micuta mea colectie de antichitati

Inca de mica aveam o pasiune pentru obiectele vechi, fie ca mergeam la bunici si gaseam fel de fel de tablouri cu rame lucrate extrem de minutios, ori cutii de bijuterii foarte speciale pe care le mostenisera si ei la randul lor, am creat o dragoste pentru lucrurile unice care au o vechime misterioasa.

Mereu m-am vazut mult mai atasata de obiectele vechi decat de obiectele si trendurile actuale, consider ca cele vechi ascund o poveste pe care o spun ori de cate ori te uiti la ele. Imperfectiunile sunt cheia, ajungi sa iti pui intrebari legate de ele si mintea iti zboara la fel de fel de intamplari posibile de parca obiectul in sine ti-ar sopti.

In Romania nu prea mergeam prin magazine de tip second-hand, anturajul meu m-a facut sa nu fac asta, lucru pe care il regret acum… In Danemarca in schimb, genul asta de magazine se numesc Genbrug (traducerea in daneza a cuvantului second-hand) si sunt extrem de dese, astia avand conceptul de reciclare foarte impregnat in cultura.

Magazinele lor sunt umplute cu fel de fel de nimicuri: haine, vesela, ghivece, mobila, tablouri, electrocasnice… tot ce iti trece prin cap si ce nu. Preturile variaza de la un butic la altul, unele sunt extrem de piperate, o bluza la mana a doua poate costa de doua, trei ori mai mult decat una noua, moment in care realizezi ca acel butic nu prea merita banii.

antichitati2antichitati1

De ce imi place sa merg?

Cand m-am mutat proaspat aici, conceptia adusa de acasa m-a facut sa le ocolesc, am inceput sa le vizitez atunci cand mi-am achizitionat masina de cusut si am realizat ca nu prea am ce coase. Vanatoarea m-a purtat prin fel de fel de magazine, am dat peste fel de fel de oameni si am atins fel de fel de lucruri, unele au venit cu mine acasa, altele au ramas acolo, pentru a treia categorie, am adunat regrete ca nu le-am luat.

Ce caut de fiecare data cand merg?

Materialele sunt cel mai des vanate, gasesc petice de diverse dimensiuni, unele sunt mai mari, altele mai mici, unele au texturi si imprimeuri superbe, altele arata ca niste carpe… nu intotdeauna dau lovitura, sunt momente cand nu gasesc absolut nimic interesant, asa ca nici nu scot cardul sa platesc.

Suporturile pentru lumanari. Ard lumanari in prostie pentru ca sunt hygge, in anotimpurile reci (toate), lumina palpaind de la o lumanare creaza o atmosfera superba, foarte cozy. Pe parcursul anilor am dat peste fel de fel de suporturi, insa in ultima perioada am cautat un singur tip, cel ce arata ca o ceasca cu farfurie atasata. Constructia ma duce cu gandul la filmele cu tema istorica, pe vremea cand nu exista electricitate si tinerele mergeau pe coridoarele castelelor tinand in mana astfel de suporturi cu cate o lumanare aprinsa. Am vanat astfel de suporturi si le-am gasit exact cand ma asteptam mai putin.

antichitati8.jpg

Oglinzi. Nu cred in energii si feng shui, alea is concepte pentru oameni slabi de inger. Poate ati vazut si citit despre restaurarea oglinzii cu rama vintage, despre care am vorbit AICI, ce nu stiti voi, este ca obsesia asta am capatat-o atunci cand am intrat intr-un butic din Middelfart si am gasit una cu rama argintie, nu foarte mare, nu am achizitionat-o pentru ca la vremea respectiva am considerat ca nu merita acea suma de bani. Pe spatele ei se vedea clar trecerea anilor, ce mi-a ramas in minte, acea hartie de protectie ce ascundea felul in care oglinda erea prinsa de rama, avea notata o data, mai precis un an, 1937, era atat de sters incat abia putea fi zarit… acela a fost unul din momente cand printre degete mi-a scapat ceva extrem de pretios.

antichitati7antichitati5

Ghivece si vaze pentru flori. Cand m-am mutat proaspat in apartament, mi-l imaginam umplut cu plante, abia descoperisem cat de accesibile sunt si cat de multe pot sa gasesc. Pana acum recent cand le-am schimbat cu cele noi de la Ikea, toate ghivecele erau adunate de prin astfel de magazine.

Carti. Cunosc cateva magazine care vand carti si de multe ori, le separa pe cele in limba engleza de cele in limba daneza, good for me, am gasit cateva titluri faine si am platit extrem de putin pe ele, gen doua cu 6 lei.

antichitati3

Decoratiuni care ascund povesti. E cam greu sa creez o formula dupa care ma ghidez cand fac asta, de multe ori ating acel obiect si il las sa imi sopteasca povestea lui. Multe din obiecte sunt abandonate, pentru ca nimeni nu asteapta o recompensa in schimb cand vine si le lasa la usa unui astfel de butic, din cauza unor mici defecte capatate in timp. Multe din ele le achizitionez fiind constienta de aceste defecte. Cumpar doar atunci cand stiu ca defectele pot fi remediate.

antichitati6

Recent, (acum doua saptamani) am pus mana pe un bust cu zeita Afrodita. Im doream un astfel de obiect de decor, dar nu ceva din plastic sau realizat in duzina. Bustul meu este realizat din ipsos cu o tija metalica ce il leaga de o bucata masiva de marmura, singurul defect, pe chipul Afroditei era o pata ca de cerneala, care a fost foarte usor indepartata cu putin smirghel. Acum sta pe masuta mea de cafea, impanzita de plante.

antichitati4

Articolul asta il scriu pentru ca vreau sa urmaresc o evolutie, am sa ii fac un update de fiecare data cand pun mana pe ceva special si consider ca merita sa fie mentionat.

Update 13.04.2019

Pentru ca am scris articolul asta acum doua saptamani si a ramas ca draft pana acum, sambata, pentru ca imi era in drum, am trecut pe la unul in apropiere de Odense. Am gasit multe lucruri interesante in acel butic, de acolo am pozele de mai sus ce ilustreaza perfect felul in care aceste magazine sunt aprovizionate, magazin pe care am sa il tin minte toata viata.

Ca spuneam, sambata am gasit ceva la care nu ma asteptam in veci, o impresionanta colectie de timbre adunate intr-o punga, cu fermuar.

Povestea cu timbrele poate am sa o detaliez intr-un articol viitor caci este una ce mi-a marcat copilaria si se trage de la cea a tatalui meu.

antichitati9.jpg

semnatura-noua

categoria “Plante” – introducere

Pentru ca imi doresc ca incontinuare blogul sa fie despre mine, despre lucrurile pe care le invat si pe care le pot impartasi, si mai ales ca imi doresc sa scriu mai mult, inaugurez o noua categorie intitulata: “Plante”. Banuiesc ca aveti idee despre ce am sa scriu!

Luna Aprilie, pentru mine a insemnat sa acumulez “fericire”, un numar mare de “fericire”. Am inceput sa imi achizitionez plante intr-un numar mare, pentru ca am reusit sa opresc caloriferele din apartament, lucru care ma ajuta sa pot depozita plante pe pervazurile ferestrelor. Totusi, nu vreau sa imi imaginez stresul pe care am sa il intampin atunci cand o sa vina toamna, dar o sa gasesc solutii, sunt sigura.

De-a lungul anilor, am avut tentative de a-mi procura multe plante si am experimentat fel de fel de “ingrijiri”, unele au supravietuit, altele au decedat, singurul lucru bun din toata treaba asta, este ca am putut invata suficient incat sa nu mai repet greselile.

plante-2

Inaugurand categoria asta, am sa vorbesc despre o gama larga de subiecte: specii de plante, plante usor de intretinut, ingrijire, inmultire, cum sa cream un mediu prielnic pentru o crestere sanatoasa si mai ales, am sa iau pe rand fiecare planta pe care o am, si am sa o dezbat putin pentru ca multe sfaturi “ca la carte” nu se aplica in viata reala. 

Am inceput anul in forta pentru ca mi-am dorit sa simt ca locuinta mea are viata, am trait o perioada cu plante care nu mi-au placut si din necunostinta, aveau extrem de multe probleme, astfel incat eram stresata din pricina lor. Am trait o alta perioada in care apartamentul mi-a fost extrem de gol, neavand plante, doar trei cactusi. Acum, dupa lungi dezbateri, mi-am propus sa am grija de un numar de plante in crestere, poate cine stie, o sa ajung sa am o mica jungla, nedorind sa ma mai mut de aici.

plante-3plante-1

Sper sa va capteze atentia subiectele urmatoare si mai ales, sa capatati curaj si sa nu va mai feriti de o planta vie. Alegand o planta usor de intretinut, nu poate fi omorata atat de repede si in plus, este mult mai spectaculoasa decat o planta din plastic.

Curaj! Plantele nu se tem de voi, asa ca nici voi nu va mai temeti de ele!

semnatura-noua

Te-am ales pe tine – Mia Sheridan

te-am-ales-pe-tine-de-mia-sheridan

Poate sa imi explice si mie cineva de ce Doamne iarta-ma, autoarele au o asa afinitate pentru povestile create in jurul personajelor violate, abuzate, triste si cu un trecut atat de negru? Doar asta se cere in ziua de azi, sau sunt mistuite de traumele din trecut si le transpun sub forma de carti?

Asta ar fi o problema, a doua este: de ce naiba citesc eu asa ceva si mai ales, de ce naiba imi place? De ce empatizez pana la lacrimi si ma consum in loc sa citesc orice altceva?

In fine…

Trecand de asta, daca nu va deranjeaza acest gen, atunci ar trebui sa ramaneti aici pentru a afla de ce trebuie sa parcurgeti povestea asta.

Mia Sheridan m-a cucerit prin “Vocea lui Archer”, o poveste sensibila despre un personaj mut, spusa atat de calm incat mi-a intrat in suflet, despre care am scris in recenzia de AICI.

E ciudat sa termin o carte in mai putin de trei zile, dar am avut ceva timp liber si m-am bucurat din plin. Mi-a placut, mi-a placut enorm povestea in ciuda a ceea ce am scris in prima parte a articolului, cumva am reusit sa fac abstractie de background-ul personajelor astfel incat sa ma concentrez pe prezentul lor.

te-am-ales-pe-tine-de-mia-sheridan2

Ellie, o tanara ce fuge… fuge de tot ce i-a marcat copilaria, fuge de ea insasi si se ascunde sub un nume de scena – Crystal, menit sa ii dea putere astfel incat sa supravietuiasca intr-o lume unde simte ca nu isi gaseste locul.

Gabriel, un copil ramas orfan pe cand inca era rapit si tinut captiv intr-un subsol mizerabil, reuseste sa scape de atacator insa nu reuseste sa scape de acele amintiri, evoluand intr-un barbat incomplet.

Caramizi asezate din perspectiva ei si caramizi asezate din perspectiva lui, alaturi de iubire, reusesc sa construiasca o frumoasa cladire, menita sa ii apere de exterior cat si de fantomele din trecut ce inca ii mai bantuie.

Povestea este extrem de atent construita, redata intr-o maniera in care te face sa suferi pentru personaje, empatizand cu trairile si sentimentele lor. M-am trezit adesea ramanand pe ganduri si incercand sa ma gandesc la soluti, la lucruri pe care personajele le-ar fi putut face pentru a se salva.

Ellie mi-a rupt sufletul insa Gabriel mi l-a facut tandari. Am fost extrem de trista pentru el, pentru pierderile lui, pentru timpul in care a suferit si pe care l-a petrecut in acel subsol. M-am gandit cum ar fi sa fiu mama si sa imi plang copilul rapit, m-am gandit mult la parintii lui care au decedat inainte sa il vada izbutind…

Felul in care el isi povesteste istoria, atat de timid si tipic barbatesc, cum striga dupa ajutor cu o jumatete de gura punand persoanele drage pe primul loc, ascultandu-i pe cei din jur inainte sa se asculte pe el… vreau sa cred ca aceasta carte este despre el mai mult decat este despre ea…

Mia Sheridan, mi-a demonstrat inca odata ca daca vreau sa ii mai parcurg o carte, trebuie sa ma inarmez cu un teanc de servetele si mai ales, sa nu ma intreb de ce sunt atat de abatuta.

Cartea asta nu este despre un joc de putere, despre care pe care intimideaza mai tare, are romantism cat cuprinde si poate satisface toate gusturile insa are o aura ce o invaluie, plina de tandrete si pasiune, sensibilitate si iubire pura.

Iubesc personajele si fiind a doua carte scrisa de autoare pe care o parcurg, nu ezit sa spun ca am observat un tipar: personaje “distuse” in ambele tabere, se gasesc, incep sa simta reciproc, el – prima experienta cu o femeie, ea – extrem de traumatizata, ajung sa fie impreuna dupa care unul din ei decide ca are nevoie de timp si spatiu sa poate deveni mai puternic astfel incat sa poate avea grija si de el, si de celalalt, se regasesc iar finaul este cu happy end.

te-am-ales-pe-tine-de-mia-sheridan1

In final, de ce trebuie sa cititi cartea asta? Daca nu v-am convins, uite mai jos cateva motive:

  • Este scrisa de Mia Sheridan, autoare ce ne-a cucerit cu “Vocea lui Archer” si pe multi altii cu: “Becaming Calder” si “Finding Eden”, serie care pe mine nu m-a captivat deloc, insa gusturile nu se discuta.
  • Maniera in care este scrisa, atat de complexa si datorita perspectivei duble, reusesti sa intelegi ambele personaje intr-o egala masura astfel incat, sa nu le judeci alegerile.
  • Simplitatea personajelor. Incep sa apreciez din ce in ce mai tare asta la o carte, am inceput sa urasc autoarele care spun numele obiectelor ce le inconjoara pe personaje de parca un telefon nu mai e telefon daca nu e un Iphone sau masinile nu mai pot fii recunoscute ca masini daca nu sunt BMW-uri, sau mai stiu eu ce alte masini scumpe…
  • Povestea si evolutia ei, cat si evolutia personajelor. Este de admirat puterea pe care o capeti atunci cand iubesti, stiu asta pe propria piele si nu cred ca exista ceva mai special pe lumea asta, inteleg perfect de ce se tot scrie despre iubire.
  • Finalul povesti. Cine nu apreciaza un final cu happy end?

Sper sa va conving sa o parcurgeti, nu va descurajati de cele scrise mai sus, este parerea mea si mi-o asum pana in maduva oaselor, am devenit extrem de selectiva cand vine vorba sa imi petrec timpul pretios alaturi de cineva sau ceva, asa ca am tot dreptul sa fac mofturi.

te-am-ales-pe-tine-de-mia-sheridan3semnatura-noua