Inca de mica aveam o pasiune pentru obiectele vechi, fie ca mergeam la bunici si gaseam fel de fel de tablouri cu rame lucrate extrem de minutios, ori cutii de bijuterii foarte speciale pe care le mostenisera si ei la randul lor, am creat o dragoste pentru lucrurile unice care au o vechime misterioasa.

Mereu m-am vazut mult mai atasata de obiectele vechi decat de obiectele si trendurile actuale, consider ca cele vechi ascund o poveste pe care o spun ori de cate ori te uiti la ele. Imperfectiunile sunt cheia, ajungi sa iti pui intrebari legate de ele si mintea iti zboara la fel de fel de intamplari posibile de parca obiectul in sine ti-ar sopti.

In Romania nu prea mergeam prin magazine de tip second-hand, anturajul meu m-a facut sa nu fac asta, lucru pe care il regret acum… In Danemarca in schimb, genul asta de magazine se numesc Genbrug (traducerea in daneza a cuvantului second-hand) si sunt extrem de dese, astia avand conceptul de reciclare foarte impregnat in cultura.

Magazinele lor sunt umplute cu fel de fel de nimicuri: haine, vesela, ghivece, mobila, tablouri, electrocasnice… tot ce iti trece prin cap si ce nu. Preturile variaza de la un butic la altul, unele sunt extrem de piperate, o bluza la mana a doua poate costa de doua, trei ori mai mult decat una noua, moment in care realizezi ca acel butic nu prea merita banii.

De ce imi place sa merg?

Cand m-am mutat proaspat aici, conceptia adusa de acasa m-a facut sa le ocolesc, am inceput sa le vizitez atunci cand mi-am achizitionat masina de cusut si am realizat ca nu prea am ce coase. Vanatoarea m-a purtat prin fel de fel de magazine, am dat peste fel de fel de oameni si am atins fel de fel de lucruri, unele au venit cu mine acasa, altele au ramas acolo, pentru a treia categorie, am adunat regrete ca nu le-am luat.

Ce caut de fiecare data cand merg?

Materialele sunt cel mai des vanate, gasesc petice de diverse dimensiuni, unele sunt mai mari, altele mai mici, unele au texturi si imprimeuri superbe, altele arata ca niste carpe… nu intotdeauna dau lovitura, sunt momente cand nu gasesc absolut nimic interesant, asa ca nici nu scot cardul sa platesc.

Suporturile pentru lumanari. Ard lumanari in prostie pentru ca sunt hygge, in anotimpurile reci (toate), lumina palpaind de la o lumanare creaza o atmosfera superba, foarte cozy. Pe parcursul anilor am dat peste fel de fel de suporturi, insa in ultima perioada am cautat un singur tip, cel ce arata ca o ceasca cu farfurie atasata. Constructia ma duce cu gandul la filmele cu tema istorica, pe vremea cand nu exista electricitate si tinerele mergeau pe coridoarele castelelor tinand in mana astfel de suporturi cu cate o lumanare aprinsa. Am vanat astfel de suporturi si le-am gasit exact cand ma asteptam mai putin.

Oglinzi. Nu cred in energii si feng shui, alea is concepte pentru oameni slabi de inger. Poate ati vazut si citit despre restaurarea oglinzii cu rama vintage, despre care am vorbit AICI, ce nu stiti voi, este ca obsesia asta am capatat-o atunci cand am intrat intr-un butic din Middelfart si am gasit una cu rama argintie, nu foarte mare, nu am achizitionat-o pentru ca la vremea respectiva am considerat ca nu merita acea suma de bani. Pe spatele ei se vedea clar trecerea anilor, ce mi-a ramas in minte, acea hartie de protectie ce ascundea felul in care oglinda erea prinsa de rama, avea notata o data, mai precis un an, 1937, era atat de sters incat abia putea fi zarit… acela a fost unul din momente cand printre degete mi-a scapat ceva extrem de pretios.

Ghivece si vaze pentru flori. Cand m-am mutat proaspat in apartament, mi-l imaginam umplut cu plante, abia descoperisem cat de accesibile sunt si cat de multe pot sa gasesc. Pana acum recent cand le-am schimbat cu cele noi de la Ikea, toate ghivecele erau adunate de prin astfel de magazine.

Carti. Cunosc cateva magazine care vand carti si de multe ori, le separa pe cele in limba engleza de cele in limba daneza, good for me, am gasit cateva titluri faine si am platit extrem de putin pe ele, gen doua cu 6 lei.

Decoratiuni care ascund povesti. E cam greu sa creez o formula dupa care ma ghidez cand fac asta, de multe ori ating acel obiect si il las sa imi sopteasca povestea lui. Multe din obiecte sunt abandonate, pentru ca nimeni nu asteapta o recompensa in schimb cand vine si le lasa la usa unui astfel de butic, din cauza unor mici defecte capatate in timp. Multe din ele le achizitionez fiind constienta de aceste defecte. Cumpar doar atunci cand stiu ca defectele pot fi remediate.

Recent, (acum doua saptamani) am pus mana pe un bust cu zeita Afrodita. Im doream un astfel de obiect de decor, dar nu ceva din plastic sau realizat in duzina. Bustul meu este realizat din ipsos cu o tija metalica ce il leaga de o bucata masiva de marmura, singurul defect, pe chipul Afroditei era o pata ca de cerneala, care a fost foarte usor indepartata cu putin smirghel. Acum sta pe masuta mea de cafea, impanzita de plante.

Articolul asta il scriu pentru ca vreau sa urmaresc o evolutie, am sa ii fac un update de fiecare data cand pun mana pe ceva special si consider ca merita sa fie mentionat.

Update 13.04.2019

Pentru ca am scris articolul asta acum doua saptamani si a ramas ca draft pana acum, sambata, pentru ca imi era in drum, am trecut pe la unul in apropiere de Odense. Am gasit multe lucruri interesante in acel butic, de acolo am pozele de mai sus ce ilustreaza perfect felul in care aceste magazine sunt aprovizionate, magazin pe care am sa il tin minte toata viata.

Ca spuneam, sambata am gasit ceva la care nu ma asteptam in veci, o impresionanta colectie de timbre adunate intr-o punga, cu fermuar.

Povestea cu timbrele poate am sa o detaliez intr-un articol viitor caci este una ce mi-a marcat copilaria si se trage de la cea a tatalui meu.