Relatia pe care o am cu sora mea este una extrem de interesanta, desi suntem aceasi carne si acelasi sange, suntem extrem de diferite si asta ne aduce de multe ori pe pragul de a ne lua la paruiala.

Cand eram acasa, ea era doar un copil si era cam greu sa port discutii “serioase” cu ea, dar tot odata era mult mai matura decat multe din prietenele mele de atunci.

Acum, in ultimii cinci ani, a evoluat mult si sunt mandra de ea, dar datorita faptului ca nu am mai fost atat de apropiate, a evoluat destul de diferit pentru ca eu nu am mai reprezentat o influenta majora pentru ea, fapt care nu este neaparat rau.

Cu toata istoria si evolutia ce a avut loc, de un lucru suntem sigure, sentimentele pe care ni le purtam reciproc si gandul ca undeva in lume, cineva iti e sincer si te poate ajuta neconditionat.

Cand am fost acasa acum doua saptamani, revederea a fost extrem de duioasa, nu mai fusesem acasa de aproape un an si jumatate, si parca uitasem ce inseamna sa ai parte de o imbratisare adevarata. Mi-am stapanit cu greu lacrimile, inghitindu-le pentru a evita un concurs de bocitoare si am strans-o la piept indelung.

Cu doua saptamani inainte sa plec, a fost ziua ei si mi-am dorit nespus sa o surprind atunci cand ne vedeam cu ceva cusut de mine, pe care sa il poarte cu drag stiind ca este de la sora ei. Surpriza nu a durat mult pentru ca am intrebat-o daca ii place materialul, defapt nu stiu daca am reusit sa ne facem surprize vreodata la timpul potrivit… Am ales o bucata de material din bumbac subtire cu imprimeu polka dots de culoare corai-rosiatice.

Pentru ca am ruinat surpriza, i-am spus si ce am de gand sa ii cos, dupa care am stat impreuna de vorba pe Facebook si i-am aratat si procesul.

Mai aveam o singura sansa sa o surprind, prin faptul ca din bucata aia de material am facut doua bluze identice insa si cu asta am dat gres, ca odata ce am vazut rezultatul final, o bucurie imensa m-a cuprins si am vrut sa o impartasesc cu cineva, cu ea.

Le-am purtat intr-o zi in care am fost impreuna de dimineata pana seara, si poate una dintre cele mai speciale zile din viata mea, zi despre care planuiesc sa va vorbesc cel mai probabil la anu’.

Formatul bluzei este deja consacrat, l-am testat pe alte doua materiale si de fiecare data, desi identic, mereu iese diferit.

Mai jos am sa va adaug cateva din pozele pe care le-am realizat pe parcursul intregului proces.