Ma bucur de vara, de fiecare raza de soare danez ce ma mangaie cald pe fata atunci cand privesc spre orizont. E fain sa ai masina, parca te teleportezi din punctul A in punctul B cat ai clipi, vineri, pe o vreme calda de dupa amiaza, spontan am plecat spre insula Helnæs, un loc mic, destul de izolat.

Cateva case, un far si o mica plaja, un aer stingher si un drum extraordinar, cam asa as putea descrie in cateva cuvinte micul loc. Pe stancile calde, ne-am asezat lenesi si am stat in liniste, un moment de respiro menit sa ne puna gandurile in ordine si plamanii sa se incarce cu aer sarat, am plecat rapid la drum, caci ni se facea foame, si nicidecum spre casa, de mai bine de un an si ceva imi doream sa ajung in Faaborg, simteam ca o sa plec intr-o buna zi din Danemarca, fara sa vizitez acel oras si asta ma mahnea…

Un drum drept in fata si mai putin de douazeci de minute, ne-a dus direct in port, un loc ceva mai aglomerat fata de Assens, un oras mai mare.

Imi plac la nebunie orasele port ce au iesire spre mare, pare ca au deschidere spre intreaga lume, o mare de posibilitati.

Dupa ce am savurat masa, ne-am propus sa ne mai plimbam prin centru si sa plecam abia dupa ce soarele se piteste dupa case. Am mers la pas usor, am facut poze si am lasat grijile pentru alte zile.

Nu inteleg daneza, nu am de gand sa o invat ca si limba, e mult prea urata (sorry), dar nu m-am putut abtine cand am gasit un cos cu carti undeva pe o scara la o usa, nu m-am putut abtine… iubesc cartile si ma gandeam ca daca nu salvez una, ploaia le va uda, erau gratis si asa ca mi-am ales o carte despre care mai tarziu am aflat ca este din 1949, despre educarea copiilor. Mi-a fost usor sa o accept ca si suvenir, mai ales ca strecurandu-ne pe stazile inguste dintre casele din centru, am mai gasit asezate pe o scara, intr-o ladita, niste carti postale. Intr-un plic era pusa acea carte postala, niste seminte de flori si un bilet prin care se spunea despre acele plante. Plicul costa 10 dkk asa ca m-am bucurat ca am avut monezi sa pot sa imi mai iau inca un suvenir.

Am mai facut poze dupa care am pornit spre casa, cu soarele in fata caci nu apusese, era in jur de zece insa se lasase racoare.

Imi era dor de zile de vara, de zile spontane, de zile cu noi, doar noi doi…

Anca GV