Fericirea imi scapa printre degete – Agnès Martin-Lugand

Cand am cumparat cartea asta, m-am gandit la “Oamenii fericiti citesc si beau cafea” si a sa continuare, m-am gandit la mica descriere de pe coperta si am zambit, mi-am spus: de ce nu?!

Cand a sosit, am strambat putin din nas, ii urasc coperta, cum de altfel se intampla cu toate cartile care au pe coperta fete, nu imi place sa vad fata unei persoane atribuita personajului din carte, probabil ca stiti cat de tare urasc acest fapt… anyway…

fericirea 2fericirea 4

Cand am citit celelalte carti, am ramas putin surprinsa de stilul autoarei, mi s-a parut simplist, scurt si la obiect, fara prea multe intrigi, mi-a placut mult, mult de tot.

Pe parcurs, am tot citit pareri negative, cum ca autoarea ar avea un stil mult prea adolescentin, m-am gandit ca este din cauza traducerii… Dragii mei, ati avut dreptate!

Citind aceasta carte, imi veneau in minte zecile de comentarii negative pe care aceasta autoare le-a primit, am fost dezamagita.

Cartea are un fir alert, timpul trece foarte rapid si in ciuda acestui fapt, parca tot nu are actiune, este ciudat, ar fi trebuit sa fie condensata si plina de intamplari, nu si aceasta…

Iris are o casnicie, un sot doctor, din afara, relatia lor arata perfecta, inauntru, totul este macinat de nemultumiri si cuvinte nerostite.

Cand Iris afla ca parintii i-au distrus mica ei sansa, sa realizeze in viata exact ceea ce si-a dorit, am empatizat, am avut cele mai sincere emotii de mila, stiu cum este, am trait-o si eu, coincidenta este ca atat eu cat si personajul, nu am reusit sa imbratisam ceea ce ne-am dorit mai tare in viata din cauza familiei…

Pe parcurs am inteles ca nu trebuie sa ma mai compar, eu nu am un sot care ma inseala, desi Iris nu a banuit pana in ultimele pagini, aventura sotului ei era destul de vizibila, pana cand si cea mai neexperimentata femeie ar fi inteles ca la jumatate se mai afla cineva. Faptul ca Iris nu a reusit sa isi dea seama, a marcat pentru mine prima unda de neinteres fata de carte asa ca am decis sa o parcurg mai rapid, citind printre randuri. Nu consider ca am ratat ceva, am reusit sa inteleg cum de Marthe avea un asa mare interes pentru ea si pentru talentul ei iscusit. Am inteles si de ce Marthe se opunea cu desavarsire la orice interactiune a lui Iris cu Gabriel.

Am inceput sa citesc normal pe ultima suta de metrii, ultimele 50 de pagini mi s-au parut cu adevarat interesante.

Bineinteles ca Iris s-a prins ca sotul ei o inseala, faptul ca l-a parasit si a decis sa isi ia destinul in maini urmandu-si visul, m-a facut sa ma bucur pentru ea, macar in ceasul al doisprezecelea. Mi-au placut interactiunile ei cu Gabriel, mi-au placut scanteile si mi-a placut cum el, in ciuda dorintei, a respectat ca ea are un sot.

Am oferit acestei carti 3/5, asta pentru ca am citit si carti mai rele carora le-am dat 3/5.

In concluzie, daca vreti ceva simplu, o lectura pentru o seara, timp in care nu aveti ce face, o recomand, nu este chiar atat de rea!

fericirea 1fericirea 3semnatura-noua

3 thoughts on “Fericirea imi scapa printre degete – Agnès Martin-Lugand

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s