Pura tortura!

Mereu am ocolit cartea asta, parea atat de bogata si cu o coperta atat de misterioasa, intunecata, presimteam ceva “necurat” in legatura cu ea…

Nu mai este un secret ca autoarea atinge subiecte mult prea delicate in cartile ei, deja ne-am obisnuit cu violenta, droguri, personaje cu probleme psihice… stiu ca nu este tocmai potrivit sa vorbesc despre asta inca din primele randuri insa, sunt sigura ca daca ati parcurs cateva carti de ale ei, ati observat.

“Too late” este in esenta o poveste de dragoste, ce graviteaza in jurul unor personaje extrem de complexe.

Sper sa reusesc sa imi dozez corect entuziasmul pentru a nu scapa prea multe spoilere, credeti-ma… deja imi este dificil, degetele imi tremura si nu stiu cu ce sa incep.

Nu stiu cand am citit ultima data o carte care sa fie din perspectiva a trei personaje, sigur nu anul acesta… nici anul trecut.

Ca in toate cartile lui CoHo, e clar ca avem o eroina, Sloan, o tanara care face niste compromisuri mult prea mari pentru a-si ajuta fratele bolnav.

Asa, este personajul antagonist, personaj caruia i s-a dat o voce, puterea de a-si spune povestea, lucru extrem de bun, credeti-ma, ca dupa ca o sa parcurgeti capitolele lui, nu o sa il urat atat de tare, ba chiar o sa il intelegeti si o sa empatizati, dar totusi, faptele lui sunt greu de acceptat.

Carter/ Luke, este un politist sub acoperire sosit in casa lui Asa pentru a reusi sa stranga suficiente dovezi, pentru a-l intemnita pentru trafic de droguri.

Triunghiul amoros nu intarzie sa apara, Sloan nu este chiar atat de oarba si intelege ca ceva nu este tocmai corect atunci cand observa coincidentele: Carter, noul coleg de la scoala, Carter, noul partener a lui Asa, Carter extrem de atent si precaut, mereu dispus sa o protejeze. Cand Luke este demascat de catre Sloan, intre cei doi se dezlantuie o ropota de replici urmata de momente intense, pline de sinceritate.

Spuneam ca aceasta carte pare o pura tortura… asa este, este plina de momente triste, dar si frumoase, daca simti ca nu mai poti sa o parcurgi, te poti opri la capitolul 44, o inchizi si o asezi pe raft, daca simti ca mai poti continua, atunci pregateste-te pentru o perioada in care sufletul iti va fi facut ghem, de parca cineva ti l-ar zdobi in pumn… Capitolele sunt structurate diferit, redarea este alta, intensitatea crescuta, intamplarile, sfasietoare.

Asistam la aceasi trecere rapida de la un personaj la altul dar de aceasta data, avem parte de episoade din trecut, rostul lor fiind sa ne faca sa ii intelegem si mai bine. Episoadele sunt cutremuratoare, dovada ca niciunul nin personaje nu a avut parte de o copilarie fantastica, parca autoarea s-a simtit datoare sa ne faca sa le intelegem comportamentul din prezent si sa nu le judecam prea tare.

Mi-a placut mult cartea, inca nu am idee pe ce loc se situeaza in topul cartilor citite scrise de Colleen Hoover, nu cred ca voi reusi vreodata sa intocmesc un top pe aceasta tema…