Cartea asta a fost castigatoare asta vara in cortul de pe faleza Cazinoului. Ma tot uitam la oferte, la titluri… am ales citind doar coperta pe spate si pot spune ca am avut o intuitie buna.

Lunad pauza de la seria “Instrumente mortale” cel putin anul asta, am decis sa ma apuc de cartea Flower, sa mai schimb firul, ma saturasem de monstrozitati si vanatori de umbre.

S-a vazut ca mi-a priit, am terminat-o in nici trei zile si sunt foarte incantata sa va spun despre ea, mai ales ca parerile sunt destul de impartite.

Povestea nu este extrem de complicata, cartea nu mai are alte parti asa ca autoarele, caci sunt doua, au concentrat fiecare intriga in mai putin de 313 pagini, destul de putin, nu?!

Povestea lui Charlotte mi s-a parut extrem de impresionanta, devotamentul si ambitia ei mi s-au parut dincolo de limite.

Nevrand sa repete greselile celorlalte femei din viata ei, si-a propus sa nu se indragosteasca, convinsa ca asta ar putea sa o impiedice sa isi realizeze planul, insa, toate au capatat alt sens cand in floraria unde ea lucra, a intrat Tate, un baiat chipes si destul de convingator.

Povestea lor a incepu foarte frumos, prima data, cu el care paseste in interiorul florariei pentru ca o vede pe ea dansand de mama focului pe muzica din casti, decide sa cumpere un buchet de flori pe care sa il livreze mai apoi, a doua zi, exact ei, la liceu. Vazand ca ea nu il recunoaste, Tate a continuat sa vina la florarie in speranta ca o sa obtina o intalnire cu ea. Va dati seama ca a reusit, altfel de ce ar mai fi fost scrisa cartea?

Spun ca a avut intriga si suspans pentru ca relatia lor a trecut prin multe urcusuri si coborasuri mai ales ca ei proveneau din doua societati complet diferite, ea, o simpla vanzatoare intr-un magazin de flori iar el cantaret foarte in voga.

Destul de copilaroasa si imatura aceasta relatie, mai ales cand vezi cum mrejele iubirii adolescentine sunt menite sa distruga pana si cel mai bun plan, pe parcursul romanului observam extrem de multe schimbari de caracter al personajului Charlotte, se vede clar cum mintea se lupta cu inima, cum vocile din capul ei ii amintesc pentru ce munceste din rasputeri, pentru cariera de doctor, visul ei, si dragostea pentru Tate pe care a inceput sa o poarte si compromisurile pe care ar trebui sa le faca pentru ca totul sa mearga perfect.

Mereu am fost de parere ca nu poti avea dragostea perfecta alaturi de cariera perfecta, asta o spun din proprprie experienta, mintea si inima lucreaza diferit, tradandu-se una pe cealalta, nu le poti avea pe amandoua, mereu trebuie sa sacrific pe una in detrimentul celeilalte.

Cartea mi s-a parut exceptionala pana la pagina 309 si mai sigur, fara cele sapte randuri din josul paginii si tot ceea ce a urmat dupa. Spun asta ca o parere personala, cartea ar fi putut fi o buna lectie, imi imaginam ca as da cartea asta sa fie citita de catre viitoarea mea fica, prin liceu, proaspat tradata in iubire.

Cartea asta ar fi putut fi despre o fata puternica, despre un vis care este dus la realizare din greu, cu multa munca si truda in spate, insa, autoarele s-au decis sa scrie inca o carte despre o alta fata simpla care se indragosteste nebuneste de un alt baiat cu bani… dezamagitor.

M-am saturat de tiparul asta si de cartile care sunt promovate datorita acestui fapt, mai intai “Fifty shades of Grey”, iar apoi “Crossfire” si se mai si pune accentul pe asta, iar dovada, ca sa vedeti ca nu spun prosti, uitati pasajul asta, Charlotte se presupunea ca este o fata care merge cu capul in pamant, fiind simpla si introvertita dar uitati reactia ei cand a vazut cu ce masina a venit Tate… pe bune???

Parca si muream daca nu atrageam atentia asupra acestui pasaj, as fi simtit ca nu am fost pe deplin sincera in aceasta recenzie. Acum ramane la latitudinea voastra, sa vedem ce tip de poveste alegeti, una despre o femeie puternica sau o alta poveste de dragoste…

Spuneti-mi si mie in comentarii, voi despre ce ati fi vrut sa fie cartea asta?