Vara mai are putin si se incheie, mai ales aici, si constat cu uimire ca nu am facut nimic notabil in acest anotimp, nu am colectat amintiri prea multe, nu am avut parte de sesiuni de lectura pe plaja, nu am calatorit prea mult, si in ciuda a tot, stand incuiata in casa sub pretextul ca vreau sa ma odihnesc, tot nu ma simt odihnita.

Finalul lui Iunie si luna Iulie, pentru mine au fost extenuante, asa ca m-am bucurat sa am de la inceputul lui August, doua saptamani libere.

Pentru ca intre ziua lui si ziua mea sunt doua saptamani fix, am incercat ca macar atunci sa realizam ceva mai special astfel incat sa mai iesim din rutina.

Ziua mea a inceput pe la ora sapte, trezita extrem de natural caci mi-am facut un program strict in ceea ce prveste somnul, adorm pe la unsprezece si ceva si ma trezesc la ora sapte in fiecare zi.

Dupa o ora mai tarziu, cand nu am facut nimic altceva decat sa privesc in gol pe fereastra si sa imi notesz activitatile in bullet journal, m-am indreptat catre bucatarie si am pus apa la fiert caci pofta de cafea se intetea.

Dupa ce m-am mai desmeticit, uitandu-ma inca pe fereastra, incercam sa iau o decizie legata de ce vreau sa fac in acea zi, tinand cont ca vremea ma tot ameninta cu ploaie, tunete si fulgere.

Dupa inca o ora de leneveala, vorbit si treburi de indragostiti, pe la zece si ceva mi-am luat inima in dinti, am pus cea mai frumoasa rochita pe mine si rapid, cam in douazeci de minute am iesit pe usa amandoi cu un cos plin de mancare.

Cu o seara inainte am incercat sa imi fac un plan, insa toate acele “daca” se invarteau in jurul ploii. Imi doream foarte tare sa iau micul dejun pe o banca intr-un port, mai precis in Fredericia, de unde puteam admira Lillebaelt-ul. Zis si facut, patruzeci de minute mai tarziu, treceam podul catre Jutland.

Ajunsi acolo, am intins fata de masa, am scos farfuriile si am pandit ca cel cel mai negru nor, sa se miste astfel incat sa lase la vedere un soare bland ale carui raze abia daca te incalzeau.

Alte patruzeci, cincizeci de minute mai tarziu, am decis ca vreau sa merg pana in Søndervig pentru a vizita celebrele sculpturi din nisip. El m-a aprobat asa ca dupa ce am strans tot, ne-am urcat in masina si fix atunci a inceput sa ploua. Cautand vremea din Søndervig, am decis ca tot merita sa mergem.

Doua ore mai tarziu, dupa ce ne-am schimbat la condus cu randul pentru a nu ne plictisi, mai ales ca eu iubesc sa conduc pe autostrada si el pe nationale, am gasit o parcare in apropiere de parc si cand a pus piciorul pe pamant, m-a izbit o briza rece insa cu un vibe de vacanta. Turisti din Germania, ii puteam auzi, fete asiatice si multi norvegieni, dupa numarul de inmatriculare al vehiculelor.

Parcul destul de gol, caci cine mai vine sa viziteze lunea pe la doua pe o vreme ca aia?! Toata lumea imbracata corespunzator, de iarna, numa eu in rochie, pana la urma “odata fac 27 de ani anul asta”… v-ati prins?

Nu am zabovit mult, statuile inalte de sapte metri si intinse pe o distanta de doua sute de metri, desi extrem de impresionante, au fost rapid de parcurs. Tematica aleasa pentru 2019 este una extrem de interesanta, artistii, adunati de prin toate tarile, au avut de sculptat, Roboti. Nu va ganditi la lucruri si figurine de pe alte planete, totul a fost conceput pentru a ne arata cum va arata viitorul. AICI gasiti un link catre reprezentatiile anilor trecuti.

Dupa ce ne-am urcat din nou in masina, infrigurati, am constatat ca am fost extrem de norocosi, mai ales ca ploaia a inceput timid iar apoi s-a intetit rapid si amenintator.

Dupa alte lungi dezbateri, daca tot eram acolo, am vrut sa merg si in Hvide Sande, un orasel plasat mai in sud pe o limba de nisip ce desparte Marea Nordului de Ringkøbing Fjord.

Din pacate nu m-am putut bucura de plaja, vantul batea atat de tare incat valuri de nisip se asterneau pe noi. Ca idee, Hvide Sande inseamna in daneza, nisipuri albe. Am baut un trei in unu la baza dunelor si apoi am decis ca mai bine sa ne indreptam spre casa, caci un alt drum lung de vreo doua ore si jumatate ne astepta.

Nu mai este o surpriza cand vad ca in apropiere de ziua mea, vremea se raceste teribil si tot mai multe ploi sunt anuntate, deja stiu cum sa imi orientez planurile astfel incat sa adun cateva amintiri.

Pe seara cand am ajuns acasa, dupa ce am facut un dus fierbinte, m-am schimbat intr-un halat matasos, m-am delectat cu o masa buna, un pahar de vin roze si cand soarele a iesit, am iesit si eu la el cu o farfurie plina cu porumb piert.

P.S. Imi place sa descriu atat de amanuntit ceea ce am petrecut, caci iubesc atunci cand revin asupra articolelor peste cativa ani si imi improspatez memoria, parca retraiesc intreaga aventura si imi multumesc pentru asta.

Anca GV