Simt nevoia sa imi scriu gandurile si mai ales, simt nevoia sa scriu despre ce am invatat in perioada asta si cum am reusit sa-mi gasesc echilibrul din nou, cum de am puterea sa ma ridic din pat dimineata si sa ma pregatesc de o noua zi.

Poate ca ar trebui sa vedem si partea plina a paharului.

Este morbid, da, mor oameni, sunt oameni inca bolnavi, sunt familii care sufera in clipa asta si gandul asta este cel mai mare inamic al meu zilele acestea. Ceilalti care suntem inca sanatosi si urmam cu strictete ce ni s-a impus poate ca ar trebui sa ne simtim recunoscatori.

Cu totii ne-am dorit timp liber pe care sa il petrecem fie facand un hobby, fie cu familia, unii din voi aveti copii si imi imaginez cat de greu este, cat de putin timp petreceti cu ei prinsi in viata de zi cu zi, acum ca il avem, ce facem?

Unii lucram de acasa, altii nu, altii poate ca am pierdut job-ul, sunt din nou situatii dureroase care ne afecteaza, insa la finalul zilei poate ca tot partea buna trebuie sa o cantarim.

Haosul nu s-a incheiat, abia a inceput, pentru ca in curand o sa putem sa respiram mai usurati (sper), asta nu inseamna ca totul a trecut cu bine, am trecut cat de cat peste prima etapa, din toamna probabil ca o sa o luam de la capat, probabil ca si mai rau decat acum pentru ca mereu vor exista aceia care or sa spuna: “pe mine nu m-a luat in primavara, acum clar nu o sa mi se intample asa ceva…” si asa o sa ne confruntam cu doua probleme: oameni bolnavi si oameni prosti, bineinteles ca vor fi si aceia care or sa spuna: “da, dar eu am fost bolnav in primavara, acum am dezvoltat imunitate”.

Ce va fi, va fi!

Urmand cu strictete ce mi s-a impus, azi sunt inca sanatoasa si sunt recunoascatoare.

De la jumatatea lunii Februarie cand am inceput sa stau acasa tot mai des decat de obicei, am simtit ca nu o sa fie bine, pe parcurs am asistat la cum turele de la job mi-au fost taiate, imi amintesc ca la jumatatea lui Martie am primit vesti rele rau, totul se agrava pe mai multe fronturi.

Sunt o norocoasa, sunt o pesimista care a dat peste un optimist, asa am invatat sa cantaresc ce am, mai degraba decat ce am pierdut.

Doi la mana, am renuntat sa ma mai uit pe statistici sau la stiri, ganditi-va ca in lume la ora actula se moare de foame mai mult decat orice, insa nimeni nu vorbeste despre asta.

A durat ceva pana mi-am gasit echilibrul si pentru ca nu am copii, sa-mi canalizez atentia asupra lor, m-am concentrat pe mine, tratandu-ma ca pe unul.

M-am pierdut in lectura, am citit cateva carti bune despre care am sa va scriu si voua si fiind o persoana creativa, mi-am gasit rabdarea necesara si am cusut articole pe care niciodata nu am crezut ca o sa le cos. Pe langa toate acestea am urmarit multe seriale, tocmai ce am terminat: Mr. Robot, Outlander, Better call Saul si am adaugat si lungi sesiuni de joaca pe Play Station, universul Fallout fiind locul unde m-a regasesc ori de cate ori am nevoie sa las timpul sa treaca.

Am scris, m-am descarcat emotional in fiecare seara in jurnalul.

Am gatit mult. La inceput am facut cumparaturi si la doua saptamani, acum am ajuns sa mergem odata pe saptamana pentru ca simtim totusi nevoia de produse proaspete, legume si fructe. Am gatit calitativ, asta inseamna preparate ce implica multe legume astfel incat sa ne luam vitaminele necesare si mult usturoi din motive evidente. Am spus nu carnii si a produselor semipreparate congelate. Am gatit chiar si dulciuri, prajiturile si tortul de ziua mea inclusiv, imi place sa cred ca am luat in greutate din cauza rasului.

Daca ni s-a spus sa stam in casa, stam in casa, cred ca si daca aveam curte, tot nu stateam, aerul respirat conteaza, consistenta lui ar trebui sa ne sperie.

Am inteles cu greu ca asta este viata pe care trebuie sa o traim de azi in colo si desi strictetea s-a mai redus si lumea se imbulzeste, pericolul nu a disparut, sunt constienta ca de acum am doua lucruri de care sa ma feresc, virusul si oamenii nepasatori.

Am realizat ca nu-mi lipseste nimic si aici nu ma refer doar la lucrurile materiale, niciodata nu le poti avea pe toate insa trebuie sa fi recunoscator pentru cele pe care le ai deja.

Sunt clipe grele si ma gandesc ca prin prostia noastra ca omenire, o sa intram in istorie prin disperarea dupa hartia igienica cand defapt, altele ne erau problemele…

Sunt trista, sunt mahnita, sunt linistita, sunt speriata, sunt in toate chipurile, dar ce e cel mai important, este ca sunt sanatoasa.

Aveti grija de voi si de corpul vostru, aveti grija de cei din jur, lasati de la voi caci karma exista si in universul asta.