La aproximativ doua zile dupa ce mi-am jurat solemn ca nu am sa mai parcurg carti despre adolescentii in liceu sau facultate, m-am vazut atingand cotorul acestei carti si tragand-o de pe raft, am simtit ca ar trebui sa o parcurg.

Citisem putin despre ea si aveam idee despre ce se vorbeste, dar stand in picioare langa biblioteca, citind doua pagini pe repede inainte, am decis sa o pastrez si sa ma asez daca nu voiam sa intepenesc acolo. M-a prins!

Prologul este cel ce m-a convins ca aceasta carte este diferita, mai tarziu, capitol dupa capitol, am inteles ca daca o sa o parcurg, am ceva de invatat si nu o sa imi para rau.

Cartea abordeaza o tema extrem de reala – ADOPTIA sau mai bine spus, norocul pe care unii din copii il au atunci cand sunt adoptati de familii bune sau de altele mai putin bune. Vorbeste despre evolutia acelor copii, despre cum le este influientat viitorul si mai ales, cat de importanta este educatia lor.

“Sa nu spui niciodata pentru totdeauna” este o poveste sensibila, despre doua personaje mult prea tinere ca sa decida ce este cel mai bine pentru ele si totusi, reusesc sa supravietuiasca intr-o lume plina de monstrii pana intr-o zi, cand totul se destrama, ei se pierd si traiesc cu teama ca niciodata nu se vor mai regasi.

In cei patru ani de cand l-a pierdut pe el, Mallory a castigat o familie, un camin pe care il poate numi acasa si in care se poate simti in siguranta insa niciodata nu a incetat sa se gandeasca la el, oare ce s-a intamplat cu el dupa acel incident. Mistuita de traumele din trecut, de vocile ce ii sopteau mereu “nu scoate un sunet”, Mallory s-a transformat intr-o adolescenta extrem de timida si foarte tacuta.

Studiind acasa, tanara nu prea a avut interactiuni cu lumea externa, si in afara de prietena ei cea mai buna, cu care vorbea prin intermediul mesajelor, era chiar singuratica. Pentru ca absolvirea liceului se apropia cu pasi rapizi si pentru ca avea extrem de multe planuri pentru facultate, ea, impreuna cu familia ei, au decis ca un bun exrcitiu de comunicare ar fi ca in ultimul an de scoala, sa mearga la un liceu public.

Extrem de emotionata si nestiutoare, cu pasi mici a patruns intr-o lume de mult uitata insa a gasit ceva extrem de familiar, mai bine zis, pe cineva extrem de familiar, l-a gasit pe el, pe Rider Stark, cel ce a promis ca mereu o va proteja.

Despre cat de emotionanta a fost reintalnirea lor, si cum a evoluat povestea, mai ales ca ei nu mai au aceasi varsta, despre ce s-a intamplat cu el pe durata celor patru ani, va trebui sa cititi cartea. Daca nu am reusit sa va conving, imi pare rau dar spioler, mai mult decat am oferit, nu pot sa mai dau…

Haideti sa va explic pe scurt problema mea cu actiunea cartilor ce se desfasoara in cadrul unei unitati de invatamant.

Mi s-a intamplat ca nu odata sa dau peste astfel de carti, si desi am urmarit povestea de dragoste ce se infiripa intre personaje, pasajele ce se axau pe temele lor de scoala sau incaierarile, barfele, precum si profesorii insistenti, tind sa ma exaspereze… simt ca imaginatia mea este limitata doar la acei pereti, si nu am ce sa explorez. Exista o limita foarte fina intre cele pe care le detest cumplit si cele pe care le tolerez. Pe scurt, tolerez fictiunile ce ma lasa sa explorez si alte locuri in afara de scoli, iar povestea sa nu se refere strict la acea activitate.

Acum ca ma simt mai usurata, haideti sa va spun ce mi-a placut si ce nu, la cartea asta.

Limita nu a fost incalcata si am reusit sa explorez extrem de multe locuri impreuna cu personajele mele. Povestea in sine, fiind sensibila, m-am asteptat sa vars lacrimi pentru personaje, sa ma bucur alaturi de ele, sa fiu trista, sa am sperante, sa visez…

Mi-a placut cat de puternic a fost construit personajul Rider, cat de curajos a fost dar totusi, cat de sensibil si firav era, sunt multe de spus aici insa nu vreau sa dau prea mult din casa. Un lucru major l-am desprins pentru mine, ca in relatia mea trebuie sa fiu ca o oglinda, sa il ajut pe el sa se vada atunci cand el nu poate.

Nu mi-au placut atat de tare parintii ei adoptivi, in special Carl, si aici nu vreau sa intru in detalii, o sa vedeti pe parcurs.

Am uitat sa mentionez ca am apreciat foarte tare talentele lor, al ei fiind sculptatul in sapun iar al lui, fiind graffinti-ul, de unde probail, s-au inspiat si cu coperta.

Nu cred ca mai am ceva de adaugat acestei recenzi…  Cartea a fost tradusa la Editura Epica si face parte din colectia Epic Love.

Anca GV