Cu o doza de cidru in mana si in cealalta mana, mana lui, am indraznit sa ne asezam pe nisipul destul de rece pentru un final de vara si am admirat apusul. Apusul nordic e magic, e un soi de cer unic, parca e un alt soare, norii prind viata si danseaza pe cer parca in ciuda vantului care se chinuie sa ii rasfire.

Am facut retrospectiva acestei veri si am descoperit ca am avut cate putin din toate si poate altele, deloc, dar nu e nici o panica, la anul, alta vara… e normal.

Nu am fost doar noi, incercand sa vedem unde suntem… au fost si velierele si iahturile scumpe ale danezilor care incercau sa faca acelasi lucru, sa se bucure de ultimele ore de vara de ultima iesire in larg.

O parada desprinsa parca din cel mai frumos basm, au cutreierat coasta in lung si lat pana ce soarele a scapatat dupa mica insula Bågø.

Azi, e deja septembrie, planurile bine intocmite incep sa fie puse in aplicare, soarele poate nu va mai straluci, poate nu se va mai vedea deloc, dar stiu ca e acolo si merita sa lupt pentru noua vara.