Dorinte interzise – Marina Anderson

Despre cartea asta… si sa ma chinui, nu am sa reusesc sa storc niste cuvinte frumoase.

Cred ca de azi in colo am sa ma uit pe Goodreads si am sa vad ce rating are viitoarea carte pe care vreau sa o citesc, daca este sub 4, poate am sa ii dau o sansa, daca este sub 3,50, salut.

Nu citesc alte recenzii pentru ca unele bloggarite au tendinta sa scrie mult prea in detaliu pentru gustul meu dand prea tare din casa si asta face ca lectura sa nu ma mai atraga.

Am sperat ca in ultimele 20 de pagini sa se intample o minune, mi s-a parut extrem de trasa de par cu toate incercarile autoarei de a face din lectura asta o capodopera erotica.

Felul in care a fost redacta, cu povestitor, cred ca m-a facut sa imi schimb atat de tare parerea, ma feresc temeinic de astfel de carti si nu imi explic de ce am cedat acum. Cand citesc o astfel de carte ma simt in fata unui perete de sticla, tinuta de maini si de picioare, devin timida fata de ceea ce citesc si nu ma simt confortabil, imi doresc sa fiu doar eu si personajele, sa iau parte la actiune ca si cand as fi acolo ca observator… sper ca intelegeti ce vreau sa spun.

Inca de cand am recomandat-o am spus ca volumul doi nu isi avea rostul. Povestea a fost suficienta cat a fost in “Secrete intunecate”. Am inteles-o pe Harriet si “nebunia” lui Lewis si a fost de ajuns, e ca si cand as descoperi ca “Scoala supunerii” ar mai avea inca o parte, tot aceleasi personaje… nu multumesc.

Nu stiu cum sa va spun despre ea si sa nu mai par o hatera desavarsita… poate unii din voi chiar va doriti sa o cititi.

Povestea incepe la ceva timp dupa nunta celor doi si se desfasoara pe parcursul lunii de miere din Anglia, cand Lewis programeaza in detaliu cum sa faca o continuare a primului sau film, care a avut un succes colosal.

Din nou planurile lui aveau sa afecteze pe cei din jur si sa dezlantuie fel de fel de rasturnari de situatie si din nou in centrul atentiei era Harriet.

Finalul nu mi s-a parut neasteptat, pe masura ce citesti ajungi sa banuiesti insa ce vrea autoarea sa sublinieze este ca fara dragoste, nu e nimic decat placere si senzatie de gol, pustiu.

Nu cred ca am citit vreodata o carte atat de greu, nici macar ultimele doua volume din seria “Crossfire”, pe cartea asta tip brosura (pana in 200 de pagini) am stat mai bine de doua saptamani timp in care preferam sa adorm cu ea in mana decat sa citesc…

Sunt curioasa ce parere aveti voi despre ea!?

rsz_20170210_222516

semnatura-noua

8 thoughts on “Dorinte interzise – Marina Anderson

  1. Eu nu am gasit decat primul volum in format electronic din seria After :(. Mi-a placut tare mult dar pe celelalte nu le-am gasit :(.

    Like

  2. Buna Anca. Nu am comentat niciodata postarile tale. Vreau doar sa-ti spun ca am citit toate recomandarile tale. Asa ca iti multumesc. Aceasta carte nu o voi citi :)). Spune-mi te rog, seria After de Anna Todd ai citit-o? Daca nu, sa incerci. Cred ca-ti va placea.

    Liked by 1 person

  3. Foarte rar mi se intampla sa nu-mi placa nimic,dar nimic la o carte…Nu sunt influentata de parerea ta,dar chiar este o carte lipsita de substanta.Nu m-a prins absolut deloc,m-a facut sa vreau sa “sar” peste paragrafe in speranta de mai mult.Sincer,mai bine ma uitam la niste filme in timpul alocat cartii.De regula prefer cartile,pentru ca am o imaginatie foarte bogata si ma transpun cu totul cand citesc,mi se intampla des ca filmele sa ma dezamageasca dupa ce in prealabil am citit cartea.De acum,cu siguranta voi astepta recenzia ta inainte de a ma apuca de citit o carte pe care stiu ca o citesti deja😉Te pup,o seara frumoasa.😊

    Liked by 1 person

  4. Imi aduc aminte cat de mult am evitat cartile la persoana intai pana am citit Luna Plina de Kelley Armstrong…..am reusit sa ajung la jumatatea cartii foarte greu…..nu puteam sa intru in poveste, ma simteam ca si cand as fi purtat ochelari de cal si nu aveam o imagine completa a istoriei…..dar apoi dupa ce am depasit sentimentele astea si am intrat in conexiune cu personajul, mi-am deschis mintea si am incetat sa fiu eu-cititoare ci sa devin eu-personajul, am savurat atat de mult povestea ca azi ma gasesc in imposibilitatea de a ma mai delecta cu o poveste la a treia persoana….

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s