Am ajuns intr-un punct in care nu prea mai astept traducerile cartilor in romana, pentru simplul fapt ca adaptarile sunt din ce in ce mai praf, pierd mult din context si simt ca nu inteleg ce a vrut sa spuna autorul, in plus limbajul lui Colleen Hoover nu este foarte greu de inteles.

Cum am auzit ca o sa fie lansata in Decembrie aceasta carte, cum am si dat precomanda pe Bookdepository de ea.

Stiam ca nu am cum sa dau gres asa ca nici nu m-am obosit sa ii citesc descrierea de pe spate, tot ce auzisem era ca este povestea unei mame si a unei fice.

Banuiam ca o sa fie ceva greu de parcurs, ca trebuie sa am un pachet de servetele pe langa mine, stiam asta pentru ca daca ar fi sa descriu maiestria lui Colleen Hoover intr-un cuvand, as spune: drama. Si drama asta poate fi excesiva si asta am simtit parcurgand aceasta carte.

Scriu recenziile astea cu pasiune pentru ca traiesc sa citesc carti scrise de ea, este autoarea mea favorita, cartile ei sunt pachetul complet atunci cand te referi la un roman de dragoste.

Asa cum am spus si mai sus, cartea asta este despre o mama si fica sa, partea interesanta este ca este narata din perspectiva amandurora, astfel incat putem sa vedem diferentele de varsta, asemanarile si gandirile celor doua.

Capitolul unu ne prezinta un grup de patru tineri din care Morgan, personajul principal si Chris, iubitul ei, Jenny, sora ei si Jonah, iubitul surori ei, intr-o zi normala care avea sa le schimbe vietile pentru totdeauna.

Capitolul doi ne arata aceleasi personaje, dar dupa saptisprezece ani si ne-o introduce pe Clara, fica lui Chris si a lui Morgan.

Morgan este mama devotata care s-a maturizat la o varsta mult prea frageda, si-a pus adolescenta pe pauza pentru a o creste pe Clara si a o invata cum sa nu ii calce pe urme.

La cei 34 de ani ai ei, tanara mama realizeaza ca fata ei este destul de matura si ca in curand isi va lua zborul, iar ea in afara de grija pentru familie, altceva nu stie sa faca. Contempleaza serios sa isi continue liceul cu gandul ca poate intr-o buna zi va putea sa profeseze si ca nu o sa se mai simta atat de dependenta de ei.

Clara este tanara rebela, care isi doreste enorm sa devina actrita intr-o buna zi, chiar daca parintilor nu le prea surade ideea. Din primele capitole putem sa intelegem ca nu este deloc ca si mama ei, este plina de incredere, nu este timida deloc si are doar o singura persoana pe care se poate baza, matusa din partea mamei, Jenny.

Chris este tatal perfect in ochii Clarei, lucreaza mult pentru a intretine intreaga familie, stie cum sa se faca placut atragand intreaga atentie asupra lui, este mereu cu zambetul pe buze si in ciuda faptului ca este casatorit de mai bine de 17 ani, nu pare sa regrete nici macar o secunda alegerile facute.

Despre Jenny si Jonah, stim doar ca s-au despartit imediat ce Morgan si-a dezvaluit sarcina, lasand loc de multe intrebari, insa apare in viata lor din nou, cand Jenny decide sa ii ofere consolare intr-o tragedie, consolare care a dus la o sarcina, sarcina care l-au adus pe Elijah in vietile lor.

Tot in primul capitol, o vedem pe Morgan atat de abatuta incat simtim ca ceva este neinregula si daca nu suntem atenti, putem pierde acel mic indiciu.

In prezent vietile tuturor sunt date peste cap cand afla ca Jenny si Chris au murit in acelasi accident de masina. Intrebarile incep sa fie puse insa una este pe buzele tuturor: de ce au fost impreuna in aceasi masina?

Desi pare ca am dat spoiler mai bine de jumatate din poveste, va indemn sa intoarceti cartea si sa ii cititi descrierea, tot ce am scris mai sus este chiar acolo in fata voastra.

Povestea este complexa, abia spre final am putut sa unesc fiecare piesa de puzzle pentru a descoperi tot adevarul.

Mi-a displacut personajul Clara, nu am idee de ce, poate pentru ca ii semana foarte tare tatalui desi asta este cea mai mare temere a ei.

Mi-a placut enorm Jonah, enorm, nu cred ca am mai intalnit un asemenea personaj in vreo alta carte.

Morgan in schimb, mi-a facut pielea de gaina, nu stiu de ce am simpatizat atat cu ea, nu am in ce sa ma regasesc cand vine vorba de povestea ei insa am inteles-o, cred ca daca as fi fost in locul ei, as fi procedat la fel.

Au fost momente in care am sarit peste capitole lui Clara din dorinta de a ma simti aproape de Morgan.

Simt ca nu pot sa ma deschid foarte tare in aceasta recenzie pentru simplu fapt ca m-as da de gol.

Daca merita sa o cititi?

Ma stiti pe mine sa nu recomand carti scrise de Colleen Hoover? Ati aflat de “Heart Bones”? Este cartea ce va aparea vara asta, nici macar nu are o descriere inca si deja imi fac planuri sa o achizitionez.

Imi doresc sa se traduca mai repede si la noi, sunt surprinsa ca “Verity” a fost asa de rapid tradusa, in timp ce seria “Slammed” nici macar nu a fost terminata.

Anca GV