Verity – Colleen Hoover

Am terminat Verity acum cateva saptamani si parca am simtit nevoia de vindecare inainte de orice, inainte de a scrie aceasta recenzie, inainte de a ma apuca de alta carte, inainte de a da sfoara in tara ca uite ce am citit eu bun.

Puteti va rog frumos, sa ma lasati sa pun pe primul loc marea majoritate a cartilor scrise de femeia asta? Va rog?

Cand am dat de cartea asta, nu am indraznit sa citesc descrierea de pe spate, ba chiar, pentru recomandare, am dat un frumos copy-paste la descriere pentru binele meu.

Inainte sa primesc coletul de la Bookzone si sa citesc celelalte carti de la ei, am parcurs primele zece pagini din aceasta si mi-au fost de ajuns incat sa fiu absorbita de personaje, inceputul a fost extrem de intens si pe loc am realizat ca nu este ceea ce asteptam.

In carte intalnim o poveste tumultoasa, diferita fata de orice am citit pana acum de la autoare, diferita pentru ca nu este o poveste romantica, este un thriller de proportii, menit sa ne aduca intr-o stare in care sa nu ne simtim tocmai relaxati, confortabili.

Va anunt inca de pe acum, caci voi avea doua linii pe care am sa le consider spoiler, pe prima o trag aici, caci sunt mult prea entuziasmata ca sa imi tin gura, trebuie sa vorbesc frumos despre cartea asta mai ales ca nu a fost tradusa la noi inca.

flori-mici

Povestea graviteaza in jurul personajului Lowen, o scriitoare ce se straduieste din greu financiar dupa o pauza in care a avut grija de mama ei grav bolnava. Inca distrusa dupa decesul mamei, accepta sa aibe o intalnire cu agentul ei in speranta ca isi va relua cariera.

Drumul pana acolo devine o adevarata tragedie atunci cand un accident banal (spun asta pentru ca sunt constienta ca accidentele din cauza telefoanelor mobile, au devenit extrem de des intalnite, deci banale) are loc iar protagonista noastra a luat parte cu toata fiinta ei. In urma socului, vazandu-si hainele patate de sange, ajunge sa nu mai constientizeze cele intamplate si de teama ca s-ar putea intampla ceva si cu ea, un strain ii sare in ajutor, aducand-o in baia celui mai apropiat restaurant si ajutand-o sa se curete. Pentru a-i mai tempera panica, strainul incearca sa faca conversatie cu ea si asa, aflam si noi cate ceva despre cei doi.

Dupa alte cateva zeci de minute in care Lowen parea ca s-a mai calmat, strainul ii ofera camasa lui iar cei doi se despart.

Adusa cu picioarele pe pamant, femeia porneste catre intalnirea cu agentul ei, insa starea de soc persista. Intalnirea cu Corey este una cat se poate de formala intrucat el are un singur gand, ca ea sa accepte orice i s-ar oferi, iar el sa primeasca un nou comision, asa ca toata grija si atentia lui nu este pentru Lowen si tragediile prin care aceasta a trecut.

Pe scurt afla de la agentul ei ca intalnirea este grandioasa, celebra scriitoare Verity Crawford a suferit un accident terbil si nu isi mai poate continua seria de carti care a adunat un succes imens.

Lowen ajunge sa fie cu greu convinsa de echipa lui Verity insa cumva impinsa de nevoia de bani si faptul ca nu mai are unde sa locuiasca, se vede nevoita sa accepte contractul iar in scurt timp o vedem in rolul lui Verity, in biroul ei, punand cap la cap notite astfel incat sa construiasca in aceasi maneira finalul seriei.

Daca totul pana aici a fost un cosmar, mai intai mama ei, cariera ei, accidentul, strainul, odata intrata pe usile familiei Crawford, totul in jurul ei capata un alt sens.

Ca paranteza, va anunt ca aici o sa trag a doua linie, nu stiu cat de tare va fi spoiler, tinand cont ca incerc sa creez recenzia pe baza a ceea ce deja ni s-a dat in descriere, sau pe spatele cartii, ori pe Goodreads.

flori-mici

IMG_17733

Lowen se simte ca o intrusa, starea ei se schimba atunci cand realizeaza ca in spatele usilor, familia Crawford nu este perfecta si mai ales, starea grava de sanatate a lui Verity nu este asa cum presa o descria.

In biroul lui Verity, Lowen gaseste sute de notite, fel de fel de ciorne ca sa o ajute sa puna cap la cap finalul romanului insa cel mai important, gaseste un manuscris intitulat “So Be It” ascuns intr-un sertar ce se vrea a fi autobiografia lui Verity.

Din dorinta de a afla cat mai tare ce este in mintea lui Verity, Lowen parcurge fara oprire capitole iar zilele curg fara prea multe incidente. Pe masura ce inainteaza in citirea manuscriptului, Lowen realizeaza ce minte bolnava se ascunde in spatele succesului cartilor si incepe sa simta compatimire pentru Jeremy.

Timpul trece, lucruri si mai bizare incep sa se intample punand-o pe fuga pe Lowen insa stie ca nu il poate lasa pe Jeremy si pe fiului lui in urma. Chiar daca a tinut ascuns manuscriptul in tot acest timp, considera ca doar ea poate sa rezolve misterul din acea casa.

Nu stiu ce altceva sa va mai spun, nu vreau sa transform totul in povestire, cum probabil deja am facut-o, la fel cat nu stiu daca am reusit sa va stranesc suficient interesul dar pentru numele lui Dumnezeu, vorbim de Colleen Hoover aici…

Arhh, si cate mai sunt de mentionat, ce se intampla cu manuscrisul, daca afla Jeremy despre el, daca afla ea totul, adevarata poveste si toate detaliile…

flori-mici

20190819_084908-01

Colleen Hoover, cu aceasta carte a vrut sa testeze apele, sa vada daca noi, cititorii, o sa apreciem destul de tare si acest gen, thriller, imbratisat de ea cu atata pasiune. Sincera sa va spun, mi s-a parut extraordinar de infiorator ce am citit, mai ales finalul… Doamne…

Ca de fiecare data, am incercat sa caut o esenta in carte, sa observ o idee, mesajul, de data asta mi s-a parut ca este legat de telefoanele mobile. Asa cum s-a intamplat cu acel barbat in prima parte, asa cum se va intampla la cina dintre Verity si Jeremy cu Amanda, (daca cititi o sa stiti despre cine vorbesc) esenta este ca devenim extrem de absorbiti de ceea ce vedem pe ecranul telefonului incat nimic din jur nu mai are sens.

Daca tanarul nu ar fi stat cu ochii in telefon, accidentul nu s-ar fi intamplat, daca Jeremy ar fi fost atent la acea cina, cartea asta nu s-ar mai fi scris.

Mi-a placut tot ce am citit, e clar ca iubirea lui Verity a adus-o intr-o asemenea situatie insa si mintea ei bolnava, dar toate astea din cauza cui, la ce?

Am atatea intrebari despre cartea asta, nici nu va inchipuiti…

semnatura-noua

Søndervig si Hvide Sande

Vara mai are putin si se incheie, mai ales aici, si constat cu uimire ca nu am facut nimic notabil in acest anotimp, nu am colectat amintiri prea multe, nu am avut parte de sesiuni de lectura pe plaja, nu am calatorit prea mult, si in ciuda a tot, stand incuiata in casa sub pretextul ca vreau sa ma odihnesc, tot nu ma simt odihnita.

Finalul lui Iunie si luna Iulie, pentru mine au fost extenuante, asa ca m-am bucurat sa am de la inceputul lui August, doua saptamani libere.

Pentru ca intre ziua lui si ziua mea sunt doua saptamani fix, am incercat ca macar atunci sa realizam ceva mai special astfel incat sa mai iesim din rutina.

flori-mici

Ziua mea a inceput pe la ora sapte, trezita extrem de natural caci mi-am facut un program strict in ceea ce prveste somnul, adorm pe la unsprezece si ceva si ma trezesc la ora sapte in fiecare zi.

Dupa o ora mai tarziu, cand nu am facut nimic altceva decat sa privesc in gol pe fereastra si sa imi notesz activitatile in bullet journal, m-am indreptat catre bucatarie si am pus apa la fiert caci pofta de cafea se intetea.

Dupa ce m-am mai desmeticit, uitandu-ma inca pe fereastra, incercam sa iau o decizie legata de ce vreau sa fac in acea zi, tinand cont ca vremea ma tot ameninta cu ploaie, tunete si fulgere.

Dupa inca o ora de leneveala, vorbit si treburi de indragostiti, pe la zece si ceva mi-am luat inima in dinti, am pus cea mai frumoasa rochita pe mine si rapid, cam in douazeci de minute am iesit pe usa amandoi cu un cos plin de mancare.

Cu o seara inainte am incercat sa imi fac un plan, insa toate acele “daca” se invarteau in jurul ploii. Imi doream foarte tare sa iau micul dejun pe o banca intr-un port, mai precis in Fredericia, de unde puteam admira Lillebaelt-ul. Zis si facut, patruzeci de minute mai tarziu, treceam podul catre Jutland.

IMG_18249IMG_18362

Ajunsi acolo, am intins fata de masa, am scos farfuriile si am pandit ca cel cel mai negru nor, sa se miste astfel incat sa lase la vedere un soare bland ale carui raze abia daca te incalzeau.

IMG_18361

Alte patruzeci, cincizeci de minute mai tarziu, am decis ca vreau sa merg pana in Søndervig pentru a vizita celebrele sculpturi din nisip. El m-a aprobat asa ca dupa ce am strans tot, ne-am urcat in masina si fix atunci a inceput sa ploua. Cautand vremea din Søndervig, am decis ca tot merita sa mergem.

Doua ore mai tarziu, dupa ce ne-am schimbat la condus cu randul pentru a nu ne plictisi, mai ales ca eu iubesc sa conduc pe autostrada si el pe nationale, am gasit o parcare in apropiere de parc si cand a pus piciorul pe pamant, m-a izbit o briza rece insa cu un vibe de vacanta. Turisti din Germania, ii puteam auzi, fete asiatice si multi norvegieni, dupa numarul de inmatriculare al vehiculelor.

Parcul destul de gol, caci cine mai vine sa viziteze lunea pe la doua pe o vreme ca aia?! Toata lumea imbracata corespunzator, de iarna, numa eu in rochie, pana la urma “odata fac 27 de ani anul asta”… v-ati prins?

Nu am zabovit mult, statuile inalte de sapte metri si intinse pe o distanta de doua sute de metri, desi extrem de impresionante, au fost rapid de parcurs. Tematica aleasa pentru 2019 este una extrem de interesanta, artistii, adunati de prin toate tarile, au avut de sculptat, Roboti. Nu va ganditi la lucruri si figurine de pe alte planete, totul a fost conceput pentru a ne arata cum va arata viitorul. AICI gasiti un link catre reprezentatiile anilor trecuti.

IMG_18363IMG_18364IMG_18365IMG_18366IMG_18367

Dupa ce ne-am urcat din nou in masina, infrigurati, am constatat ca am fost extrem de norocosi, mai ales ca ploaia a inceput timid iar apoi s-a intetit rapid si amenintator.

Dupa alte lungi dezbateri, daca tot eram acolo, am vrut sa merg si in Hvide Sande, un orasel plasat mai in sud pe o limba de nisip ce desparte Marea Nordului de Ringkøbing Fjord.

Din pacate nu m-am putut bucura de plaja, vantul batea atat de tare incat valuri de nisip se asterneau pe noi. Ca idee, Hvide Sande inseamna in daneza, nisipuri albe. Am baut un trei in unu la baza dunelor si apoi am decis ca mai bine sa ne indreptam spre casa, caci un alt drum lung de vreo doua ore si jumatate ne astepta.

IMG_182413IMG_182411IMG_182412IMG_182414

Nu mai este o surpriza cand vad ca in apropiere de ziua mea, vremea se raceste teribil si tot mai multe ploi sunt anuntate, deja stiu cum sa imi orientez planurile astfel incat sa adun cateva amintiri.

Pe seara cand am ajuns acasa, dupa ce am facut un dus fierbinte, m-am schimbat intr-un halat matasos, m-am delectat cu o masa buna, un pahar de vin roze si cand soarele a iesit, am iesit si eu la el cu o farfurie plina cu porumb piert.

IMG_182416

P.S. Imi place sa descriu atat de amanuntit ceea ce am petrecut, caci iubesc atunci cand revin asupra articolelor peste cativa ani si imi improspatez memoria, parca retraiesc intreaga aventura si imi multumesc pentru asta.

semnatura-noua

Jurnalul unui Adam – Bogdan Marcu (volumul 2 partea 2)

jurnalul-unui-adam-vol-doi3

Cand am inceput cartea asta nu am avut nici o asteptare, singurul lucru ce m-a condus sa pun mana pe ea si sa o apuc, a fost o fereastra de doua ore in care a trebuit sa il astept pe prietenul meu sa termine job-ul, eu terminandu-l pe al meu in jur de ora unu.

Stiam ca daca o sa o car dupa mine o sa o citesc, pentru ca butonatul telefonului nu mai este o activitate favorita cam de cativa ani.

Dorinta de a afla ce s-a mai intamplat cu Adam a fost destul de mare, chiar peste asteptari, asa ca am continuat si pot sa spun ca nu regret. Pot sa va spun un secret?

Mi-a placut mult de tot ce am citit.

Finalul volumului anterior, ni l-a lasat pe Adam intr-o stare de soc, intrucat prietenul lui, Andrei, a venit insotit de Andrada, da, Andrada, marea dilema a lui Adam. Intr-un acces de panica, Adam se ridica de la masa si fuge mancand pamantul la baie, pentru a-si limpezi mintea.

Larisa, tanara ce il insotea, a simtit ca atractia dintre ce doi si tensiunea ce gravita in jurul lor nu este una la prima vedere asa ca, printr-o dovada de maturitate, ea si Adam au reusit sa se scuze si sa plece fara pre mare tam-tam.

Dupa cateva pahare de vin, Adam s-a descarcat povestindu-i Larisei intreaga istorie.

Timpul trece, evident ca in urma acestei intamplari, Larisa si Adam au ramas amici si ca nimic nu s-a legat tinand cont ca totul a rascolit in Adam niste sentimente tulburi.

Pentru a face pace cu el, Adam simte nevoia sa vorbeasca cu Andrada insa are un singur obstacol: Andrei. Pune mana pe telefon si nu se lasa pana nu face rost de numarul de telefon al acesteia. De cealalta parte, Andrada simte la fel, iar atunci cand primeste mesajul de la Adam, nu ezita si accepta sa se intalneasca la o cafea.

Timpul trece, ajung sa formeze un cuplu, ajung sa se mute impreuna, ajung sa imparta activitati casnice ca orice alta familie fericita, ajung sa isi ia joburi, deci, fiecare se maturizeaza in felul lui insa impreuna.

Din cauza jobului Andrada trebuie sa plece o saptamana in Italia iar de aici cam totul merge intr-o directie eronata.

Nu am sa mai continui pentru ca articolul asta vreau sa ramana totusi o recenzie.

Am mancat cartea asta, la propriu, am devorat-o cu o asa sete…

jurnalul-unui-adam-vol-doi4

jurnalul-unui-adam-vol-doi1

Stiam finalul, l-am aflat intamplator citind o recenzie de pe un blog tampit (multumesc blogurilor de c~:£t care transforma recenziile in simple povestiri si mai de c~:£t), insa nu stiam detaliile, cum de s-a ajuns acolo, va spun doar un lucru, este neasteptat si sfasietor.

Nu luati descrierea mea ca atare, poate voi il vedeti fericit, poate voi il asteptati, poate voi… nici eu nu mai stiu.

Asa cum am spus si mai sus si in articolul trecut, detest ca lectura asta este una usoara, as fi vrut mai mult pentru ca este tare unica in felul ei.

In articolul trecut imploram autorul sa ne ofere o continuare a povestii lui Adam pana la batranete, acum, sincer nu cred ca vreau sa mai aud de el prea curand.

In incheiere va spun ca mi-a placut cartea enorm, ori pentru ca a picat fix la momentul potrivit, ori pentru ca a facut echipa cu cealalta si mi s-a parut stufoasa, cert este ca mi-a placut.

De ce o sa ii acord ★★★★☆ pe Goodreads?

Motivul unu este pentru ca Bogdan Marcu trebuie incurajat, este un autor care pentru mine face parte dintr-o categorie foarte speciala. Scrie intr-un fel in care iti intra pe sub piele si te mangaie exact acolo unde simti nevoia. Aici nu ma refer neaparat la ce citesc de pe blog, ci la ce am citit in carti. Pentru primele sale carti lansate, sunt al naibi de bune, bineinteles ca nu se poate ridica la nivelul lui Collen Hoover, autoarea mea favorita insa nici nu am cautat asta la cartile lui. Am cautat ceva special, sa fie special, sa rupa putin tiparul asta, si a facut-o.

Motivul doi. Pentru ca am parcurs-o cu atata repeziuciune si ca am fost norocoasa sa le parcurg pe amandoua odata. Pentru ca nu am tinut cont de pareri cum sunt cele de le Goodreads gen: “Inca imi sangereaza ochii”, sau alte critici.

Pentru cele de acolo, am o singura intrebare, de ce v-ati apucat sa cititi volumul doi si mai ales, cum de ati ajuns sa parcurgeti si partea a doua… nu va inteleg.

Motivut trei. Cand am primit cartile astea, m-am bucurat enorm ca am voie sa vorbesc sincer despre ele, si sincer va spun, am avut in plan sa fiu viscerala, sa tai si sa spanzur insa nu am avut ce, asa ca sincer va spun, dati-le o sansa si cititi-le la momentul potrivit.

Motivul patru. Adam si povestea lui.

Cred ca va dati seama cat de entuziasmata am foat sa va vorbesc si despre cartea asta, pe baza faptului ca recenzia asta este kilometrica, asa ca inchei aici.

jurnalul-unui-adam-vol-doi2

semnatura-noua