Written by Vineri6 mai, ora 9:00, Brasov
Aud o alarma care suna, stiu ca nu e a mea si ma intreb: “Cine naiba pune alarma sa sune in vacanta?” Apoi simt o mana calda care imi da parul de pe fata si realizez ca nu sunt acasa, nici in Danemarca nici la Pitesti si imi dau sema…pai bine, sus.
Parasim Casa cu Han in jur de ora 10:00, ne luam la revedere de la gazda pentru ca s-au aratat destul de prietenosi si pornim spre Sighisoara, micul oras pe care am dorit mereu sa il vizitez. Mai intai de toate, pentru ca nu am putut vizita Cetatea Rasnov si cineva s-a intristat destul de tare, ne-am propus sa zabovim ceva timp la Cetatea Rupea in scopul de recuperare. Inca de la poalele dealului se putea zari Cetatea pentru ca este foarte frumos amplasata astfel incat in orice parte a orasului ai fi, se zareste, asta in comparatie cu Cetatea Rasnov care este usor ascunsa intre copaci.
O alta deosebire intre cele doua cetati este ca la Rasnov, esti intampinat de figuranti in costume medievale si magazinase de suveniruri si antichitati stabilite in interiorul cetatii. Destul de singuratici, in fond … cine sa mai viziteze un obiectiv turistic vinerea la ora 11 si ceva ?
Am savurat linistea si baia de soare binevenita si am pornit la drum dupa o ora petrecuta printre ziduri.
Sighisoara, nu chiar o dezamagire completa dar in medie, sincera sa fiu, nu a fost asa cum m-am asteptat. Cand stii ca este o zona destul de frecventata de turisti, faci sa fie bine… Intotdeauna fotografiile nu exprima foarte bine realitatea si de aceea am dorit atat de tare sa vad cu ochii mei. Vineri, ora 2 si ceva, complet gol, vad un grup de turisti francezi, 2 din orient si cativa batrani… Restaurante full de parca lumea vine sa le viziteze pe ele. Fac rapid cateva poze la Turnul cu ceas, apoi dau 2 ocoluri pe strazi in cautarea unor suveniruri mai autentice si mi se face frica de un caine. Cam asta a fost si cu Sighisoara, un loc plin de istorie torturat de nerecunostinta si imi pare sincer rau…
De la ora 4:00 am plecat spre Cluj si intalnirea cu prietenii nostri de care ne era atat dor. Ana si Mihai, un cuplu foarte adorabil pe care chir imi doream sa il cunosc in formula completa deoarece il stiam doar pe el, din Danemarca. Cu Ana, am vorbit de cele mai multe ori pe Skype sau pe Facebook insa nu am avut oportunitatea sa ne vedem fata in fata pana atunci.
Ajunsi la Cluj pe la 6, cred, m-am dat jos din masina cu gatul intepenit de la atata atentie distributiva. Traficul din inima Clujului atat de fluid ne-a permis sa ajungem fara prea mari batai de cap la locatia precisa.
Am trecut destul de repede peste lasarea bagajelor si cina alaturi de familia lui Mihai si ne-am indreptat spre un club/pub Che Guevara un loc foarte spatios incarcat cu un aer destul de vintage din Piata Unirii.
Mi s-a promis ca a 2-a zi nu voi mai conduce asa ca abia atunci am inceput distractia. O sera plina de cunostinte noi si plina de revederi. š
La ora 1 eram in pat si mi-am propus sa savurez un somn linistitor pentru ca sambata se anunta o zi plina de vizitat noi locuri.
Continuarea in postarea viitoare!
Anca GV 