Leuchtturm1917 Metallic Gold – review

Nu sunt o persoana norocoasa, deloc, dar deloc-deloc… asta pana sa mi se intample ce am de gand sa povestesc in randurile de mai jos.

flori-mici

Primul notebook de la Leuchtturm1917, a fost cel cu sigla Bullet Journal embosata pe coperta, cel in nuanta emerald despre care am scris AICI, apoi, dupa ce l-am terminat, cam dupa jumatate de an, am achizitionat un notebook original Leuchtturm1917, simplu, in nuanta new pink pentru a-mi continua planificarea de zi cu zi. De ceva vreme am inceput sa imi doresc un notebook care sa fie mai messy, sa pot desena, sa pot face doodle-uri, sa imi exersez caligrafia, sa incerc anumite spread-uri sau chiar sa testez anumite instrumente de scris asa ca am decis ca achizitionarea unuia nou ar fi cea mai buna solutie.

leuchtturm 19174leuchtturm 19176leuchtturm 19175

Cu salariul proaspat luat si ajunsa pe la mall, am mers la magazinul Panduro, exact acolo unde stiam si vazusem eu ca au agende de la Leuchtturm1917. Plimbandu-ma cateva minute prin magazin, am gasit un stand micut insa aveau doar blank si liniate, si dimensiuni mici asa ca am mers direct la casa sa intreb. M-au dus l-a alt stand si mi-au aratat ca mai aveau doar trei agende ramase in nuanta portocaliu. Am stat putin pe ganduri dupa care vanzatoarea, foarte amabila, mi-a recomandat sa merg la o librarie si sa intreb acolo. Ajunsa la librarie, am fost intampinata de un stand cu agende Moleskine si am putut vedea in sfarsit calitatea hartiei si pot spune ca nu se compara sub nicio forma cu Leuchtturm1917. In fata caselor, era o masa joasa plina cu notebook-uri de la Leuchtturm1917 si instant mi-au fugit ochii pe nuanta gold a editiei limitate aniversare.

Nu am stat mult pe ganduri, parca cu teama ca nu cumva altcineva sa intre si sa il achizitioneze inaintea mea. Erau doar doua ramase, unul silver si altul gold asa ca am si tasnit la casa ca sa il platesc. Sincer eram atat de incantata si fericita incat nici la pret nu am mai fost atenta.

Ajunsa acasa, primul lucru pe care l-am facut a fost sa il desfac si sa le compar pe cele trei, am ramas foarte surprinsa cand am vazut cate diferente sunt.

Mai jos am sa va adaug trei imagini doveditoare, in care am fotografiat informatiile de pe spatele fiecarui notebook.

Leuchtturm1917 Metallic Gold

leuchtturm 19173

Leuchtturm1917 Bullet Journal Edition

leuchtturm 19172

Leuchtturm1917 Clasic

leuchtturm 19171

Un alt lucru pe care l-am sesizat – culoarea, este extrem de pretioasa iar pilea parca are ceva particule sclipicioase de culoare aurie, in soare, reflexiile se vad tare frumos.

Alt aspect legat de editia limitata a celor de la Leuchtturm1917, este faptul ca punctele care alcatuiesc grid-ul, sunt mult mai mici. In plus, au mai adaugat inca o coloana de puncte pe partile exterioare facand ca grid-ul sa fie format din 28 x 39 puncte, ceea ce inseamna ca avem cu 0.5 mm mai mult.

leuchtturm 191711

Stickerele pentru labelling sunt si ele printate cu cerneala metalizata de culoare aurie.

Leuchtturm1917 Metallic Gold

Calitatea hartiei este identica cu celelalte doua, am facut swatch-uri cu fiecare dintre markerele pe care le am si nu am sesizat nici macar o diferenta.

leuchtturm 191717leuchtturm 191715leuchtturm 191714leuchtturm 191713

Nu stiu daca mai am ceva de adaugat legat de el…

Voi il aveti? L-ati comparat pana acum cu cel clasic?

P.S. Ati vazut ca au mai adaugat inca o culoare editiei Leuchtturm1917 pentru Bullet Journal? Nordic blue pare sa fie noua mea culoare pentru viitorul meu Bullet Journal.

semnatura-noua

Flower – Shea Olsen, Elizabeth Craft

flower shea olsen3

Cartea asta a fost castigatoare asta vara in cortul de pe faleza Cazinoului. Ma tot uitam la oferte, la titluri… am ales citind doar coperta pe spate si pot spune ca am avut o intuitie buna.

Lunad pauza de la seria “Instrumente mortale” cel putin anul asta, am decis sa ma apuc de cartea Flower, sa mai schimb firul, ma saturasem de monstrozitati si vanatori de umbre.

S-a vazut ca mi-a priit, am terminat-o in nici trei zile si sunt foarte incantata sa va spun despre ea, mai ales ca parerile sunt destul de impartite.

flower shea olsen1flower shea olsen2

Povestea nu este extrem de complicata, cartea nu mai are alte parti asa ca autoarele, caci sunt doua, au concentrat fiecare intriga in mai putin de 313 pagini, destul de putin, nu?!

Povestea lui Charlotte mi s-a parut extrem de impresionanta, devotamentul si ambitia ei mi s-au parut dincolo de limite.

Nevrand sa repete greselile celorlalte femei din viata ei, si-a propus sa nu se indragosteasca, convinsa ca asta ar putea sa o impiedice sa isi realizeze planul, insa, toate au capatat alt sens cand in floraria unde ea lucra, a intrat Tate, un baiat chipes si destul de convingator.

Povestea lor a incepu foarte frumos, prima data, cu el care paseste in interiorul florariei pentru ca o vede pe ea dansand de mama focului pe muzica din casti, decide sa cumpere un buchet de flori pe care sa il livreze mai apoi, a doua zi, exact ei, la liceu. Vazand ca ea nu il recunoaste, Tate a continuat sa vina la florarie in speranta ca o sa obtina o intalnire cu ea. Va dati seama ca a reusit, altfel de ce ar mai fi fost scrisa cartea?

flower shea olsen4

Spun ca a avut intriga si suspans pentru ca relatia lor a trecut prin multe urcusuri si coborasuri mai ales ca ei proveneau din doua societati complet diferite, ea, o simpla vanzatoare intr-un magazin de flori iar el cantaret foarte in voga.

flower shea olsen6

Destul de copilaroasa si imatura aceasta relatie, mai ales cand vezi cum mrejele iubirii adolescentine sunt menite sa distruga pana si cel mai bun plan, pe parcursul romanului observam extrem de multe schimbari de caracter al personajului Charlotte, se vede clar cum mintea se lupta cu inima, cum vocile din capul ei ii amintesc pentru ce munceste din rasputeri, pentru cariera de doctor, visul ei, si dragostea pentru Tate pe care a inceput sa o poarte si compromisurile pe care ar trebui sa le faca pentru ca totul sa mearga perfect.

Mereu am fost de parere ca nu poti avea dragostea perfecta alaturi de cariera perfecta, asta o spun din proprprie experienta, mintea si inima lucreaza diferit, tradandu-se una pe cealalta, nu le poti avea pe amandoua, mereu trebuie sa sacrific pe una in detrimentul celeilalte.

Cartea mi s-a parut exceptionala pana la pagina 309 si mai sigur, fara cele sapte randuri din josul paginii si tot ceea ce a urmat dupa. Spun asta ca o parere personala, cartea ar fi putut fi o buna lectie, imi imaginam ca as da cartea asta sa fie citita de catre viitoarea mea fica, prin liceu, proaspat tradata in iubire.

Cartea asta ar fi putut fi despre o fata puternica, despre un vis care este dus la realizare din greu, cu multa munca si truda in spate, insa, autoarele s-au decis sa scrie inca o carte despre o alta fata simpla care se indragosteste nebuneste de un alt baiat cu bani… dezamagitor.

M-am saturat de tiparul asta si de cartile care sunt promovate datorita acestui fapt, mai intai “Fifty shades of Grey”, iar apoi “Crossfire” si se mai si pune accentul pe asta, iar dovada, ca sa vedeti ca nu spun prosti, uitati pasajul asta, Charlotte se presupunea ca este o fata care merge cu capul in pamant, fiind simpla si introvertita dar uitati reactia ei cand a vazut cu ce masina a venit Tate… pe bune???

flower shea olsen5

Parca si muream daca nu atrageam atentia asupra acestui pasaj, as fi simtit ca nu am fost pe deplin sincera in aceasta recenzie. Acum ramane la latitudinea voastra, sa vedem ce tip de poveste alegeti, una despre o femeie puternica sau o alta poveste de dragoste…

Spuneti-mi si mie in comentarii, voi despre ce ati fi vrut sa fie cartea asta?

semnatura-noua

 

trei ani in Danemarca

S-au implinit trei ani de cand am plecat din Romania si mutandu-ma in una dintre cele mai fericite tari ale lumii, pot spune ca am acumulat ceva experienta, iar despre asta am sa va vorbesc astazi.

Trei ani de cand mi-am luat inima in dinti si am plecat pe cont propriu, asa parea, defapt m-am mutat impreuna cu prietenul meu si in perioada ce a urmat, in goana mea dupa indeplinirea viselor, am intampinat doar dezamagiri si nedreptate iar ca rezultat, am avut prima depresie din viata mea, o perioada in care pur si simplu imi plangeam de mila, pur si simplu incercam sa repar ceva ce nu ar fi putut fi reparat niciodata, doar abandonat.

Un alt aspect interesant al vietii mele din ultimii trei ani, s-a dovedit a fi prietenii si familia, cand inca eram acasa, in sanul familiei, eram cu totii uniti, insa plecarea mea, m-a facut sa imi dau seama ca erau doar interese, stiti cum este, nu iti poti alege familia insa poti alege cu cine sa pastrezi legatura. Acum dupa trei ani, vreau sa cred si ma simt datoare, doar parintilor, bunicilor si unchiului din partea tatalui si familiei lui, care a luat parte la cresterea mea si pe care l-am simtit foarte tare ca pe un frate mai mare.

Prieteni? Credeti ca prietenii vor sa mai fie prieteni cand observa ca nu ai cum sa ii mai ajuti la peste 2200 km? Nu! Asa am ramas doar cu o mana de fete, ne sunam din joi in Paste insa le simt apropiate de sufletul meu si am dezvoltat o altfel de prietenie.

Cei mai rai romani, sunt cei de peste hotare!

Astea sunt cele mai mari dezamagiri din ultimii trei ani, faptul ca nu am fost acceptata la facultatea pe care imi doream sa o fac si faptul ca persoanele ce ma inconjurau nu erau ceea ce eu credeam ca sunt.

Asta este, viata merge inainte, am invatat cu greu sa vad si partea plina a paharului, imi e greu sa iert, am nevoie doar de o explicatie al naibi de buna pentru a nu mai face dintr-un caz ca asta, o prioritate. Stiu ca timplul le rezolva pe toate si ca daca ai rabdare, poti percepe totul diferit, am inceput sa ma pricep la asta insa cateodata, tot ma napadeste cate un val de tristete.

flori-mici

Danemarca este intr-adevar o tara unde fericirea troneaza, le vezi zambetele de pe fata, le vezi felul in care se misca, le vezi nonslanta cu care se plimba printr-o ploaie torentiala.

Recent am parcurs cartea “Mica enciclopedie Hygge” by Meik Wiking si nu pot spune ca am aflat lucruri noi, mi s-a spus ceea ce eu vad zilnic, si am primit doar cateva explicatii logice la cateva din curiozitatile pe care le aveam. Chiar planuiesc sa va scriu o recenzie despre carte si sa va povestesc putin in paralel, cartea versus realitatea de aici.

Probabil ca daca as fi fost in Romania, as fi avut deja primul copil ca toate celelalte cunostinte ale mele, insa, am ales amandoi sa mai copilarim, cumva ne-am adapatat la mediu. In Danemarca, o familie se intemeiaza dupa varsta de 30 de ani, pana atunci, se construieste o relatie, se construieste o cariera si se construieste o familie noua formata din prieteni.

Am ales sa mai fim copii – am ales un stil de viata simplu, fara excese, fara sa agonisim, fara sa strangem pentru zile negre, doar sa ne bucuram si sa exploram. Am inceput cu pasi calculati, ne-am expus amandoi dorintele si am facut din asta un plan demn de urmat cu religiozitate.

Sa vezi o tara straina, sa stai intr-o tara straina poate parea un moft, cunoasteti persoanele acelea care se intorc dupa multa vreme acasa? Ati vazut comportamentul lor? Multe rude sau prieteni, cunostinte, considera ca au devenit cu nasul pe sus, da, se poate, in unele cazuri asa este, unii nu isi mai incap in piele dar altii, altii au devenit mai deschisi la minte, au vazut doua culturi (sau mai multe), diferite, au un termen de comparatie, pot decide unde este mai bine, pot ajuta, pot influienta dar pot fi aspru judecati… pentru ca asa suntem noi romanii, uram din toate incheieturile cand altii incep sa o duca mai bine, ravnim la capra vecinului in timp ce ograda noastra se destrama…

flori-mici

Am invatat sa fiu mai linistita, mai calma, mai zen! Noi, romanii, agonisim o viata, insa pentru ce scop? Uitam sa ne bucuram de placerea de a savura o cafea dimineata sau o plimbare in parc cu bicicleta, o carte citita in tihna, alergam de colo-colo ca niste bezmetici in loc sa fim calmi, ne grabim, devenim agitati si nervosi, in trafic, la coada la magazin, ni se citeste pe fata nemultumirea si nefericirea.

Cel mai important lucru pe care l-am invatat aici este: sa nu ma mai tem de ploaie, nu ploaia imi strica ziua, ci eu ca gandesc negativ legat de ploaie, daca tin neaparat la coafura, adaug o pelerina de ploaie sau in cel mai rau caz o umbrela insa atunci se vede clar ca sunt straina.

Screenshot_20171106-125507IMG_638020161008_115724

semnatura-noua