Written by Sunt lucruri atat de marunte in viata care ar trebui apreciate mai tare, sa ne faca fericiti mai mult caci daca asteptam minunile lucrurilor mari, s-ar putea sa fim dezamagiti si tristi.
Astazi se implinesc doi ani de cand am plecat de acasa si este motiv de sarbatoare, asa cum serbez si varsta blogului sau a masini de cusut, stiu, sunt motive banale dar mie imi aduc un plus de fericire in vremurile astea tulburi.
In doi ani am invatat multe, m-am redescoperit, mi-am testat limitele (cat poate un om sa planga, cat ii poate fi de dor unui om, cum poate indura un om vremea rea, s.a.m.d.), am invatat cum este sa fiu respinsa de o societate doar pentru ca m-am nascut intr-o anumita tara… Am supravietuit gasindu-mi linistea si alinarea in lucruri mici, cusutul la masina si reconditionarea pieselor de mobilier, actiuni pe care le impart cu voi, am transformat din lucruri simple in adevarate placeri nevinovate, o ceasca de cafea si o carte pe stomacul gol, dimineata sau o cana de ceai bauta in tihna pe pervazul geamului privind in gol…, sutele de poze pe Instagram, sau grija pentru orhideele mele…toate ma fac fericita.
Articolul asta nu este despre nimic neobisnuit este un indemn, indemn catre fericire, gasiti-va linistea alaturi de lucruri mici, fie ingrijitul florilor sau o plimbare cu cainele… nimicuri care pentru societate nu au nici o valoare, gasiti-le unice pentru voi, va vor da putere sa zambiti mai mult caci asta este tot ce conteaza.
P.S. Zambesc chiar daca stiu ca falcutele mele imi micsoreaza ochii 🙂 !
Anca GV 
Nu știm niciodată ce ne rezerva viitorul . Cum se zice :”niciodată sa nu spui niciodată ” . Multumesc pentru invitație , nu o refuz … cine știe poate cândva in viitorul îndepărtat ma hotărăsc sa scriu ceva care merita văzut , dar deocamdată ma multumesc sa citesc si sa ma delectez cu ceea ce au alți de împărtășit .
LikeLike
e ceva nou ce vreau sa adaug pe blog, poate cineva vrea sa povesteasca despre un produs sau o carte, a fost atat de impresionat dar nu si-ar deschide un blog doar pentru asta asa ca ma gandeam de ceva vreme sa fac un anunt pe facebook si blog despre asta.
De asta ti-am spus si tie acum, eram curioasa de parere 🙂
LikeLike
” ciudat ” …pentru fiecare om înseamnă altceva … si daca stai sa te gândești , fiecare dintre noi suntem ciudați in felul lui .
Sa revenim la tine, după părerea mea , nici pe departe nu te-as considera “ciudata” , ci mai de graba curajoasa ca iti exprimi public sentimentele, trăirile si experiențele .
Tine-o tot asa 😘, mie una imi place ❣️
LikeLike
multumesc, uite asa ai mai asezat o caramida la baza increderi mele :).
Esti bine venita sa iti expui si tu parerea daca vrei, poti scrie un articol despre ceva si sa il publicam aici.
LikeLike
Ca sa fiu in tema care am abordat-o amândouă , nu am de gând sa scriu pe nici un fel de blog , doar vreau sa ma bucur de postările celorlalți , de ale tale … timpul este prea scurt ca sa-l mai încarc cu alte activități , oricum sunt prea multe si asa …
Am nevoie , după cum zici si tu , de lucruri mărunte , mărunte care sa-mi satisfacă sufletul…
Imi place când vad persoane ca si mine de altfel cărora le place sa-si expună plăcerea lucrurilor care de multe ori nu le dam importantă , dar care daca ne oprim din alergarea noastră nebuna ne aduc satisfacții si liniște sufleteasca ( ca de exemplu “toamna “, văzută din ochii mei nu-i doar un anotimp si atat , este ceva plin de farmec ). Te pup ❣️
LikeLike
Ma refeream ca parca mesajul tau a venit intr-o completare a postarii mele de mai sus si ma bucur atat de tare cand gasesc oameni cu care rezonez si pot sa dezbat astfel de chestii, plus ca nu imi mai este teama ca pot fi considerata o “ciudata”, pentru ca asa se intampla…
LikeLike
Eiii , se pare ca nu știm sa ne mai bucurăm cu lucruri mărunte . Traim intr-o lume in care nici lucrurile mărețe nu ne satisfac suta la suta, pentru ca alergam , alergam, alergam …se pare ca nu avem un scop anume si un final definit , dar continuam sa nu prețuim timpul . Ne dam seama de trecerea clipelor doar atunci când realizam ca a mai trecut un an ( eu imi dau seama cu tristete cat de repede a trecut anul in curs , atunci când , copiii mei isi serbează >din nou < ziua )😞. La fel ca si tine am ajuns sa ma gândesc ca ceea ce este important , de fapt sunt doar clipele mici , dar trăite intens … fiecare clipa are magia ei , trebuie doar sa simțim adevăratele valori .
Te pup 😘
LikeLike
Ai spus mai frumos ca mine
Nu vrei sa scri postari pe blog?
Draga de tine! uite ca la aspectul asta nu m-am mai gandit… atunci se va simti cel mai rau trecerea timpului, cand ai un sot si copii, griji care nu te implic doar pe tine…
Bine punctat!
LikeLike