Ooo da, o carte care te trece prin 20.000 de stari de toate genurile…

Am devorat cartea asta pe nerasuflate si va aduc si voua o mini recenzie cat sa va starneasca interesul. Detest sa dau mult din casa despre o carte asa ca ma rezum prin a va spune doar cateva idei.

Mai am in biblioteca doua titluri ale autoarei (“Fara speranta” si “Slam. Din dragoste pentru Layken”) pe care abia astept sa le incep pentru ca imi place stilul de a scrie si ideile de povesti usor mai trisete abordate de Colleen Hoover si sa fie clar, doar pentru personajul masculin are un trecut mai tumultos nu inseamna ca scriitorul a copiat drama din Fifty Shades of Grey, nu de alta dar tot vad recenzii si pareri unde cititorii sau criticii compara carti cu seria autoarei E. L. James.

Romanul este dual adica povestit de cele doua personaje principale.

Tate Collins, o frumoasa tanara de 23 de ani studenta, decide o schimbare si incepe prin a se muta in San Fransisco la fratele ei, Corbin. Despre Corbin pot spune ca locuieste vis a vis de Miles Archer si sunt prieteni inca din scoala de pilotaj. Deja se poate creiona idila si deja ne dam seama cine vor fi protagonistii aceste povesti.

Capitolele sustinute de Tate ne vorbesc foarte putin despre ea, insa mai mult despre prezentul ei cu Miles deoarece completarea povestii din perspectiva lui se petrece cu sase ani in urma, actiune care ne ajuta sa ii intelegem lui Miles suferinta si demonii trecutului care il fac sa fie astazi un barbat destul de ursuz in ceea ce priveste o noua relatie.

Miles Archer este un tip dur, destul de moracanos pentru un tanar dar reuseste fara sa vrea sa ii inspire lui Tate un puternic fior erotic care ii trimit pe amandoi intr-o relatie aranjata pe baza de sex. Trecutul lui Miles este foarte dureros dar intens si implica un singur nume : Rachel.

Chiar nu este genul de roman contemporan bazat doar pe scene erotice, mai degraba este o trecere in revista despre puterea iubirii care de multe ori nu este perfecta (poate vazuta din afara), si care poate condamna doi oameni la nefericire si suferinta. Asa cum am spus si mai sus, este un roman intens care te arunca din ape tulburi pe bolta unui cer senin iar apoi te lasa in cadere libera spre necunoscut.

Sunt sigura ca aceasta carte merita mai mare atentie decat filmul ce va urma si sper ca v-am starnit interesul pentru ea, eu regret ca am terminat-o atat de repede 😦 .

“Ma uit fix in ochii lui, ca sa-i dau raspunsul, însa, pentru un moment, ma pierd ei.
Au cea mai limpede nuanta de albastru pe care am vazut-o vreodata. Nu mai sunt deloc injectati, cu pleoape grele, cum erau aseara. Sunt o nuanta atat de deschisa de albastru, încat par aproape incolori. Ii privesc in continuare, gata sa cred ca, daca ma concentrez suficient de mult asupra lor, am sa descopar valuri. As spune ca sunt limpezi precum apele din Caraibe, dar eu n-am fost niciodata în Caraibe, asa ca nu am de unde sa stiu.”

Anca GV