Articolul acesta nu va fi o recenzie, este mai mult despre opiniile mele legate de universul “After”, despre ce mi-a placut si despre ce nu mi-a placut parcurgand aceasta serie.

• 

• 

Introducere

Am inceput seria aceasta din pura intamplare, am cartile in biblioteca de mai bine de trei ani pentru ca cineva cu suflet mare mi le-a daruit.

Intr-o duminica, in plina pandemie, eram destul de nehotarata despre ce carte as vrea sa citesc incontinuare, si pentru ca am citit in perioada asta numai carti ce m-au stors de emotii, am deschis primul volum din seria After de Anna Todd, in speranta ca dau peste ceva mai simplu, o poveste puerila despre o adolescenta ajunsa la facultate, atat stiam despre intreaga serie. Mirosul hartiei proaspat tiparite mi-a invadat narile si simturile iar creierul meu a decis sa parcurg primele 30 de pagini doar simplu stand in picioare langa biblioteca.

Fac asta destul de des, cand nu stiu ce sa mai citesc, imi iau pe rand cartile din biblioteca si deschid la intamplare, parcurgand cateva pagini bune doar pentru a vedea daca e momentul pentru acel gen de poveste.

Siam ca a sosit timpul acestei serii pentru ca am cautat ceva care sa ma tina, am citit tot mai mult in perioada asta, si o carte simpla de 300 – 400 de pagini este mult prea mica, o parcurg mult prea repede iar apoi din nou trec prin chinul unei noi decizii…

Dupa ce am citit 100 de pagini, am decis sa fac o schimbare majora si anume, sa imi transfer cartile in format electronic pe ebook, dar sa le continui in engleza. Desi adaptarea este una buna, chiar foarte buna, pe vremea cand editura Trei stia meserie, am decis ca imi este mult mai comod, imbinand utilul cu placutul, utilul fiind sa-mi ajut engleza, mai ales acum cand nu mai am cu cine sa o exersez si placutul fiind comoditatea pe care o aduce un Ebook.

Vol.1 – Dupa ce ne-am intalnit

Am spus anterior ca una din temerile mele cele mai mari atunci cand citesc o carte despre un personaj care inca se afla in scoala, este sa citesc despre lupta pe care o duce cu orele si cursurile din acea unitate de invatamant si mai ales, animozitatile dintre colegi. Am trecut si eu prin asta, nu doar eu am urat matematica si nu doar eu am fost agresata de catre alti colegi, clar nu as vrea sa citesc despre asa ceva, nu vad relaxarea.

Am fost placut surprinsa dupa ce am parcurs cam trei sferturi din carte sa vad ca nu despre asta este povestea. Intradevar, ma asteptam la un plot simplist, asta judecand si dupa varsta autoarei iar faptul ca avem atata cantitate in aceasta serie, nu inseamna ca suntem norocosi sa gasim si calitate.

Theresa este intradevar un personaj naiv dar asta pentru ca mama ei a “invatat-o” cum sa fie si ce sa faca, nelasand-o sa experimenteze, fapt care duce la finalul cartii cand Hardin ii marturiseste micul lui secret.

Seria m-a prins, primul volum m-a prins, spun asta pentru o carte buna ma aduce in punctul in care atunci cand nu citesc si am orice alta activitate, ajung sa ma gandesc la personaje si la povestea lor, acesta este un indiciu ca acea poveste este una foarte buna.

La fel ca si Tessa, si eu aveam o banuiala in fundul mintii, ca ceva nu este tocmai in regula cu relatia lor iar finalul a fost unul mindfuck pentru mine, cat si pentru ea. Momentul acela m-a facut sa fiu recunoscatoare pentru ca am intreaga serie, nu trebuie sa mai astept dupa vreo publicare sau dupa un nou capitol, s.a.s.m.d..

Citeam cateva pareri si comentarii despre volumul acesta si pe cat de acord eram cu acea persoana, pe atat de impotrivita eram.

Persoana aceea spunea ca noi, cei care savuram cu atata placere aceasta serie, suntem defapt niste minti bolnave care nu facem nimic altceva decat sa promovam idea de manipulare dusa la extreme.

Este adevarat ca Hardin este un personaj manipulativ insa contextul face ca aceasta actiune sa fie extrem de justificata. Este adevarat ca provine dintr-o familie cu mari probleme, iar copil fiind, a fost martor la actiuni pe care un copil nu ar trebui sa le vada, sa le experimenteze.

Tot mai des am citit carti in ultima perioada despre personaje care ajung sa fie mature si cu probleme psihice, iar concluzia este ca toate se trag din copilarie. Suntem atat de diferiti insa, undeva, un pattern tot exista, copilarie cu probleme = maturitate cu traume.

Ce m-a tinut in priza, au fost sentimentele si descrierea lor si mai ales faptul ca scenele erotice nu au fost despre ce fac personajele, ci despre ce simt personajele in acel timp, fapt care m-a castigat.

Am oferit doar trei stele pe Goodreads pentru ca nu ma grabesc, este un ratting provizoriu si am sa il rectific dupa ce am sa parcurg intreaga serie, daca am sa o parcurg pe toata.

Per ansamblu, am plonjat rapid in volumul doi, fiind acum trecuta de 150 de pagini.

Vol.2 – Dupa ce ne-am certat

8 zile, pe bune? Cand am vazut asta pe Goodreads imi venea sa imi dau palme, ce naiba e in regula cu mine si ce naiba fac cu viata mea?

Jezz… nu stiu unde vreau sa ajung si nu stiu de unde atata foame de seria asta, acum un an, doi, nici nu voiam sa aud de ea… Mda, asta spune multe despre mine, cel mai important este sa nu ma credeti, caci nici eu nu o mai fac, cum nici in relatia lui Hardin cu Tessa nu mai cred.

Dupa ce am terminat volumul unu stiam ca Tessa o sa il ierte pe Hardin relativ repede, am inteles ca era fortata de imprejurimi si nu prea avea de ales, mai intai relatia disfunctionala cu mama ei, apoi vestea ca tatal ei s-a intors si apoi realizarea ca nu are unde sa mearga si cumva stia si ea ca tot acolo o sa ajunga.

E ironic cum Tessa este constienta ca relatia ei cu Hardin nu este buna si este si mai ironic, cand sentimentele si imprejurimile o imping tot spre el.

Cumva sunt de parere ca autoarea a creat acele imprejurimi doar sa ne arate ca personajul are vointa dar nu poate, cumva universul a blocat-o pe vecie impreuna cu un nebun ca Hardin.

Cat despre Hardin, sunt atat de recunoscatoare ca acum vad ce e si in mintea lui, nu ii mai pot purta ura, ba chiar imi starneste mila, vad cat se straduieste dar ma amuz cand vad cat de ghinionist este si cum o da in bara de fiecare data. Pe de alta parte, nu stiam ca era chiar atat de fragil, asta imi da sperante, am invatat ceva si am sa fiu mai atenta pe viitor cand am sa vad astfel de persoane.

Nu pot sa spun ca o admir pe Tessa, o compatimesc si pe ea, este blocata intr-o relatie toxica si fiind de una singura, neavand experienta, face ce crede mai bine, ca ajunge sa se impace din nou cu Hardin de fiecare data, tot nu este de condamnat, e controlata atat de sentimentele ei pentru partea frumoasa din Hardin cat si Hardin in sine, amenintand sa distruga tot daca nu obtine ce vrea cand vrea.

Deja imi inchipui despre ce o sa fie volumul trei, am o idee ca nu este ultima data cand se ranesc unul pe altul si inca am sperante, in plus, vreau teribil sa vad cum or sa ajunga la un consens mai ales cand stiu ca in epilog, ajung sa aibe o familie cu copii.

Vol.3 – Dupa ce ne-am indragostit

Cartea asta a fost un cosmar, stiam ca asa va fi, dar nu mi-am inchipuit ca o sa fie chiar atat de rau. Mi-a luat mai mult de 2 luni sa o parcurg, mai mult chiar si decat timpul petrecut de protagonisti in intregul volum.

Hardin, ai-ai-ai… eu renuntam de mult la tot in locul Tessei, faptul ca ea inca mai are sperante si tot incearca sa il “repare”, ma face sa cred ca in relatia lor, iubirea lor se traduce prin obsesie. Obsesia lui Hardin de a o poseda pe Tessa ca un obiect, teama ca oricine altcineva o poate avea si o poate iubi mai bine decat el, insa totodata respingerea pe care o foloseste de fiecare data cand ajunge intr-un impas, sunt sigure, pentru ca el stie sigur ca ea o sa ii mai acorde inca o sansa. De cealalta parte, Tessa, cu a sa obsesie de a-l “vindeca” pe Hardin doar pentru ca de putine ori a avut parte de un Hardin cu un comportament decent, face ca intreaga lor relatie sa fie un cerc vicios. Din ce in ce mai tare consider ca Tessa nu este cu nimic mai buna decat Hardin, cumva se merita unul pe altul si a inceput sa nu imi mai pese atat de tare ce se va intampla cu ei, insa am ramas pentru finalul cartii, fapt care m-a si facut sa dau doua stele pe Goddreads in loc de una. 

Am inceput ultimul volum cu gandul ca este mai mic decat celelalte si ca am strabatut atat drum, insa mi-am pierdut interesul deja pentru personaje. Parcurgand primele 100 de pagini, am senzatia ca o sa fiu imbatata cu apa rece, mutarea Tessei in New York, moartea tatalui ei, schimbarea numarului de telefon doar ca Hardin sa nu o mai poata gasi, par o premisa buna si sincer am capatat putina curiozitate sa vad cu de or sa ajunga la acel final pe care deja il stiu.

P.S. Cred ca vreau sa fac o petitie ca seria aceasta sa se numeasca “Again” in loc de “After”, dar ma mai gandesc.

Vol.2 – Dupa ce am gasit fericirea

Dupa mai bine de patru luni, am reusit sa termin seria aceasta. M-a consumat emotional si psihic, parca toate cosmarurile mele in ceea ce priveste o relatie dintre doi oameni defecti au prins viata.

Ma bucur ca am terminat cu ea, ba chiar o sa ciocnesc in cinstea acestei mari realizari, am atins noi limite si sunt uimita cat de mult pot sa rezist in a fi torturata.
Nu vreau sa mai aud de Tessa si Hardin cate zile oi trai, si daca am grija sa stau departe de astfel de lecturi, poate o sa traiesc ceva vreme.

Volumul trei a fost cel mai oribil, desi toata lumea m-a atentionat si mi-au sugerat sa nu ma dau batuta pentru ca finalul este neasteptat, am trait-o pe pielea mea. Intradevar, volumul patru a fost mai bun si decat volumul doi, adevarurile iesite la iveala, tragediile intamplate si trairile personajelor au atins noi cote.
Mi-a placut, insa nu m-am putut bucura de el, mai bine de 100 de pagini, le-am citit printre randuri pentru ca m-am saturat de ei pana peste cap.
Inceputul a fost bun, faptul ca Hardin a aflat in sfarsit adevarul despre familia lui, mi-a dat rapid de inteles ca o sa il ajute enorm prin a-si gasi pacea.
Mijlocul cartii, acelasi Hardin, aceasi Tessa.

Spre final am adorat dorinta apriga a Tessei de a fi pe cont propriu si pot spune ca asta a fost singurul motiv pentru care cartea asta a fost terminata. Am admirat si vindecarea lui Hardin, desi era lesne de inteles, orice basm are happy end.
Epilogul, pe cat de tare mi-am dorit sa il parcurg, m-a lasat rece, de vina fiind intreaga poveste, care a fost mult prea mare si de multe ori mult prea trasa de par.

Seria asta mi-ar si placut sa fie mai mica, maxim trei carti si in loc de capitolele acelea in care totul se repeta si se repeta, as fi preferat sa nu fie spuse sau macar nu atat de multe ori. Am inteles ca are niste pitici pe creier baiatul ala, am inteles ca ea e obsedata sa il repare, insa parca ambele personaje nu reusesc sa invete din propriile greseli.
Sunt multe de zis, am multe de spus insa vreau sa am parte de o zi buna si sa termin cu ei odata pentru totdeauna.

Concluzii

Notele date pe Goodreads le-am schimbat recent pentru ca acum pot sa privesc per ansamblu intreaga experienta, astfel ca Volumul 1 are 3 stele, Volumul 2 are 2 stele, Volumul 3 are 1 stea si Volumul 4 are 3 stele.

Nu planuiesc sa incep cartea “Inainte de noi” pentru ca mi-a ajuns Hardin cate pentru doua vieti.

A fost o serie frumoasa, dar sunt de parere ca daca o parcurgeam inainte de seria “Crossfire”, acum ceva ani, m-as fi bucurat de ea mai mult. Ma bucur totusi ca am citit-o, acum pot sa inteleg de ce lumea a creat o asa mare obsesie pentru ea…

Daca ati parcurs-o, va admir devotamentul, daca nu, stati linistiti ca nu pierdeti nimic, este doar o alta poveste de dragoste trasa de par si nerealista.

Anca GV