Copenhaga

Marti seara mi-am luat la revedere de la cei apropiati, am impachetat cateva lucruri pentru drum si am pus capul pe perna pe la ora unsprezece. La ora trei alarma mea suna si destul de buimacita, am reusit sa ma desmeticesc in timp util pentru a fi gata de plecare la patru fara un sfert.

Pe drum am inceput sa realizez mai bine ca o sa ajung acasa, acasa la mine, la plantele ce ma asteapta insetate, la vremea inchisa si rece, la locul pentru lectura si patul mare si confortabil… Pana la toate acestea, mai aveam doar o oprire… Copenhaga, am planuit ziua asta amandoi inca de cand ne-am luat biletele de avion, in martie.

Au trecut cam doi ani de cand nu am mai fost, desi relativ aproape, Copenhaga se dovedeste a fi o destinatie turistica destul de scumpa, transportul, taxa pentru podul Storebælt, accesul pentru unele obiective turistice, mancarea, totul este la suprapret, asa ca la capitala, cum am spune noi romanii.

Ajunsi in jur de ora zece, ora locala, prima destinatie a fost zona pietonala din Copenhaga, centrul, apoi, usor la pas ne-am indreptat catre Nyhavn, cel mai vizitat loc din intregul regat. Speriati de norii cenusii, nu prea am zabovit mult timp asa ca am marit pasul si am mai poposit doar prin cateva magazine si adunat cateva suveniruri dupa care am plecat spre casa.

IMG_9085JPGIMG_8997JPGIMG_9001JPGIMG_9004JPGIMG_9006JPGIMG_9010JPGIMG_9013JPGIMG_9015JPGIMG_9018JPGIMG_9019IMG_9023JPGIMG_9044JPGIMG_9060JPGIMG_9062JPGIMG_9070JPG2017-07-28-15-53-51-4272017-07-28-15-56-34-076IMG_9080JPGIMG_9083JPGIMG_9082JPGIMG_9077JPG

semnatura-noua

Constanta

Imi era dor de marea de acasa, nespus, ultima data am fost in urma cu trei ani si chiar imi trecusem pe lista sa am in vedere o escapada de o zi pana pe litoralul romanesc. Norocul meu a facut ca parintii mei sa isi doreasca si ei asta, asa ca, am organizat in asa fel incat sa plecam un weekend prelungit, ca pe vremuri.

Am ales Constanta dupa ce am primit pontul de la ei si ma declar extrem de multumita chiar daca nu este o statiune turistica, orasul s-a dovedit a fi la fel de primitor si chiar am fost mai aproape obiectivele turistice pe care imi doream sa le vad si sa le vizitez. Imi era dor de faleza Cazinoului, imi era dor de cortul “Pravalia cu carti”, imi era dor de restaurantele cu specific pescaresc sau pur si simplu, lungi drumuri batute la picior dupa care sa pic lata pe patul de hotel.

IMG_8790JPGIMG_8823JPGIMG_8834JPGIMG_8878JPGIMG_8881JPGIMG_8884JPGIMG_8889JPGIMG_8893JPGIMG_8910JPGIMG_8913JPGIMG_8915JPGIMG_8920JPGIMG_8939JPGIMG_8935JPGIMG_8849JPGIMG_8943JPGIMG_8947JPGIMG_8958JPGIMG_8984JPGIMG_8995JPGIMG_8931JPG20170724_172520IMG_8926JPG

Cititul a jucat un important rol in procedeul de a obtine cel mai frumos bronz, nu sunt o persoana rabdatoare iar statul in soare nu este exact hobby-ul meu asa ca, am lecturat cu mare interes cartea “Vocea lui Archer de Mia Sheridan”, pe care, apropo, o recomand cu mare caldura, a fost cea mai buna decizie cand am mers la libraria Mihai Eminescu din centrul Pitestiului si am platit o mica avere pe ea fara sa mai astept comanda de pe Elefant cu pret redus.

Dupa ce am terminat cartea, m-am simtit pustiita asa ca am tras o mica fuga la cortul “Pravalia cu Carti” si dupa multe decizii am ales cartea “Flower de Elizabeth Craft,Shea Olsen” ce care abia astept sa o incep.

carte220170721_140152_004carte1carte320170724_113130_002

Am regasit acelasi aer maritim incarcat cu istorie iar stradutele inguste din centrul vechi mi-au amintit de ce am fost mereu indragostita de Constanta, orizontul si arsita, arhitectura si fetele prietenoase ale oamenilor, doar cativa din factorii ce mi-au creat o stare de fericire profunda…

20170724_115130

Sper ca nu v-am obosit cu fotografiile mele multe, dar imi place sa strang amintiri iar aici e locul cel mai de suflet unde imi place sa le colectez.

semnatura-noua

 

 

 

 

despre vacanta

Cand mergi acasa dupa o lunga perioada, totul ti se pare diferit, de la mirosul de roua pe iarba dimineata pana la ploaia ce biciuieste asfaltul fierbinte intr-o dupa amiaza torida.

Am plecat amandoi in concediu in Romania dupa mai bine de un an si nu ma pot plange de nimic, imi era dor de casa de acasa, de bunici sau chiar de colindatul prin centrul Pitestiului. Nu am regasit altceva nou si pot spune ca asta este unul din motivele pentru care nu ma voi mai intoarce curand, acelasi mod de a-ti rezolva niste acte, cozi infernale, nedreptate si pentru un loc de parcare si fete acre cand spui ca vrei sa platesti cu cardul.

Intr-o asa mare perioada e adevarat ca se acumuleaza un dor nebun asa ca de data aceasta mi-am facut o lista cu ce ar trebui sa vad, sa mananc sau sa fac in aceste doua saptamani, m-am pregatit constiincios inca din martie si pot spune cu mandrie ca am reusit sa indeplinesc toate acele liniute, va recomand sa va pregatiti o astefl de lista inainte de a pleca in concediu, va garantez ca o sa aveti o mare satisfactie.

Dupa reintalniri  emotionante cu rudele, au venit intalnirile emotionante cu prietenii, acele momente cand realizezi ca o prietenie poate dura la o distanta asa mare si ca acea legatura dainuieste vesnic indiferent de orice… “Intalnirele” cu locuri au fost si ele la fel de placute, imi era dor sa merg in padurea Trivale sau parcul Lunca Argesului sau pur si simplu la mall sau la film la Trivale Shopping Center.

Destul de neasteptat a fost cand in urma cu cateva saptamani, in urma unei discutii cu tatal meu, la telefon, am decis sa rezervam un sejur de patru zile la mare in Constanta, despre care am sa va scriu curand caci am fost placut surprinsa si chiar am sa tin mortis sa va adaug si cateva fotografii.

20170712_07481820170712_09314820170712_10390120170712_21072120170714_09510920170717_21301220170718_151408_00220170719_15374120170719_153809IMG_8788JPGIMG_8789JPG

Voi ce ati facut in aceste doua saptamani? Eu una v-am simtit lipsa, am simtit lipsa blogului cu desavarsire si ma bucur ca tocmai am implinit trei ani impreuna, pe 18 iulie, blogul a implinit trei ani, imi pare rau ca nu am fost acasa pentru a-l celebra asa cum se cuvine insa stiu ca vor mai urma si alti ani, pentru ca, nu voi inceta sa scriu.

semnatura-noua