cand e vreme buna

In sfarsit pot sa spun ca a venit Primavara si in Danemarca, zilele devin din ce in ce mai mari iar vremea se straduieste sa fie mai buna.

A devenit un lux sa fim acasa impreuna si sa simtim ca petrecem timp de calitate impreuna, asa ca, atunci cand este vreme frumoasa, strabatem micile stradute ale orasului Assens, pe jos pentru a crea noi amintiri.

O cafea sau o bere la Pub-ul nostru favorit, plimbare la Marina, prin parcuri… oriunde incercam sa ne deconectam de la tehnologie si sa ne bucuram de povesti, imbratisari si tandreturi.

Ador orasul, il iubesc la propriu, desi este micut… iti ofera acea liniste si caldura, te face sa te simti acasa cu usurinta, oamenii sunt calzi si zambitori si e imposibil sa nu zaresti un chip cunoscut

Recent au inaugurat un nou ponton la Marina si sunt extrem de bucuroasa, astept cu nerabdare sa vina vara si sa fie ticsit de oameni, iar portul, sa fie plin din nou de barci cu panze imaculate, colindand largul marii.

E “greu” sa pui pe tine niste haine subtiri chiar daca soarele incalzeste cu putere, vantul este cel mai mare dusman, este atat de puternic si rece incat intra pana la os, de aceea inca nu am renuntat la puloverele calduroase.

primavara1primavara10primavara4primavara02primavara5primavara6primavaraprimavara7primavara13primavara8primavara9primavara11primavara12

outfitJeansi : H&M
Sweater : New Yorker
Botine : H&M
Accesorii :  H&M

semnatura-noua

assens

azi e deja septembrie

summerisover7.jpg

Cu o doza de cidru in mana si in cealalta mana, mana lui, am indraznit sa ne asezam pe nisipul destul de rece pentru un final de vara si am admirat apusul. Apusul nordic e magic, e un soi de cer unic, parca e un alt soare, norii prind viata si danseaza pe cer parca in ciuda vantului care se chinuie sa ii rasfire.

Am facut retrospectiva acestei veri si am descoperit ca am avut cate putin din toate si poate altele, deloc, dar nu e nici o panica, la anul, alta vara… e normal.

Nu am fost doar noi, incercand sa vedem unde suntem… au fost si velierele si iahturile scumpe ale danezilor care incercau sa faca acelasi lucru, sa se bucure de ultimele ore de vara de ultima iesire in larg.

O parada desprinsa parca din cel mai frumos basm, au cutreierat coasta in lung si lat pana ce soarele a scapatat dupa mica insula Bågø.

Azi, e deja septembrie, planurile bine intocmite incep sa fie puse in aplicare, soarele poate nu va mai straluci, poate nu se va mai vedea deloc, dar stiu ca e acolo si merita sa lupt pentru noua vara.

summerisover4summerisover2summerisover5summerisover6summerisover3

un an in Danemarca

A trecut un an!

Am mai implinit un an dar de aceasta data am implinit un an de stat in Danemarca, departe de casa parinteasca, alaturi de prietenul meu, un an plin de liniste sufleteasca, pace si schimbari.

20151104_131932

Fac parte din diaspora, iar actiunile din ultima saptamana m-au cutremurat, tara imi e in doliu, proteste si incercari de a schimba conducerea, toate acestea m-au facut sa nu pun geana pe geana si sa stau pur si simplu pe canalele de stiri, nu am putut sa fac mai nimic…

M-am simtit ca si cand am fost bolnava, virusata de un sentiment negru, plin de durere si compasiune, nu am putut sa mai postez, sa vorbesc, am plans in interiorul meu, am suferit si inca o fac, sunt trista…

Am fugit de acasa din cauza celor 3 ani petrecuti in facultate, 3 ani in care am dat piept cu nedreptatea, genul ala de nedreptate care marcheaza profund un om si ii taie visele si aripile care il duc catre viitor.

Nu imi e dor de nimic de acolo, de oameni chiar daca ii aud vorbind in jur si inteleg ceea ce spun, imi e dor de familie si locuri, prieteni si obieiuri, atat. Apoi vreau sa ma intorc, sa ma linistesc din nou, sa imi petrec timp de calitate in tara asta straina.

Ma uitam la ultima mea fotografie facuta in tara si am vazut nenumarate schimbari… inca nu fac diferenta daca sunt bune sau rele dar stiu ca trece timpul, timpul asta pretios in care trebuie sa acumulez informatii pentru a le exercita mai tarziu in folosul meu.

10704122_757099201025092_4417426203602704399_n

A trecut un an, un an in care mi-am construit un camin dupa bunul meu plac, mi-am construit un nou caracter si o noua conceptie despre viitor.

A trecut un an si ador ca pot spune acum ca “-Anul trecut pe vremea asta nu ploua. sau – Anul trecut pe vremea asta mergeam la Ikea sa cumparam mobila!” iar asta pare pentru mine ca o vesnicie. Nu am reusit sa ma acomodez chiar cu tot, ma si intimideaza prietenul meu care este de 4 ani aici iar la baieti e mai simplu, fetele percep totul diferit.

Zilele acestea au fost pline dar mi-am facut putin timp sa ma plimb prin oras, prin centru, sa mai colind cateva magazine si sa ma bucur totusi de linistea si monotonia acestei tari. Oamenii nu au griji, sunt veseli si senini, zambest tot timpul, lucru pe care foarte rar l-as vedea in tara…

20151104_13193720151104_144831

Imi place aici dar vreau sa ma intorc, vreau sa ma intorc atunci cand voi avea puterea sa nu mai pun la suflet, sa nu imi mai pese de sitem, sa nu ma mai otraveasca cu minciuni si rautati. Pana atunci, stau aici, imi e bine, zambesc si nu am griji.

As fi vrut sa vorbesc despre altceva, sa fiu vesela si sa va povestesc mai multe dar asta am simtit, nu imi pot reveni!

P.S. Cum sa nu iti placa sa vezi casele astea atat de frumoase si senine?

20151107_12390320151107_123830[1]