Author: Anca GV
spring book haul 2019
Pentru ca am tot acumulat carti noi despre care nu v-am vorbit pana acum, zic ca este un prilej bun sa o asternem de un spring book haul.
Anul asta pentru mine a fost extrem de linistit si bine planuit, am avut multe oportunitati de a-mi procura carti, fie ele noi, fie la mana a doua, si nu am ezitat deloc.
Primele pe care am pus mana au fost cele doua de la Collen Hoover, le am de o luna si jumatate si le pastrez pentru zile negre, stiti voi de ce…
Le-am procurat de pe Book Depository si cu una din ele am avut emotii pentru ca a durat cam o luna sa ajunga la mine…
Despre “Verity” am vorbit in aceasta recomandare iar despre “All your perfects” nu am apucat sa spun prea multe pe nicaieri, caci nici eu nu stiu, am luat-o pentru ca este scrisa de Collen Hoover si cand vine vorba de ea, merg orbeste. Aaa, da, si November 9, again.
L.A. Candy este o carte pe care am gasit-o intr-un Genbrug anul asta, si parca striga la mine sa o iau acasa, ajunsa si citind pe Goodreads despre ea, am vazut ca are un ratting cam – meah, si ca face parte dintr-o serie de trei carti. Nu planuiesc sa o abandonez dar nu stiu daca vreodata am sa ajung sa o citesc.
Acum sa vorbesc putin despre cartile traduse in limba romana.
Cand am fost in tara, pe lista mea de lucruri de facut, se afla mersul la Diverta si cumparat toate cartile de acolo “Te-am ales pe tine” de Mia Sheridan. Carte pe care am vrut initial sa o comand in limba romana, apoi m-am razgandit si am zis ca o sa o comand in engleza, moment in care m-am razgandit din nou si cand am vrut sa o iau, nu mai era pe stoc la Elefant … ahhh, viata grea. Am trecut-o pe lista sa o iau personal dintr-o librarie exact asa cum am facut si cu “Vocea lui Archer”.
Intr-una din seri mi-am propus sa petrec timp cu mama mea, asa ca am plecat la mall ca fetele, si cum citeam eu in lista mea imaginara cu lucruri de cumparat si facut, am urcat la etaj la Diverta sa vad daca o gasesc. Uitandu-ma printre zecile de titluri, am gasit si alte doua titluri de la editura Nemira: “Barbatul care n-a mai sunat” de Rosie Walsh, si un alt titlu despre care nu am auzit niciodata “O zi de Decembrie” de Josie Silver, carte pe care mama s-a oferit sa mi-o cumpere ca amintire.
Miercuri, in acea saptamana, am fost pana la Ploiesti pentru a ma vedea cu buna mea prietena Cosmina, prilej prin care am intrat in libraria Humanitas din centrul orasului. Teancuri de carti si putin timp. Nu am apucat sa ma uit prea mult printre titluri insa am gasit “Fericiti pentru totdeauna?” de Taylor Jenkins Reid, carte pe care stiu ca am vrut sa o comand la un moment dat insa nu mai era pe stoc la Elefant. Alaturi de ea era si “Poate intr-o alta viata” de Taylor Jenkins Reid, adica aceasi autoare ca cea de mai sus. O carte putin botita la un colt si usor cam trista atunci cand “a vazut” ca am luat-o pe cealalta. Luandu-le pe amandoua in mana, am simtit ca nu merg una fara cealalta si ca ar trebui sa le platesc pe amandoua.
P.S. Iubesc cartile celor de la Nemira pentru ca intotdeauna vin cu semne de carte in tandem cu coperta.
Cu acestea fiind spuse, am incheiat si acest articol, dar nu inainte de a va arata biblioteca mea de acum.
noi, surorile
Relatia pe care o am cu sora mea este una extrem de interesanta, desi suntem aceasi carne si acelasi sange, suntem extrem de diferite, si asta ne aduce de multe ori pe pragul de a ne lua la paruiala.
Cand eram acasa, ea era doar un copil si era cam greu sa port discutii “serioase” cu ea, dar tot odata era mult mai matura decat multe din prietenele mele de atunci.
Acum, in ultimii cinci ani, a evoluat mult si sunt mandra de ea, dar datorita faptului ca nu am mai fost atat de apropiate, a evoluat destul de diferit pentru ca eu nu am mai reprezentat o influenta majora pentru ea, fapt care nu este neaparat rau.
Cu toata istoria si evolutia ce a avut loc, de un lucru suntem sigure, sentimentele pe care ni le purtam reciproc si gandul ca undeva in lume, cineva iti e sincer si te poate ajuta neconditionat.
Cand am fost acasa acum doua saptamani, revederea a fost extrem de duioasa, nu mai fusesem acasa de aproape un an si jumatate, si parca uitasem ce inseamna sa ai parte de o imbratisare adevarata. Mi-am stapanit cu greu lacrimile, inghitindu-le pentru a evita un concurs de bocitoare si am strans-o la piept indelung.
Cu doua saptamani inainte sa plec, a fost ziua ei si mi-am dorit nespus sa o surprind atunci cand ne vedeam cu ceva cusut de mine, pe care sa il poarte cu drag stiind ca este de la sora ei. Surpriza nu a durat mult pentru ca am intrebat-o daca ii place materialul, defapt nu stiu daca am reusit sa ne facem surprize vreodata la timpul potrivit… Am ales o bucata de material din bumbac subtire cu imprimeu polka dots de culoare corai-rosiatice.
Pentru ca am ruinat surpriza, i-am spus si ce am de gand sa ii cos, dupa care am stat impreuna de vorba pe Facebook si i-am aratat si procesul.
Mai aveam o singura sansa sa o surprind, prin faptul ca din bucata aia de material am facut doua bluze identice insa si cu asta am dat gres, ca odata ce am vazut rezultatul final, o bucurie imensa m-a cuprins si am vrut sa o impartasesc cu cineva, ea.
Le-am purtat intr-o zi in care am fost impreuna de dimineata pana seara, si poate una dintre cele mai speciale zile din viata mea, zi despre care planuiesc sa va vorbesc cel mai probabil la anu’.
Formatul bluzei este deja consacrat, l-am testat pe alte doua materiale si de fiecare data, desi identic, mereu iese diferit.
Mai jos am sa va adaug cateva din pozele pe care le-am realizat pe parcursul intregului proces.
