Anul trecut prin toamna, cand era inca foarte cald, imediat dupa munca nu am vrut sa merg direct acasa, asa ca am in loc sa fac dreapta la un semafor, am facut stanga si am ajuns in Bogense. Imi doream de multa vreme sa vizitez acest mic orasel, stiam ca si ei au iesire la mare ca orice alt oras de pe insula, ca au marina si pietonala pe unde te poti plimba admirand orizontul.

Pentru ca inca sunt la vanatoare de lucruri frumoase, am dat o raita prin Genbrug-uri, in speranta ca poate reusesc sa gasesc ceva interesant. Ziua aia a fost minunata, am gasit intreaga serie “The Lunar Chronicles” de Marissa Meyer si doua volume din “Outlander” de Diana Gabaldon.

Dupa nici o luna, am mers din nou, insa pe o vreme extrem de capricioasa si rece, cumva imi pierdusem sperantele caci ma cunosc, nu am noroc sa dau lovitura de doua ori in acelasi loc. Punand pe Gps adresa, am constatat ca magazinul se mutase asa ca am inceput sa am din nou sperante.

Alergand prin ploaie si multumind unei persoane ca mi-a tinut usa, am intrat si primul cuvant exclamat a fost, wow, nu ma asteptam sa am in fata un asa imens loc, stiam ca nu o sa fac fata sa scorocesc prin toate colturile astfel incat sa gasesc – comoara.

De regula ma uit dupa materiale si obiecte pentru cusut: fermoare, papiote de ata si alte nimicuri care mi se par ca nu au fost folosite, obiecte vintage care inca arata decent, decoratiuni unice dar si alte lucruri care din cand in cand, am norocul sa le gasesc inca cu eticheta.

Stiam ca nu am mult timp de pierdut asa ca m-am dus tinta la raionul cu carti, unde am gasit cateva scrise de Ruta Sepetys, insa nu le-am achizitionat caci nu ma atrage stilul ei. Vazand ca nu am prea mare noroc, in drumul meu spre iesire, mi-a sarit in ochi ceva extrem de colorat ce era asezat pe o masa, cand m-am apropiat nu mi-a venit sa cred cata cantitate de material aveam in propriile maini si cat de greu era. Cautand cu disperare un pret, am vazut ca era 75 dkk si estimand ce lungime avea, am decis sa il cumpar.

Pentru ca eram pe fuga, am ajuns la casa iar vanzatoarea m-a intrebat ce am de gand sa fac din el, eu i-am raspuns fara sa stau pe ganduri, ca planuiesc sa-mi fac un halat de baie, parca era menit sa fie al meu.

In drum spre casa mi-am cumparat si papiote.

Dupa atatea luni de zile, acum in perioada asta, pentru ca m-am afundat si mai tare in comunitatea de croitori si am gasit si mai multa rabdare, m-am apucat sa-i fac planul.

De mai bine de o luna am terminat un frumos halat de baie care mi-a devenit drag pentru ca stiu ca are o poveste extraordinara in spate, de la material pana la tipar, chiar si momentele cand l-am cusut sau cand l-am purtat prima data.

Scriind acest articol mi-am dat seama ca nu stiu ce material este, pornind de la cat de lucios si luxos este, am dedus ca este un satin insa textura si compozitia, ma fac sa cred ca este ceva mai pretios de atat. Documentundu-ma mai tare, am inteles ca ar fi o matase satinata, si asta ar avea sens, este greoi si deloc pretentios.