Dorinte interzise – Marina Anderson

Despre cartea asta… si sa ma chinui, nu am sa reusesc sa storc niste cuvinte frumoase.

Cred ca de azi in colo am sa ma uit pe Goodreads si am sa vad ce rating are viitoarea carte pe care vreau sa o citesc, daca este sub 4, poate am sa ii dau o sansa, daca este sub 3,50, salut.

Nu citesc alte recenzii pentru ca unele bloggarite au tendinta sa scrie mult prea in detaliu pentru gustul meu dand prea tare din casa si asta face ca lectura sa nu ma mai atraga.

Am sperat ca in ultimele 20 de pagini sa se intample o minune, mi s-a parut extrem de trasa de par cu toate incercarile autoarei de a face din lectura asta o capodopera erotica.

Felul in care a fost redacta, cu povestitor, cred ca m-a facut sa imi schimb atat de tare parerea, ma feresc temeinic de astfel de carti si nu imi explic de ce am cedat acum. Cand citesc o astfel de carte ma simt in fata unui perete de sticla, tinuta de maini si de picioare, devin timida fata de ceea ce citesc si nu ma simt confortabil, imi doresc sa fiu doar eu si personajele, sa iau parte la actiune ca si cand as fi acolo ca observator… sper ca intelegeti ce vreau sa spun.

Inca de cand am recomandat-o am spus ca volumul doi nu isi avea rostul. Povestea a fost suficienta cat a fost in “Secrete intunecate”. Am inteles-o pe Harriet si “nebunia” lui Lewis si a fost de ajuns, e ca si cand as descoperi ca “Scoala supunerii” ar mai avea inca o parte, tot aceleasi personaje… nu multumesc.

Nu stiu cum sa va spun despre ea si sa nu mai par o hatera desavarsita… poate unii din voi chiar va doriti sa o cititi.

Povestea incepe la ceva timp dupa nunta celor doi si se desfasoara pe parcursul lunii de miere din Anglia, cand Lewis programeaza in detaliu cum sa faca o continuare a primului sau film, care a avut un succes colosal.

Din nou planurile lui aveau sa afecteze pe cei din jur si sa dezlantuie fel de fel de rasturnari de situatie si din nou in centrul atentiei era Harriet.

Finalul nu mi s-a parut neasteptat, pe masura ce citesti ajungi sa banuiesti insa ce vrea autoarea sa sublinieze este ca fara dragoste, nu e nimic decat placere si senzatie de gol, pustiu.

Nu cred ca am citit vreodata o carte atat de greu, nici macar ultimele doua volume din seria “Crossfire”, pe cartea asta tip brosura (pana in 200 de pagini) am stat mai bine de doua saptamani timp in care preferam sa adorm cu ea in mana decat sa citesc…

Sunt curioasa ce parere aveti voi despre ea!?

rsz_20170210_222516

semnatura-noua

recomandare : Dorinte interzise – Marina Anderson

Bineinteles ca trebuie sa o citesc, am terminat primul volum anul trecut si nu ma incanta deloc ideea de a lasa treaba neterminata dar in fond cam asta cred ca este singurul interes pentru ea.

dorinte-interzise_1_fullsize

descrierea editurii

“Ai devorat Secrete intunecate? Intra in lumea Dorintelor interzise si vei ajunge pe culmile extazului…
Dupa ce se casatoreste cu regizorul de film Lewis James, Harriet Radcliffe afla cu uimire ca sotul ei a invitat un alt cuplu, Noella si Edmund, sa li se alature in luna de miere.
Lewis vrea sa realizeze inca un film de succes, in stil cinéma vérité, inspirandu-se din viata reala. Stiind ca Harriet e atrasa de Edmund, Lewis o provoaca sa si expuna cele mai ascunse fantezii. Dar Edmund o doreste pe Harriet, dejucand planul lui Lewis, care isi da seama ca trebuie sa lupte pentru a-si recastiga sotia…
In Dorinte interzise, rolurile se inverseaza, iar povestea se transforma intr-una deosebit de incitanta.
Fara o vorba, Harriet si a arcuit spinarea, iar Edmund a vazut cum abdomenul ei suplu se inalta spre el. Cu un zambet aproape imperceptibil, Edmund a luat un strugure din castronul cu fructe si l-a rostogolit cu palma peste carnea ei dezgolita si tensionata. Harriet a gemut, surprinsa.”

flori-mici

Cartea o gasim tot la Editura Trei in colectia Eroscop, in aceasi format cu aceasi coperta brosata si 208 pagini ceea ce mie mi se pare mai mult o brosura decat o carte.

Din punctul meu de vedere, continuarea nu isi mai avea rostul, mi-a placut atat cat a fost in primul volum despre care, apropo, am scris o recenzie AICI. Am impresia, din descriere, ca toata povestea va ajunge intr-o zona inconfortabila si ca pe ultima suta de metrii se vor linisti apele. Nu prea stiu ce sa cred!

Daca ati citit-o, imi puteti spune si mie parerile? Sunt tare curioasa.

semnatura-iarna