Pentru ca a venit toamna destul de brusc si pentru ca nu am apucat sa ma bucur de rochiile realizate pentru vara, mi-am propus sa fac un inventar al materialelor si sa vad ce gasesc prin stash, astfel incat sa croiesc ceva numai bun pentru toamna aceasta.

Vazand ca nu prea am optiuni, mi-am propus sa fac o rochie chiar si cu riscul sa o termin si sa ajung sa nu o port. Am materialul acesta de un an si tot ce am putut face din el, a fost o noua husa pentru masa de calcat, atat.

Povestea materialului este una foarte interesanta si vreau sa o notez aici, in speranta ca nu o voi uita, desi nu imi mai amintesc foarte bine.

Anul trecut, pentru ca am stat o luna intreaga acasa cu ocazia operatiei de strabism, am putut sa fiu mai relaxata si mi-am vizitat bunicii mai des, astfel ca am putut sta de mai multe povesti. Spun toate acestea insa sunt destul de confuza, tot am impresia ca s-a intamplat in Martie anul trecut, chiar nu imi mai amintesc perfect. Materialul este atat de vechi incat a fost cumparat de unchiul meu cand era un adolescent si sunt cativa ani buni. Tesatura este din bumbac, de o foarte buna calitate si foarte moale la atingere, chiar si dupa 20 – 25 de ani, nu prezinta nici un semn de slabire, insa singurele minusuri, sunt niste pete de rugina pe ici pe colo care mi-au limitat designul pentru aceasta rochie.

Initial voiam sa recrez rochia din viscoza despre care am vorbit AICI, pentru ca ador lungimea ei si faptul ca este foarte versatila, insa nu am avut suficient material, asa ca am ales sa realizez o rochie scurta cu maneci lungi astfel incat sa nu mai am nevoie de nimic pe deasupra.

Am realizat-o intr-o zi, foarte spontan si probabil ca o sa imi amintesc de acea zi multa vreme de aici in colo pentru ca am fost o zi foarte plina de fericire.

Am avut o vara grea, cu totii am avut parte de un an greu insa, pentru mine, tot ce imi amintesc legat de vara este ca la un momentdat ma sufocam de caldura iar urmatorul lucru pe care il stiu, este ca frunzele au inceput sa pice din copaci, vantul sa se inteteasca si ploile sa fie tot mai dese, practic din primavara, am simtit ca am intrat fix in toamna, lucru ce imi adanceste starea de tristete.

Dupa o asa vara incarcata, cand primesc cate un mesaj de la job sa stau acasa, reprezinta un moment de sarbatoare, simt nevoia sa am o pauza si simt nevoia sa ma calmez si odihnesc psihic, asa ca in acea zi, am putut sa ma relaxez cosand o noua rochita.

De ce o noua rochie? Pentru ca ador cat de simplu sunt de imbracat, au un efect de parca ai depus mai mult efort in alegerea unui outfit decat parte si sunt foarte feminine.

Mai jos am sa las cateva poze de pe parcursul intregului proces si rezultatul final.