Nu am avut curaj niciodata sa cos ceva pentru altcineva, sunt multe motive desi am facut-o odata pentru cineva iar acum cand ma gandesc nu stiu ce s-a ales de acea bluza…

Ideea sa ii cos lui o camasa a venit foarte natural, dupa ce am primit un teanc de reviste cu tipare de la prietena mea Dana, care tocmai ce a primit si ea o masina de cusut, le-am rasfoit si am gasit un foarte usor de realizat tipar pentru o camasa barbateasca.

Nu a fost nici o presiune, desi mi s-au mai batut cateva apropouri de-a lungul anilor. Ideea mi-a venit cand am vazut cat material am din lenjeria de pat de la Jysk si mai ales ca deja decisesm ce vreau pentru mine. Cel mai greu moment a fost cand a trebuit sa incadrez ambele tipare pe material, caci stiam ca daca dau gres cu un centimetru, totul nu o sa mai aibe sens.

Dupa multe calcule si multe ate si petice imprastiate prin casa, cateva zile de cusut non stop si cateva pahare de sampanie, am reusit sa creez pentru amandoi o tinuta asortata pe care am purtat-o in Copenhaga cu mare drag.

Rezultatul este unul exact asa cum mi-am inchipuit, partea cea mai grea fiind sa gasesc marimea perfecta pentru el, sunt extrem de mandra de mine si deja am in minte planuri mai sofisticate caci ce fac acum, este mult prea simplu.