V-am mai spus ca una din slabiciunile mele cand vine vorba de carti, este reprezentata de povestea ce graviteaza in jurul a doua surori, iar “Magia lucrurilor simple” este una din ele.

Nu e o carte pompoasa asa ca nu te astepta la ceva iesit din comun. Din primele pagini esti izbit de o realitate usor nedreapta pentru o tanara de 17 ani, dar care are in spate cel mai bun exemplar de motivatie, o sora de care trebuie sa aiba grija, in varsta de doar 9 ani.

Lucille realizeaza ca drama lor a inceput in momentul cand a 14-a zi a sosit iar mama lor nu s-a mai intors acasa, realizeaza ca trebuie sa se maturizeze inainte-devreme pentru ca are un teanc de facturi de platit, treburi gospodaresti si cel mai important lucru, o are inca pe sora ei si impreuna, trebuie sa pastreze aparentele pentru a nu trezi suspiciuni cuiva care sa anunte autoritatile sociale.

Cartea asta are in centru atentiei subiectul prieteniei mai mult decat al iubiri, prietenia lui Lucille cu Eden si Digby este ceva sacru, ceva ce sa infaptuit inca din frageda copilarie si este menit sa reziste in fata oricarui pericol, asa ca, in momentul cand Eden afla despre parintii lui Lucille, incearca sa o readuca cu picioarele pe pamant pe prietena ei si sa ii sugereze in ce oridine ar trebui sa actioneze pentru a nu o pierde pe Wren.

Sub masca maturizarii, Lucille este tot o adolescenta, care pe zi ce trece aduna si mai multe sentimente pentru Digby desi este interzis, povestea lor de dragoste este una foarte frumoasa insa si foarte complicata iar asta veti afla doar daca o sa cititi.

Roamnul este concentrat in capitole mici, ce ne poarta impreuna cu Lucille, atat in secvente importante din trecut, cat si zi de zi.

L-am parcurs repede, mi-a placut enorm si sincer chiar nu simt nevoia sa aflu mai multe detalii, desi finalul a fost putin cam sec, il recomand cu mare drag tuturor, dar mai ales celor ce sunt interesati sa citeasca un roman micut, concentrat si sensibil.