Atat de liniste, imi aud respiratia si bratara lovind usor masa in timp ce tastez acest text, aceste sentimente…

Intr-o perioada haosista, incerc pe cat posibil sa imi pastrez calmul, sa dau dovada de tarie, de putere, sa-i pastrez caracterului aceasi imagine impecabila.

Simt ca stau pe loc, simt ca tot ceea ce fac e gresit si implicit, degeaba, simt ca vreau mai mult si ca pot mai mult dar cu mainile astea legate nu reusesc sa clintesc nimic.

Am aprins o lumanare parfumata (vanilie) si am tras oglinda mai aproape, ma uitam la mine si nu vedeam nimic, ma uitam in gol, vedeam prin oglinda un cos imens de probleme nerezolvate, o multime de posibilitati care se bat cap in cap, am inceput sa ma machiez apoi m-am ridicat… am plecat spre dulap de unde am scos cea mai frumoasa rochie pentru sezonul asta si mi-am facut curaj…

Vremea rea si vantul aprig m-au dat inapoi dar mi-am zis ca daca nu acum, atunci cand? Am tras o pereche de dresuri pe mine si rochia ce venea fixa peste lenjeria intima, mi-am verificat machiajul, mi-am rujat buzele cu cel mai excentric ruj, m-am incaltat si am iesit… Nu stiam ce am in geanta dar am plecat.

Am facut poze, am stat in frig, m-am calmat, o situatie de moment, o situatie care necesita timp.

Sunt bine, am zambit, am facut multe poze zambind… am invatat o lectie…

Desi vremea era rea, tot mi-am facut curaj sa port rochia asta, asa si situatia , oricat de rea ar fi tot trebuie sa fiu calculata si calma, tot trebuie sa o rezolv.