Visez la copaci infloriti, la mireasma de primavara si la cer senin. Un soare mare ce ne incalzeste pe toti, dar nu virus.

Luna asta a fost dificila, un carusel de emotii si trairi, o agonie pe care sper ca niciodata sa nu o mai retraiesc.

Scrisul m-a ajutat!

Desi la finalul lunii Februarie am realizat planificarea asta frumoasa, pe la jumatatea lunii acesteia, totul s-a transformat din viu colorat in nuante de gri. Am renuntat sa mai completez fiecare spread, nemaigasind putere sa functionez ca un om normal, totul mi se parea gresit, de parca nu mai aveam dreptul sa-mi urmez viata ca pana atunci.

Am umplut pagini intregi cu ganduri si sunt uimita cat de multe am simtit nevoia sa spun. M-am simtit singura, dar in acelasi timp am simtit ca cineva ma asculta fara sa ma judece si chiar ma sustine, culmea, ca in tot acest timp am fost tot eu aceea care o faceam.

Sunt inca multe de spus, sunt inca rani deschise, sunt inca sentimente ciudate si intrebari fara raspuns, insa sper ca peste 10, 20 de ani sa recitesc ce am scris si sa fiu mandra de mine, pentru cum am rezistat si in ce lucruri mici mi-am regasit linistea si pacea.