Despre cartea asta… si sa ma chinui, nu am sa reusesc sa storc niste cuvinte frumoase.

Cred ca de azi in colo am sa ma uit pe Goodreads si am sa vad ce rating are viitoarea carte pe care vreau sa o citesc, daca este sub 4, poate am sa ii dau o sansa, daca este sub 3,50, salut.

Nu citesc alte recenzii pentru ca unele bloggarite au tendinta sa scrie mult prea in detaliu pentru gustul meu dand prea tare din casa si asta face ca lectura sa nu ma mai atraga.

Am sperat ca in ultimele 20 de pagini sa se intample o minune, mi s-a parut extrem de trasa de par cu toate incercarile autoarei de a face din lectura asta o capodopera erotica.

Felul in care a fost redacta, cu povestitor, cred ca m-a facut sa imi schimb atat de tare parerea, ma feresc temeinic de astfel de carti si nu imi explic de ce am cedat acum. Cand citesc o astfel de carte ma simt in fata unui perete de sticla, tinuta de maini si de picioare, devin timida fata de ceea ce citesc si nu ma simt confortabil, imi doresc sa fiu doar eu si personajele, sa iau parte la actiune ca si cand as fi acolo ca observator… sper ca intelegeti ce vreau sa spun.

Inca de cand am recomandat-o am spus ca volumul doi nu isi avea rostul. Povestea a fost suficienta cat a fost in “Secrete intunecate”. Am inteles-o pe Harriet si “nebunia” lui Lewis si a fost de ajuns, e ca si cand as descoperi ca “Scoala supunerii” ar mai avea inca o parte, tot aceleasi personaje… nu multumesc.

Nu stiu cum sa va spun despre ea si sa nu mai par o hatera desavarsita… poate unii din voi chiar va doriti sa o cititi.

Povestea incepe la ceva timp dupa nunta celor doi si se desfasoara pe parcursul lunii de miere din Anglia, cand Lewis programeaza in detaliu cum sa faca o continuare a primului sau film, care a avut un succes colosal.

Din nou planurile lui aveau sa afecteze pe cei din jur si sa dezlantuie fel de fel de rasturnari de situatie si din nou in centrul atentiei era Harriet.

Finalul nu mi s-a parut neasteptat, pe masura ce citesti ajungi sa banuiesti insa ce vrea autoarea sa sublinieze este ca fara dragoste, nu e nimic decat placere si senzatie de gol, pustiu.

Nu cred ca am citit vreodata o carte atat de greu, nici macar ultimele doua volume din seria “Crossfire”, pe cartea asta tip brosura (pana in 200 de pagini) am stat mai bine de doua saptamani timp in care preferam sa adorm cu ea in mana decat sa citesc…

Sunt curioasa ce parere aveti voi despre ea!?

Anca GV