Cand mergi acasa dupa o lunga perioada, totul ti se pare diferit, de la mirosul de roua pe iarba dimineata pana la ploaia ce biciuieste asfaltul fierbinte intr-o dupa amiaza torida.

Am plecat amandoi in concediu in Romania dupa mai bine de un an si nu ma pot plange de nimic, imi era dor de casa de acasa, de bunici sau chiar de colindatul prin centrul Pitestiului. Nu am regasit altceva nou si pot spune ca asta este unul din motivele pentru care nu ma voi mai intoarce curand, acelasi mod de a-ti rezolva niste acte, cozi infernale, nedreptate si pentru un loc de parcare si fete acre cand spui ca vrei sa platesti cu cardul.

Intr-o asa mare perioada e adevarat ca se acumuleaza un dor nebun asa ca de data aceasta mi-am facut o lista cu ce ar trebui sa vad, sa mananc sau sa fac in aceste doua saptamani, m-am pregatit constiincios inca din martie si pot spune cu mandrie ca am reusit sa indeplinesc toate acele liniute, va recomand sa va pregatiti o astefl de lista inainte de a pleca in concediu, va garantez ca o sa aveti o mare satisfactie.

Dupa reintalniri emotionante cu rudele, au venit intalnirile emotionante cu prietenii, acele momente cand realizezi ca o prietenie poate dura la o distanta asa mare si ca acea legatura dainuieste vesnic indiferent de orice… “Intalnirele” cu locuri au fost si ele la fel de placute, imi era dor sa merg in padurea Trivale sau parcul Lunca Argesului sau pur si simplu la mall sau la film la Trivale Shopping Center.

Destul de neasteptat a fost cand in urma cu cateva saptamani, in urma unei discutii cu tatal meu, la telefon, am decis sa rezervam un sejur de patru zile la mare in Constanta, despre care am sa va scriu curand caci am fost placut surprinsa si chiar am sa tin mortis sa va adaug si cateva fotografii.

Voi ce ati facut in aceste doua saptamani? Eu una v-am simtit lipsa, am simtit lipsa blogului cu desavarsire si ma bucur ca tocmai am implinit trei ani impreuna, pe 18 iulie, blogul a implinit trei ani, imi pare rau ca nu am fost acasa pentru a-l celebra asa cum se cuvine insa stiu ca vor mai urma si alti ani, pentru ca, nu voi inceta sa scriu.