Toata agitatia din aceasta saptamana mi-a prins extraordinar de bine dar m-a extenuat.

Ora 05:20, alarma se zbate frenetic pe podea iar eu nici gand sa ma trezesc, auzeam o melodie atat de cunoscuta si nu stiam unde o mai auzisem, in vis ca si in realitate, mi-am verificat telefonul si am realizat ca este joi si trebuie sa ma trezesc, e timpul pentru ultimele pregatiri inainte de a pleca in Copenhaga.

Pun niste paine la cuptor si merg spre baie, dupa 10 minute de tabieturi ma intorc cu parul indreptat si foarte fresh, scot painea si incep sa ma imbrac. Imi cumparasem perechea aia funny de jeans si am zis ca este timpul sa o port, camasuta de la H&M pe care ati mai vazut-o si perechea mea norocoasa de tenesi rosii de la New Yorker, gentuta cea noua si perechea de ochelari de soare perfecta. Imi bag in geanta toate cele necesare si ma indrept spre oglinda pentru a ma machia. Dupa alte 10 minute, outfitul meu era perfect completat de un machiaj simplu de vara, perfect pentru o zi plina in nuante de roz si nude.

Plecam de acasa la 06:15, luam autobuzul si ne pregatim sufleteste pentru prima ora din calatorie, drumul din Assens pana in Odense este destul de solicitant dar intotdeauna este altfel, vremea, norii dar si campurile intinse sunt mereu altfel.

In gara, in cea mai mare fuga am mers catre peron iar in scurt timp ne-am facut comfortabili pe locurile noastre. Ora 09:30 ne-a gasit savurand o cafea cu lapte si un croissant la o cafenea chocheta de langa Gara Centrala.

Am zabovit vreme de un ceas dupa care cu toata forta necesara am luat la pas strazile pentru a admira arhitectura, oamenii si agitatia unei capitale scandinave. Am mers pe Stroget pana in Piata Amager dupa un traseu pe care il schitasem cu o seara in urma pentru a vizita cele mei importante obiective turistice.

Tinand drumul drept (cam serpuit printre cladiri), am ajuns pe Nyhavn, inima orasului, un port incantator, aglomerat si foarte vizitat de catre turisti. Oriunde te uitai era greu sa iti dai seama care sunt danezi pentru ca cei mai multi vorbeau engleza foarte fluent iar diversitatea te baga in ceata. Am servit un bol de inghetata la Pub Skipperkroen si dupa o alta ora de odihna am plecat spre Micuta Sirena. Itinerariul spunea ca mai avem o oprire in Christiania iar apoi mergem spre KFC sa ne potolim pofta si foamea.

Christiania un loc liber care ne-a intampinat cu nonconformism, cladiri ruinate infrumusetate de graffiti in zeci de capodopere. Nu am zabovit prea tare pentru ca oricat de liber e acel oras, tot are trei reguli de baza: “Nu fa poze”, “Nu alerga”, “Simte-te bine” iar noi nu mersesem pentru consum ci pentru simplul fapt sa vedem cum este acolo.

Ora 17:40 ne-a gasit la KFC hamesiti cerand de zor sos de usturoi la crispy si ni s-a taiat pofta de mancare cand am fost anuntati ca nu au… dezamagitor.

Ultima oprire, Ørstedsparken una din multele oaze de liniste din oras, am stat pe iarba, am privit cerul, ne-am imbratisat si spus cuvinte frumoase, ne-am facut planuri pentru viitor si am facut retrospectiva zilei ce tocmai se incheia.

Cu o durere mare de picioare tinand cont ca am strabatut toate obiectivele itinerariului mergand pe jos, am urcat in tren catre casa.

Mi-a placut enorm de tare agitatia dar simteam ca ma oboseste si stoarce de putere, oras foarte mare care seamana izbitor cu Bucurestiul nostru, galagie, turisti, dezordine urbana. Mi-a placut sa il vizitez insa nu m-as muta pentru ca m-am obisnuit cu lejeritatea si linistea din Odense.

Merita vizitat si asta o vom face si noi in viitorul apropiat, sunt convinsa ca mai sunt multe de vazut si la fel de convinsa ca nu trebuie sa imi astept aniversarea pentru a face ceva atat de spontan, ca aceasta calatorie.

Anca GV