Ma trezesc destul de bulversata si realizez ca mai am doar 3 minute pana imi suna alarma, fapt care ma pune in ritm alert deja, ma ridic si pornesc spre baie, imi dau seama ca nu a fost cel mai bun lucru pe care l-am facut pentru ca am inceput sa ametesc!

Asa mi-am inceput ziua, ieri… destul de bucuroasa ca o sa ajung acasa la liniste si voie buna, am pornit spre aeroport in jur de ora 10 cu o puternica durere de cap si un rucsac plin. Nu am avut bagaj de cala asa ca totul a fost foarte simplu.

Imbarcata in jur de ora 14:00, m-am facut comoda pe scaunul meu de langa fereastra si asteptam sa decolam.

Pentru ca vremea fost foarte frumoasa si destul de senina (exceptie Bucuresti), am putut vedea destul de bine meleagurile romanesti de la inaltime cat si foarma de vioara a Aeroportului Otopeni sau Amsterdamul la aterizare. O priveliste destul de impresionanta, podul ce leaga Suedia de Danemarca atat de grandios prin constructia sa, s-a putut vedea destul de clar din avion.

Ajunsa cu picioarele pe pamant si usor buimaca (gratie pilotului care a decolat si aterizat destul de lin), m-am bucurat enorm la vedera soarelui si cerului senin, foarte surprinzator pentru o tara nordica stiind ca dimineata parasisem Romania pe o vreme tare capricioasa si rece.

Ma bucur ca sunt acasa, ma bucur ca au inverzit copacii si ma bucur de liniste (nu agitatia de acasa), realizez ca toate mi-au lipsit si nu inteleg cum de ajung sa mi se faca dor de ceva ce stiu ca imi face rau… In Romania, e acasa pe strada si prin magazine, parc sau oriunde iar in Danemarca, acasa e locuinta mea, locul pe care l-am trudit dupa bunul plac, locul unde pot sa fac ce vreau, locul unde ma simt in largul meu.

Intrebarea mea este, voi unde va simtiti acasa?