin pe cea pe care o citeam la vremea respectiva. Zilele au trecut si s-a facut 17 Decembrie cand efectiv am luat decizia de a pune pe pauza ceea ce citeam pentru a o incepe pe aceasta.

Sunt tare mandra de alegere caci asa m-am procopsit cu o frumoasa poveste de dragoste pe care am devorat-o langa brad.

Acum ca am terminat cu povestea cartii, haideti sa trecem rapid in revista si o mica recenzie, ca mai pe urma sa va spun ce mi-a placut la ea si de ce sa o parcurgeti.

o-zi-de-decembrie1

Povestea are in prin plan doua fete a caror prietenie parca este desprinsa din basmele cu vin, spun asta pentru ca unde sunt ele, este prezent si un pahar de vin. Laurie si Sarah locuiesc impreuna intr-un mic apartament din Londra si ambele au acelasi scop, sa reuseasca sa aibe cariera la care viseaza, poate de asta sunt si atat de bune prietene in ciuda diferentelor de comportament, Laurie fiind mai calma, mai retrasa, iar Sarah, galagioasa si in centrul atentiei tot timpul.

Fac aceasta descriere pentru ca in carte o sa le vedem evolutia, cartea avand plotul intins pe 10 ani.

Intr-o seara de Craciun, cand Laurie era in drum spre casa dupa o zi mai putin satisfacatoare, din autobuz zareste un tanar ce se afla intr-una din statii. Absorbit de o carte fiind ii atrage atentia lui Laurie fara prea mare efort, calmul lui si felul in care ignora toata forfota din jur o poarta pe Laurie ca intr-un abis si nu isi mai poate lua ochii de la el. In scurta opriere a autobuzului, tanarul se simte privit asa ca isi ridica si el privirea, iar scurtul contact vizual o face pe Laurie sa se indragosteasca la prima vedere.

Timpul trece, iar Laurie il cauta si il tot cauta pe el, in toate cafenelele din Londra, ba chiar ii povesteste si bunei ei prietene despre el, pana intr-o zi cand el o gaseste pe ea.

Partea rea in treaba asta este ca Jack este iubitul cel nou a lui Sarah.

Nu cred ca am ce sa mai adaug, stiu doar ca nu este vreun triunghi amoros siropos de telenovelistic, ba din contra.

in-preajma-sarbatorilor3

Ce mi-a placut la cartea asta?

Tot.

Evolutia personajelor, le-am intalnit la 20 de ani si pana la 30 de ani, relatiile dintre ei au fost extrem de modificate din cauza acelui moment.

Magia sarbatorilor pe care autoarea a asternut-o pe fiecare pagina prin simplul fapt ca marea majoritate a actiunilor se petreceau iarna.

Este o carte care m-a prins, m-a purtat si mi-a dat speranta ca in lumea asta mai sunt si carti pe placul meu.

De ce o recomand?

Pentru ca aceasta carte are emotie, are amuzament, are iubire, are sinceritate, are peisaje, are magie, are tristete, are secrete, are tot.

Stiu ca nu mai este Decembrie dar tineti in minte acest titlu pentru ca iarna lui 2020 este mai aproape decat va asteptati.

in-preajma-sarbatorilor5semnatura-noua

top 3 – cele mai slabe carti pe care le-am intalnit in 2019

Incep articolul asta prin a spune la multi ani! Imi doresc pentru voi pace si liniste in suflet!

flori-mici

Topul asta este putin diferit fata de cel din 2018, asta pentru ca daca atunci am citit acele carti si nu mi-au placut, in 2019 am fost atat de atenta cu timpul meu incat am renuntat sa le mai termin.

Care este cartea ce mi-a displacut cel mai tare si motivele pentru care am renuntat pur si simplu sa le mai termin, am sa le scriu pe toate mai jos dar nu inainte de a va adresa o intrebare: pe voi ce carte v-a dus la disperare in 2019?

Locul 3

Barbatul care n-a mai sunat – Rosie Walsh

Am reusit sa parcurg 167 de pagini cu greu, cartea asta nu este pentru mine.

Plotul e simplu, o femeie pe nume Sarah, cunoaste un barbat pe nume Eddie, petrec sase zile de neuitat, el avea planificata o calatorie asa ca pleaca cu promisiunea ca atunci cand o sa ajunga la destinatie, o sa o sune pe ea. A sunat-o? Nu! De vina este si traducerea titlului, pentru original in limba engleza, cartea se numeste “Ghosted” cuvant care nu ne ofera un asa mare spoiler.

Nu ma pricep sa traduc mot-a-mot ceea ce inseamna, dar in esenta, vine de la substantivul “ghost” care inseamna fantoma.

GHOSTED: verb fiind, este un termen urban ce reprezinta acel moment cand te indragostesti de cineva iar acel cineva dispare fara nici o explicatie, nu te mai cauta si iti este imposibil sa iei legatura din nou cu el, iar familia si prietenii te cred nebun, obsedat de el…

Plotul continua cam trei sferturi din carte cu actiunile ei disparete de a-l gasi pe Eddie si partea ce m-a suparat pe mine cel mai tare, cat de enervanti au putut fi prietenii si familia.

Nimic romantic, pentru ca si cele sase zile petrecute au fost descrise atat de superficial incat nu m-a inspirat destul astfel incat sa vreau sa simt nevoia sa citesc mai rapid tot, astfel incat sa o ajut sa il gaseasca mai repede, sper ca are sens, caci in mintea mea este doar un val de hate ce s-ar putea varsa aici insa bunul meu simt imi spune ar fi doar o pierdere de vreme.

Am tras cu ochii la final sa vad ce se intampla, banal si deloc notabil… Nu o recomand!

barbatul-care-nu-a-mai-sunat

Locul 2

Arta visarii – Lucy Keating

Alta carte esuata. Nu stiu daca e din cauza traducerii, ca vad ca cei de la Editura Trei, in ultima perioada parca traduc continutul cartilor cu Google Transale si le dau doar asa sa scape de gura noastra, dar asta e o alta poveste despre care am sa scriu curand, caci am adunat ceva de spus.

Arta visarii, ooo Doamne… Coperta nota zece, descrierea de pe verso la fel, am dat banii pe ea, am deschis-o si am inceput sa citesc. OOO FUCK!

Cred ca pot sa marturisesc ca mi-a cam placut pana cand personajele au simtit nevoia sa afle pe cont propriu adevarul adevarat (daca imi permiteti) si intr-un moment de disperare intra prin efractie in cabinetul doctorului care facea “experimente cu vise” pe ei… hai ca am descris-o!

Sunt sigura ca multi dintre voi care ati citit-o, sunteti poate mult mai incantati de ea decat mine, dar probabil ca nu am inceput-o la momentul potrivit, cine stie.

Am sa ii mai dau o sansa? Nu! Am doar o viata!

arta-visarii

Locul 1

Unde ai disparut, Bernadette? – Maria Semple

Raspuns: ca magarul in ceata!

Am cumparat-o pentru coperta si pentru ca abia terminasem “Fata din tren”, ma tenta genul si apoi am dat peste asta, clar nu imi mai trebuie acest gen o perioada.

Inchipuiti-va ca aceasta carte a avut si o ecranizare, cu acelasi titlu iar nota de pe IMDB este de 6.5 din 10.

Pentru inceput, cel mai tare mi-a displacut faptul ca doamna Bernadette era atat de superficiala ca femeie, ca mama si sotie, incat avea nevoie de o secretara sa o ajute cu tot, si cu asta cred ca inchei aceasta scurta descriere. Nu am terminat-o, nu stiu unde este Bernadette, nu vreau sa aflu, caci sunt sigura ca familiei ii este mult mai bine fara ea.

unde-ai-disparut-bernadette

semnatura-noua