Devorata pe nerasuflate.

Am asteptat sa apara cartea aceasta inca din primavara, dar vazand ca timpul trece, pandemia se iteste si ca a publicarea a fost amanata pe motiv ca personajele mai au nevoie de putina dragoste din partea autoarei, ma rugam sa nu fiu concediata, pentru a mai avea suficienti bani ca sa o cumpar.

Atat de relaxanta !

Am primit-o in posta acum patru zile si a fost motivatia mea pentru a termina cu seria After, dar cumva am reusit sa mai rezist o zi, pentru ca voiam sa ma bucur de ea cu adevarat.

Cartea aceasta a fost altceva, mi s-a parut extrem de echilibrata si urca foarte bine in topul meu, detronand alte carti de ale autoarei fara nici o rusine.

De cand am vazut cum arata coperta m-am ferit sa citesc descrierea de pe spate, pentru ca nu am vrut sa stiu absolut nimic, singurul spoiler a fost cand prietenul meu mi-a spus numele personajelor, insa pana nu am inceput sa citesc si nu am trecut de mai bine de jumatatea cartii, nu am tras cu ochiul pe spate.

Ma simt calma, insa interiorul meu urla de bucurie, o bucurie isterica pentru personaje, aproape ca simt nevoia de mai mult, mult mai mult, simt ca mai incape si mi-ar mai place o carte dar din perspectiva lui.

Daca nu era lesne de inteles pana acum, e foarte evident ca autoarea nu poate scrie nimic gresit.

Povestea o are in centru pe Beyah, pronuntat Bay-uh, o tanara in varsta de 19 ani care locuieste cu mama ei in Kentucky. Viata tinerei a fost mereu o goana dupa bani pentru a-si permite mancare, astfel ca inceputul cartii o gaseste abia ajunsa acasa de la job, moment care ii schimba cu totul viata. In mai putin de 24 de ore ajunge sa locuiasca cu tatal ei, figura care a lipsit din viata ei din cauza a mai multor factori, spoiler pe care nu am sa il dau. Asistam la o schimbare rapida de peisaj si autoarea ne muta in Texas, mai exact in Bolivar Peninsula, intr-o locatie foarte varatica inconjurata de mult soare si mult ocean.

Integrata in noua familie, Beyah se simte destul de singura iar secretele pe care le ascunde, ii pun piedici astfel ca prefera sa stea cat mai retrasa, astptand cu nerabdare ca luna August sa soseasca cat mai rapid.
Timpul trece si usor, usor incepe sa construiasca o legatura cu Samson, baiatul din vecini cu care, singurul lucru pe care nu il are in comun, sunt banii pe care ii are.

Incerc sa ma opresc aici cu micuta descriere, sper sa o traduca si la noi si sa puneti mana pe ea cat mai rapid caci este o lectura impresionanta, ori sunt eu mult prea emotiva pentru ca as fi citit si un ziar dupa seria After, ori chiar cartea aceasta este de nota zece, insa sa nu uitam ca ne referim la Colleen Hoover.
Spuneam mai sus ca este o carte echilibrata si as vrea sa dezbat putin pe marginea acestei afirmatii:

• am gasit suspans, cred ca acesta este si motivul pentru care am devorta-o cu atata dorinta;
• am gasit nota acea de tristete care te face sa iubesti personajul cu usurinta pentru ca simti ca vrei sa il protejezi, insa nu exagerat astfel incat sa te faca sa te simti inconfortabil;
• am gasit mister, numai gandul ca cine e Samson si care este povestea lui;
• am gasit iubire sub o altfel de forma, nu stiu, a fost diferita, mai reala mai calma, mai moderata si mai atenta;
• plot twist. Asta a fost mind fuck pentru mine, si pentru asta a trebuit sa imi eliberez programul si sa termin cartea.

Doua lucruri mi-au mai placut despre ea: coperta si insemnatatea ei, si titlul, abia asteptam sa vad care este povestea din jurul lui, iar cat despre coperta, nu ma asteptam sa fie atat de speciala.

Cartea aceasta nu are epilog. Cand o carte are epilog, iti creezi niste asteptari pe baza carora ajungi si o judeci la final dupa ce o inchizi. Neavand un epilog, nici nu mi-am dat seama cand s-a terminat, insa asa multumita am fost de final incat nici nu am realizat cat de mare imi era zambetul.

In incheiere, nu stiu daca vreodata o sa ma vedeti vorbind de rau o carte scrisa de Colleen Hoover, insa stiu ca o sa ma vedeti vorbind de ea vesnic!

Anca GV