Uitandu-ma peste ultimele articole cusute asezate pe umerasele din sifonier, am realizat ca nu am vorbit despre o bluza in mod special, aceasta.

Ca orice garment creat de mine, bineinteles ca are o poveste in spate pe care simt nevoia sa o asez aici, in micul meu portofoliu.

Am gasit materialul asta intr-un magazin second-hand, asezat timid intr-o gramada de lenjerii de pat, nu stiu ce cauta acolo, caci sigur nu ala ii era locul insa am cautat cu disperare un pret pentru ca prima atingere m-a convins. Este un material sintetic insa foarte catifelat, extrem de catifelat, are culoarea asta frumoasa de gri amestecata cu bej, as putea spune un “grej”, strapuns de dungile astea fine de culoare neagra, atat de atente prelucrate incat ma intreb, oare pentru ce s-a folosit astfel de material.

In cautarea mea disperata dupa un pret, am observat ca dimensiunile nu sunt prea mari, m-am intristat, insa tot voiam sa stiu cat costa, caci indiferent de masuri, tot il cumparam. Ajunsa la casa, fara un pret pe el, vanzatoarea l-a estimat din priviri si m-a pus sa ii platesc 10 dkk., in jur de 6 lei.

Dupa ce l-am spalat si l-am uscat, l-am asezat pe masa de lucru astfel incat sa imi pot asterne clasicul tipar de bluza pentru a-mi face o idee. Stiam ca este prea mic, avand 1.20 m. pe 1.50 m., dar aveam si mari asteptari pentru ca imi doream sa beneficiez la maxim de imprimeu.

Fiind un material atat de incarcat, avand imprimeu si textura, am vrut ceva simplist insa nu m-am putut abtine, asa ca dupa o rochie pe care o am, am reusit ca creez rapid un alt tipar si sa il pun in aplicare pentru aceasta bluza. Este evident ca manecile sunt acel ceva ce confera bluzei un aer boem si extrem de feminin.

Compromisul l-am facut la lungimea bluzei, imi imaginam sa port bluza cu o fusta cu talie inalta. Sunt extrem de uimita ca am reusit sa scot o bluza atat de “incarcata” dintr-o asa mica bucata de material si cu tot cu acel compromis, tot am reusit sa nu o fac prea scurta.

Spun ca nu am vorbit despre bluza asta, asta pentru ca am cusut-o anul trecut, nu stiu cum de a scapat nenotata.

Nu am mai explicat procedeul pentru ca deja m-as repeta, dar este acelasi ca de fiecare data: intins material prospat spalat si calcat dupa nevoie, incadrat si trasat tiparul, taiat, cusut si surfilat, tiv si apoi calcat.

Ador cand imi asez in sifonier noile creatii si mai ales, cand imi si ies si le pot purta, stiu ca au poveste in spate, de la procurarea materialului la taierea lui pana la coaserea pieselor si purtarea garmentului, toate astea adauga la unicitate si la valoarea sentimentala.