Jurnalul unui Adam – Bogdan Marcu (volumul 2 partea 1)

M-am bucurat sa am sansa sa parcurg cartea asta, eram tare curioasa de evolutia lui Adam, dar cred ca cea mai curioasa am fost sa vad evolutia autorului.

Nu am cumparat cartea asta la timpul lansarii pentru ca stiam ca o sa mai dureze ceva pana o sa apara si cealalta continuare, si chiar nu voiam sa trec din nou printr-o asteptare chinuitoare. Nu pot sa spun ca m-am dat in vant dupa primul volum insa Adam este un personaj usor de iubit si din cand in cand ma trezeam gandindu-ma la el, fapt care mereu ma punea pe cautari, o data, ceva, macar o descriere a ceea ce o sa urmeze.

Un singur indiciu am avut, ca in volumul doi o sa fie un “asshole”, nu eu am spus-o, ci autorul.

jurnalul-unui-adam-4

Spuneam la inceput ca imi doresc sa observ si evolutia autorului, in primul volum, pentru ca a fost si primul scris, s-au simtit emotiile, am simtit ca autorul a fost reticent in limbaj, parca l-a facut pe Adam sa para un sfant, foarte atent la vulgaritati de parca nu era baiat, de parca expresia “pula mea”, ii era interzisa.

Dar haideti sa va spun ce am descoperit in volumul doi si care sunt micile mele critici.

In volumul doi partea intai il regasim pe Adam, intr-o versiune mai evoluata, se muta in Bucuresti, student la Facultatea de Litere si are un vis maret, sa devina un scriitor cunoscut.

Singurul prieten al lui din Bucuresti este Andrei, un tanar cu doi ani mai mare decat el insa cu o perceptie despre “viata” ceva mai copilaroasa decat cea a lui Adam. Mi se pare o idee buna ca autorul ne-a facut cunostinta cu inca un personaj similar, asa putem sa comparam si sa punem in balanta actiunile si deciziile lui Adam, fara al judeca prea aspru.

Prima seara in Bucuresti si inceputul tuturor problemelor.

Adam a evoluat, nu mai este pustiul ala pe care il stiam din liceu, care gresea si tot ce isi dorea era sa experimenteze cat mai mult cu cat mai multe. Ma bucur sa vad ca gandirea lui s-a schimbat insa tot imi vine sa disper cand vad ce decizii ia. Oare chiar atat de “rasuciti” sunt barbatii? Pe bune? Nu e de mirare ca noi, ca si femei trecem printre atatea alaturi de ei.

Iese in oras in centrul vechi alaturi de prietenul sau Andrei si inca doua fete, Alexandra si Iulia, inainte sa ma intrebati de ce am pus atat de tare accentul pe numele lor (nu ca pentru ei ar conta), va spun ca Alexandra este aceasi fata cu care Adam a inselat-o pe Andrada in primul volum.

Ciudat este ca in seara respectiva, el nu pleaca cu Alexandra, ci cu Iulia, o conexiune se leaga si cei doi ajung sa cutreiere strazile Bucurestiului pana tarziu in noapte. Nu ajung sa formeze un cuplu imediat, iar asta o sa o descoperiti daca cititi, cert este ca mai tarziu atractia dintre ei se consuma extrem de erotic intr-o rutina placuta.

Off Adam…

Timpul trece, mintea lui Adam este cutreierata de fel de fel de ganduri, iar notitele lui din jurnal sunt personale insa m-am simtit privilegiata sa i le parcurg mai ales ca erau ferite chiar si de ochii prietenei lui.

Nevoia lui de a se descarca prin scris, putea foarte usor sa cladeasca prin caramida cu caramida, o relatie superba alaturi de Iulia, ar fi ajutat-o si pe ea sa inteleaga ce el simte iar confuziile si lipsa de comunicare sincera nu ar fi dus la un asemenea final. Aici tot voi o sa trebuiasca sa descoperiti, nu am sa va spun.

jurnalul-unui-adam-5

Ce mi-a placut la cartea asta?!

Evolutia lui Adam, chiar se vede, se simte, in gandire mai ales, pacat ca faptele sunt de-a-ndoaselea. Ahh, am asa o satisfactie cand si-o ia, Doamne cat ma bucur, am impresia ca doar asa ajung cate unii sa se maturizeze.

Limbajul! Ma credeti ca mi-au placut vulgaritatile din cartea asta? Parca mi-ar fi placut si mai multe, sunt baieti, dar ce oti vrea sa vorbeasca, bineinteles ca expresia “pula mea” pentru ei reprezinta un multitool, o folosesc cand sunt fericiti, cand sunt mahniti, cand e de bine sau rau, mereu.

O chestie mi-a ramas in cap, pacat ca nu am avut cu ce sa notez pagina, spunea Adam intr-una din filozofiile lui despre femei ca ele trebuie sa fie feminine, iar vulgaritatile nu sunt pentru ele, ha ha, m-ai prins… si m-am simtit.

Dar nu in ultimul rand, evolutia autorului, stiu ca tot pun accent pe asta dar credeti-ma, chiar am asteptari mari. Ma gandesc ca povestea lui Adam nu trebuie sa se opreasca asa ca:

Draga Autorule,

Te rog din suflet, nu te opri, gandeste-te la bietul Adam, trebuie sa il vad ajuns bine, parca nu pot sa nu ma gandesc la el, daca are cine sa il imbratiseze dupa o zi proasta, daca are cine sa ii sopteasca un “te iubesc” sincer, cu ochi inlacrimati de atata iubire, sti si tu, momentul ala cand iubesti pe cineva atat de rau incat simti ca o sa explodezi daca nu ii spui, si, si atunci simti ca banalele cuvinte nu sunt de ajuns pentru ceea ce simti.

Draga autorule, vreau sa vad un Adam si mai matur, inca nu stiu ce s-a intamplat in volumul doi partea a doua, dar te rog, te implor sa scrii despre el, despre urmasii lui si despre viata lui, despre jobul lui, despre tot.

Multumesc!

jurnalul-unui-adam-1

Ce nu mi-a placut!

Ca inca o incadrez in categoria lecturi usoare, mi-a fost de ajuns o fereastra de doua ore, de doua ori si am terminat-o. Nu pot sa zic ca m-a prins, am avut ceva timp si nimic mai bun de facut, asa am reusit sa o termin.

Stau si ma gandesc daca barbatii sunt chiar atat de superficiali cand vine vorba de dragoste, dar ma rog, nu prea pot sa va dau detalii, ar insemna sa fiu spoiler si nu vreau…

Totusi paragrafele alea considerate sfaturi, ma ucid, nu isi au locul intr-o asemenea conjunctura, alea ar trebui sa ramana pe blog.

Dialogurile simple. Au fost momente cand conversatiile personajele nu emanau nici o emotie, chiar imi doream sa sufar pentru ele, sa fiu impresionata, sa fie o scanteie ceva… nu prea stiu cum sa explic.

Sfaturile despre cum femeile trebuiesc iubite. Asta a fost filmul autorului, nu ar trebui sa ma bag si la fel de bine, asta e si gandirea lui Adam, ca ma apuca toti nervii cand vad cate cunostinte are insa nu aplica nimic din ce sustine.

In incheiere, sa nu aveti impresia ca aceasta carte m-a impresionat profund, pentru mine este o carte de 2.5, am dat 3 stelute pe Goodreads doar sa pot face o diferenta intre prima si a doua. Astept sa vad ce se va intampla in urmatoarea, saptamana asta am din nou cateva ferestre asa ca o sa trec rapid prin ea.

Merita citita?!

Doar daca ati parcurs-o pe prima si vreti sa nu lasati treaba neterminata, ori daca sunteti curiosi de evolutiile celor doi. Personal, am sustinut si urmarit de aproape doar activitatea acestui autor, inca nu pot sa fac fata autorilor ca: Vitali Cipileaga sau Irina Binder cu ale sale creatii…

In incheiere, asa dori sa imi spuneti daca ati parcurs seria, daca da, ce pareri aveti, daca nu, care este motivul.

jurnalul-unui-adam-3semnatura-noua

colet de la Bookzone

Cum o mai duceti? Ce mai cititi? Ce ati mai cumparat bun?

Eu, de cand am rupt legatura cu Elefant, si mai ales de cand a inceput vara, nu am mai cutreierat nici o librarie online in cautare de bijuterii, pur si simplu nu m-am mai simtit inspirata, nici nu mai stiu ce este nou si bun pe la noi. Desi am o multime de titluri neparcurse in biblioteca, simt ca nu am ce sa citesc, am nevoie de o schimbare, lucru care s-a potrivit de minune cu intamplarea de mai jos.

Acum trei saptamani am fost contactata de catre editura Bookzone si intrebata daca sunt de acord cu o colaborare, cu ocazia lansari volumului doi, partea a doua a cartii “Jurnalul unui Adam”. Am ezitat destul de tare pentru ca nu obisnuiesc asemenea tratative, insa un lucru m-a convins. Am spus da pentru ca libertatea de exprimare nu mi-a fost interzisa, din contra, stiti cum este: dragoste cu de-a sila nu se poate.

Va spuneam eu acum multa vreme ca ma feresc de cartile scrise de autorii romani, pur si simplu am o retinere atunci cand citesc despre locuri familiare sau mai ales, cand personajele au nume de pe la noi, o alta caracteristica ce ma face sa fiu reticienta, este limbajul, sunt sigura ca este doar o perceptie gresita din cauza unei lecturi parcurse intr-un moment nepotrivit.

Singura carte pe care am parcurs-o fara sa tin cont de ce mi-am promis, a fost “Jurnalul unui Adam” de Bogdan Marcu. Imi amintesc cand eram in facultate, chiar si mai tarziu, cand ma indragosteam pueril si sufeream, cand dupa o zi in care infundasem perna de plans, ajungeam sa parcurg fel de fel de texte “de suflet” care ma alinau intr-un mod in care doar o femeie ranita o sa le inteleaga. Asa am aflat de blogul “Jurnalul unui Adam”, blog care a devenit extrem de citit si adorat doar prin acest simplu fapt. Bineinteles ca nu am putut sa stau deoparte atunci cand prima carte a autorului a iesit de la tiparit, imi amintesc ce goana mare am patimit doar sa o primesc semnata de catre autor, a fost ca un vis.

L-am parcurs cu repeziciune in vacanta din Romania iar recenzia o puteti citi si voi AICI.

Asadar, coletul de la Bookzone contine volumul doi, partile unu si doi din “Jurnalul unui Adam” de Bogdan Marcu, abia astept sa va vorbesc despre ele, pe primul l-am parcurs deja si am adunat cateva pareri de bine si cateva mai putin de bine, dar pe toate am sa vi le insufletesc intr-o recenzie viitoare.

Tot in colet am mai primit si seria “Detectiv de Romania” de Silviu Iliuta, despre care am sa scriu o recomandare caci recenzia o sa fie putin mai “speciala” as spune, si nu am idee cand o sa aterizeze. Acum regret ca tema blogului nu imi permite sa scriu cu diacritice, caci am cam macelarit numele autorului…

Ultima serie primita este intitulata “Intoarce-te la mine” de Simona Lungu. Constanta in prag de al doilea Razboi Mondial si doi tineri ce se iubesc, o poveste care promite mult.

jurnalul-unui-adam-99

Sunt incantata de decizia luata, pentru ca am reusit sa imi mai diversific activitatile din ultima perioada, va spusesem eu ca intrasem intr-un soi de rutina in care munca imi acapara mai toata energia, iar atunci cand ajungeam acasa, singurul moment de relaxare era zacutul pe canapea cu un controller in mana.

Inchei acest articol prin a multumi celor de la editura Bookzone, iar voua pentru gandurile bune si rabdarea oferita.

semnatura-noua

Sa nu spui niciodata pentru totdeauna – Jennifer L. Armentrout

La aproximativ doua zile dupa ce mi-am jurat solemn ca nu am sa mai parcurg carti despre adolescentii in liceu sau facultate, m-am vazut atingand cotorul acestei carti si tragand-o de pe raft, am simtit ca ar trebui sa o parcurg.

Citisem putin despre ea si aveam idee despre ce se vorbeste, dar stand in picioare langa biblioteca, citind doua pagini pe repede inainte, am decis sa o pastrez si sa ma asez daca nu voiam sa intepenesc acolo. M-a prins!

Prologul este cel ce m-a convins ca aceasta carte este diferita, mai tarziu, capitol dupa capitol, am inteles ca daca o sa o parcurg, am ceva de invatat si nu o sa imi para rau.

Cartea abordeaza o tema extrem de reala – ADOPTIA sau mai bine spus, norocul pe care unii din copii il au atunci cand sunt adoptati de familii bune sau de altele mai putin bune. Vorbeste despre evolutia acelor copii, despre cum le este influientat viitorul si mai ales, cat de importanta este educatia lor.

sa-nu-spui2sa-nu-spui1

“Sa nu spui niciodata pentru totdeauna” este o poveste sensibila, despre doua personaje mult prea tinere ca sa decida ce este cel mai bine pentru ele si totusi, reusesc sa supravietuiasca intr-o lume plina de monstrii pana intr-o zi, cand totul se destrama, ei se pierd si traiesc cu teama ca niciodata nu se vor mai regasi.

In cei patru ani de cand l-a pierdut pe el, Mallory a castigat o familie, un camin pe care il poate numi acasa si in care se poate simti in siguranta insa niciodata nu a incetat sa se gandeasca la el, oare ce s-a intamplat cu el dupa acel incident. Mistuita de traumele din trecut, de vocile ce ii sopteau mereu “nu scoate un sunet”, Mallory s-a transformat intr-o adolescenta extrem de timida si foarte tacuta.

Studiind acasa, tanara nu prea a avut interactiuni cu lumea externa, si in afara de prietena ei cea mai buna, cu care vorbea prin intermediul mesajelor, era chiar singuratica. Pentru ca absolvirea liceului se apropia cu pasi rapizi si pentru ca avea extrem de multe planuri pentru facultate, ea, impreuna cu familia ei, au decis ca un bun exrcitiu de comunicare ar fi ca in ultimul an de scoala, sa mearga la un liceu public.

Extrem de emotionata si nestiutoare, cu pasi mici a patruns intr-o lume de mult uitata insa a gasit ceva extrem de familiar, mai bine zis, pe cineva extrem de familiar, l-a gasit pe el, pe Rider Stark, cel ce a promis ca mereu o va proteja.

Despre cat de emotionanta a fost reintalnirea lor, si cum a evoluat povestea, mai ales ca ei nu mai au aceasi varsta, despre ce s-a intamplat cu el pe durata celor patru ani, va trebui sa cititi cartea. Daca nu am reusit sa va conving, imi pare rau dar spioler, mai mult decat am oferit, nu pot sa mai dau…

Haideti sa va explic pe scurt problema mea cu actiunea cartilor ce se desfasoara in cadrul unei unitati de invatamant.

Mi s-a intamplat ca nu odata sa dau peste astfel de carti, si desi am urmarit povestea de dragoste ce se infiripa intre personaje, pasajele ce se axau pe temele lor de scoala sau incaierarile, barfele, precum si profesorii insistenti, tind sa ma exaspereze… simt ca imaginatia mea este limitata doar la acei pereti, si nu am ce sa explorez. Exista o limita foarte fina intre cele pe care le detest cumplit si cele pe care le tolerez. Pe scurt, tolerez fictiunile ce ma lasa sa explorez si alte locuri in afara de scoli, iar povestea sa nu se refere strict la acea activitate.

Acum ca ma simt mai usurata, haideti sa va spun ce mi-a placut si ce nu, la cartea asta.

Limita nu a fost incalcata si am reusit sa explorez extrem de multe locuri impreuna cu personajele mele. Povestea in sine, fiind sensibila, m-am asteptat sa vars lacrimi pentru personaje, sa ma bucur alaturi de ele, sa fiu trista, sa am sperante, sa visez…

Mi-a placut cat de puternic a fost construit personajul Rider, cat de curajos a fost dar totusi, cat de sensibil si firav era, sunt multe de spus aici insa nu vreau sa dau prea mult din casa. Un lucru major l-am desprins pentru mine, ca in relatia mea trebuie sa fiu ca o oglinda, sa il ajut pe el sa se vada atunci cand el nu poate.

Nu mi-au placut atat de tare parintii ei adoptivi, in special Carl, si aici nu vreau sa intru in detalii, o sa vedeti pe parcurs.

Am uitat sa mentionez ca am apreciat foarte tare talentele lor, al ei fiind sculptatul in sapun iar al lui, fiind graffinti-ul, de unde probail, s-au inspiat si cu coperta.

Nu cred ca mai am ceva de adaugat acestei recenzi…  Cartea a fost tradusa la Editura Epica si face parte din colectia Epic Love.

semnatura-noua