Abia asteptam sa imi fac curaj si sa scriu despre aceasta carte, am lasat sa treaca atat timp pentru ca imi doresc ca aceasta recenzie sa iasa perfect, sa fie completa, sa nu omit nimic insa tot afundandu-ma in volumul cinci, parca am inceput sa pierd din entuziasm si sa uit anumite detalii legate de volumul patru.

Volumul asta, ahh, Doamne, o gura de aer, intre atatea razboaie si intrigi, interese si rautati, volumul asta a fost ca o pauza, atat de calm si de placut, de relaxant, parca si obosisem sa fiu incordata de atata actiune, mereu cu sufletul la gura.

Daca ati parcurs volumul trei stiti deja ce intorsatura nebuna a luat finalul, cum Valetine l-a invocat pe Inger, si cat de crud a fost sa il ucida pe Jace, cat de trista am putut fi…

In volumul patru, actiunea decurge altfel, in primul rand ca pentru mine totul e nou, va spuneam ca am urmarit serialul si uram finalul sezonului, asteptam sa ajung cu cartile la zi doar pentru a vedea ce evolutie are povestea, cum vor putea scapa cu totii teferi.

Ca un mic sumar, pe care il stiti deja, Sebastian este disparut, Clary se antreneaza din greu pentru a se putea folosi de noua ei putere de a desena rune noi, Simon jongleaza intre doua posibile mari iubiri, iar Jocelyn si Luke planuiesc sa se casatoreasca.

Dupa cum spuneam, actiunea decurge destul de pasnic, Clary si Jace formeaza deja un cuplu, insa ceva incepe sa se petreaca, ceva inexplicabil, iar asta transforma ultimele o suta de pagini intr-un adevarat buncar de suspans.

Am terminat cartea asta si am inceput-o pe cealalta in cea mai mare viteza, un sfat bun ar fi sa va preocupati din timp sa aveti cartea a cincea, altfel ati muri de curiozitate.