magia lucrurilor mici

Sunt lucruri atat de marunte in viata care ar trebui apreciate mai tare, sa ne faca fericiti mai mult caci daca asteptam minunile lucrurilor mari, s-ar putea sa fim dezamagiti si tristi.

Astazi se implinesc doi ani de cand am plecat de acasa si este motiv de sarbatoare, asa cum serbez si varsta blogului sau a masini de cusut, stiu, sunt motive banale dar mie imi aduc un plus de fericire in vremurile astea tulburi.

In doi ani am invatat multe, m-am redescoperit, mi-am testat limitele (cat poate un om sa planga, cat ii poate fi de dor unui om, cum poate indura un om vremea rea, s.a.m.d.), am invatat cum este sa fiu respinsa de o societate doar pentru ca m-am nascut intr-o anumita tara… Am supravietuit gasindu-mi linistea si alinarea in lucruri mici, cusutul la masina si reconditionarea pieselor de mobilier, actiuni pe care le impart cu voi, am transformat din lucruri simple in adevarate placeri nevinovate, o ceasca de cafea si o carte pe stomacul gol, dimineata sau o cana de ceai bauta in tihna pe pervazul geamului privind in gol…, sutele de poze pe Instagram, sau grija pentru orhideele mele…toate ma fac fericita.

Articolul asta nu este despre nimic neobisnuit este un indemn, indemn catre fericire, gasiti-va linistea alaturi de lucruri mici, fie ingrijitul florilor sau o plimbare cu cainele… nimicuri care pentru societate nu au nici o valoare, gasiti-le unice pentru voi, va vor da putere sa zambiti mai mult caci asta este tot ce conteaza.

blog1blog2img_6390blog3

P.S. Zambesc chiar daca stiu ca falcutele mele imi micsoreaza ochii 🙂 !

semnatura-noua

o cafea

img_0424

img_0444

Barurile daneze nu exceleaza prin opulenta si personal calificat imbracat la patru ace.

Barurile daneze sunt simple, fara prea mari pretentii unde oamenii vin sa bea o cafea care nu conteaza cat costa sau cat de buna este, unde nu conteaza cat de bine au fost serviti de chelnerita, conteaza doar compania si sa fie vreme frumoasa.

Ma simt ca in vacanta…soare, mare, vara doar ca temperatura nu imi permite nici macar sa port o pereche de pantaloni scurti…trist, nu?

In loc de un binemeritat frappe, m-am delectat cu o cana de cafea cu frisca, facuta la ibric de o barmanita de la O’Neill”s – Irish Pub. Nici foarte tare, nici foarte slaba…o cafea destul de savuroasa in ciuda prestigiului.

20150625_161251_1

img_0443

Am facut cateva poze, am ras, am glumit si am povestit, chiar daca locuim impreuna de sase luni si ceva, aproape sapte, tot gasim fel de fel de amintiri pe care sa ni le impartasim. E foarte placut sa ai langa tine o persoana care tine loc de toata lumea…care reuseste sa te surprinda si sa te faca fericita tot timpul.

O’Neill”s – Irish Pub, un loc destul de dramatic pentru a fi numit altfel decat, bar cu un interior sobru care imi aduce aminte de un pub vechi de la noi, nerenovat care nu mai are clienti… Intr-un colt de masa pe o banca sta rezemat de perete un om destul de in varsta care soarbe dintr-un pahar de bere.

Afara, laolalta asezate cinci mese din lemn masiv cu scaune din ratan, umbrite de o singura umbrela la intrare pe marginea aleei principale.

img_0451

Am stat in jur de o ora dupa care am mai cerut un refill la bauturile noastre iar barmanita ne-a spus ca este gratuit. Am zambit si am multumit!

Soarele ardea tot mai tare si eram destul de revoltata pentru alegerea outfit-ului meu… “terasa” s-a umplut rapid de danezi galagiosi iar in scurt timp ne-am bucurat si de spectacolul oferit de absolventii clasei a XII-a care se plimbau intr-un car special amenajat in cinstea meritelor lor.

Drumul spre casa a fost destul de lenes, tropiti de caldura si rasfatati.

img_0450

IMG_0432