Cand am inceput cartea asta nu am avut nici o asteptare, singurul lucru ce m-a condus sa pun mana pe ea si sa o apuc, a fost o fereastra de doua ore in care a trebuit sa il astept pe prietenul meu sa termine job-ul, eu terminandu-l pe al meu in jur de ora unu.

Stiam ca daca o sa o car dupa mine o sa o citesc, pentru ca butonatul telefonului nu mai este o activitate favorita cam de cativa ani.

Dorinta de a afla ce s-a mai intamplat cu Adam a fost destul de mare, chiar peste asteptari, asa ca am continuat si pot sa spun ca nu regret. Pot sa va spun un secret?

Mi-a placut mult de tot ce am citit.

Finalul volumului anterior, ni l-a lasat pe Adam intr-o stare de soc, intrucat prietenul lui, Andrei, a venit insotit de Andrada, da, Andrada, marea dilema a lui Adam. Intr-un acces de panica, Adam se ridica de la masa si fuge mancand pamantul la baie, pentru a-si limpezi mintea.

Larisa, tanara ce il insotea, a simtit ca atractia dintre ce doi si tensiunea ce gravita in jurul lor nu este una la prima vedere asa ca, printr-o dovada de maturitate, ea si Adam au reusit sa se scuze si sa plece fara pre mare tam-tam.

Dupa cateva pahare de vin, Adam s-a descarcat povestindu-i Larisei intreaga istorie.

Timpul trece, evident ca in urma acestei intamplari, Larisa si Adam au ramas amici si ca nimic nu s-a legat tinand cont ca totul a rascolit in Adam niste sentimente tulburi.

Pentru a face pace cu el, Adam simte nevoia sa vorbeasca cu Andrada insa are un singur obstacol: Andrei. Pune mana pe telefon si nu se lasa pana nu face rost de numarul de telefon al acesteia. De cealalta parte, Andrada simte la fel, iar atunci cand primeste mesajul de la Adam, nu ezita si accepta sa se intalneasca la o cafea.

Timpul trece, ajung sa formeze un cuplu, ajung sa se mute impreuna, ajung sa imparta activitati casnice ca orice alta familie fericita, ajung sa isi ia joburi, deci, fiecare se maturizeaza in felul lui insa impreuna.

Din cauza jobului Andrada trebuie sa plece o saptamana in Italia iar de aici cam totul merge intr-o directie eronata.

Nu am sa mai continui pentru ca articolul asta vreau sa ramana totusi o recenzie.

Am mancat cartea asta, la propriu, am devorat-o cu o asa sete…

Stiam finalul, l-am aflat intamplator citind o recenzie de pe un blog tampit (multumesc blogurilor de c~:£t care transforma recenziile in simple povestiri si mai de c~:£t), insa nu stiam detaliile, cum de s-a ajuns acolo, va spun doar un lucru, este neasteptat si sfasietor.

Nu luati descrierea mea ca atare, poate voi il vedeti fericit, poate voi il asteptati, poate voi… nici eu nu mai stiu.

Asa cum am spus si mai sus si in articolul trecut, detest ca lectura asta este una usoara, as fi vrut mai mult pentru ca este tare unica in felul ei.

In articolul trecut imploram autorul sa ne ofere o continuare a povestii lui Adam pana la batranete, acum, sincer nu cred ca vreau sa mai aud de el prea curand.

In incheiere va spun ca mi-a placut cartea enorm, ori pentru ca a picat fix la momentul potrivit, ori pentru ca a facut echipa cu cealalta si mi s-a parut stufoasa, cert este ca mi-a placut.

De ce o sa ii acord ★★★★☆ pe Goodreads?

Motivul unu este pentru ca Bogdan Marcu trebuie incurajat, este un autor care pentru mine face parte dintr-o categorie foarte speciala. Scrie intr-un fel in care iti intra pe sub piele si te mangaie exact acolo unde simti nevoia. Aici nu ma refer neaparat la ce citesc de pe blog, ci la ce am citit in carti. Pentru primele sale carti lansate, sunt al naibi de bune, bineinteles ca nu se poate ridica la nivelul lui Collen Hoover, autoarea mea favorita insa nici nu am cautat asta la cartile lui. Am cautat ceva special, sa fie special, sa rupa putin tiparul asta, si a facut-o.

Motivul doi. Pentru ca am parcurs-o cu atata repeziuciune si ca am fost norocoasa sa le parcurg pe amandoua odata. Pentru ca nu am tinut cont de pareri cum sunt cele de le Goodreads gen: “Inca imi sangereaza ochii”, sau alte critici.

Pentru cele de acolo, am o singura intrebare, de ce v-ati apucat sa cititi volumul doi si mai ales, cum de ati ajuns sa parcurgeti si partea a doua… nu va inteleg.

Motivut trei. Cand am primit cartile astea, m-am bucurat enorm ca am voie sa vorbesc sincer despre ele, si sincer va spun, am avut in plan sa fiu viscerala, sa tai si sa spanzur insa nu am avut ce, asa ca sincer va spun, dati-le o sansa si cititi-le la momentul potrivit.

Motivul patru. Adam si povestea lui.

Cred ca va dati seama cat de entuziasmata am foat sa va vorbesc si despre cartea asta, pe baza faptului ca recenzia asta este kilometrica, asa ca inchei aici.