Bun gasit!

Spun asta pentru ca eu sunt cea care se intoarce, dupa o asa perioada tumultoasa, simt nevoia sa ma asez si sa scriu cate ceva, am planuri marete.

Am lipsit cu desavarsire… iar… stiu, dar am de gand sa va povestesc, poate o sa va inspire, poate o sa intelegeti, poate-poate putem sa reluam legatura asa cum era odinioara, plus ca am cateva idei ce sunt sigura ca o sa va surada, planuiesc sa ma extind.

Dar haideti sa o luam de la inceput.

De mica, am avut strabism exotropic la ambii ochi, parintii mei s-au ocupat de tot pana la un moment dat, tot ceea ce a insemnat controale medicale si procurari de ochelari de vedere, chiar si o operatie cand avem sase ani (cred ca sase). Nu am fost vindecata. Toate astea s-au impregnat adanc in evolutia mea si m-au modelat astfel incat am devenit o persoana … ciudata.

Adolescenta fiind, am incercat sa iau aceasta problema in propriile maini insa vizitele mele la diferiti doctori, ma aduceau in fata a doua concluzii: ochelari sau operatie.

Vazand toate astea, purtand fel si fel de ochelari, chinuindu-ma practic, am dezvoltat un autocontrol care a functionat in proportie de 80% atat timp cat nu eram obosita. Reuseam sa imi dau seama cand ochiul stang fuge si sa il aduc inapoi, aliniindu-l cu dreptul. Acest lucru se intampla si cu dreptul insa mult mai rar. Pentru cei ce nu intelegeti problema medicala, strabismul este atunci cand axele celor doi ochi nu sunt paralele si unul din ochi deviaza, creierul, din cauza ca imaginile nu se mai suprapun, decide sa ignore ceea ce vede ochiul deviat si de aici durerile de cap si indispozitia.

In ultimii doi ani am inceput sa obosesc foarte repede, nemaiputand sa ma concentrez ca odinioara si ce era cel mai rau, durerile de cap constante de cand ridicam capul de perna, pana il puneam la loc. Toate astea imi influientau mood-ul, avem zile bune si zile cu adevarat rele.

Acum ca am reusit sa fac o sinteaza, am sa va spun cum mi-a afectat viata de zi cu zi si mai ales ce impact a avut asupra blogului.

Totul a inceput in vara anului 2018 cand am inteles ca am nevoie de o pauza sa imi pot pune gandurile in ordine. Acea perioada m-a pus la grea incercare pentru ca am inteles ca nu pot sa renunt la blog dar nici nu pot sa evoluez, sa imbratisez alte platforme ca marea majoritate, din cauza problemelor pe care le aveam.

Cea mai buna decizie a fost sa aloc blogului mai putin timp decat de obicei, adica in loc de 11 articole sa scriu 4, insa acelea sa fie de calitate, pentru ca stiu ca timpul este pretios. M-am axat pe recenzii pentru ca in ciuda “anomaliei”, o carte nu m-ar fi judecat niciodata cand ochiul meu stang e plecat pa… Am cusut in zilele bune in care nu ma simteam extenuata. Am scris si editat tot in zilele bune, am incercat sa corectez literele mancate si virgulele, insa concentrarea imi era imposibila.

Decizia de a ma opera am luat-o tot atunci insa nu am spus-o cu voce tare pana tarziu in toamna.

Iarna 2018-2019, am petrecut-o cautand “doctorul perfect”, care sa fie specializat in tratarea si operarea strabismului la adulti. Dupa cateva cautari, stres, ganduri, am decis sa merg pe mana unei doamne doctore din Bucuresti, CV-ul, opiniile altor persoane si ce mi s-a parut cel mai straniu, asemanarea dintre doamna doctor si mami meu, mi-au vorbit cumva, m-au facut sa cred ca aia este decizia cea mai buna.

In Martie cand am fost in Romania pentru consult, am inteles ca am luat decizia corecta in ceea ce priveste medicul ales si ca totul – incepe.

De aici, poate ca ati observat din nou dispartia mea, vara a trecut destul de repede, m-am prins in munca pentru ca nu aveam suma necesara pentru operatie, m-am pierdut in stres, panici, ganduri, mi-am facut planuri si planuri de rezerva, dar si planuri de rezerva pentru planurile de rezerva si asa mai departe.

Aproape toata luna Octombrie am petrecut-o in Romania pentru analize, consultatii, operatia si o parte din recuperare. Deja am o ciorna in care am scris cu lux de amanunte intreaga experienta, ganduri scrise la o zi dupa operatie si simt nevoia sa o public pentru ca am cautat astfel de ganduri sincere, temeri, pareri si nu am reusit sa gasesc nimic care sa ma ajute sa ma calmez inainte de interventie, poate, in viitor o sa ajute pe altcineva sau cine stie, poate chiar pe mine.

Nu stiu daca sunt complet vindecata, am emotii, urmeaza sa merg la un nou consult in Ianuarie dar pana atunci trebuie sa fructific cumva timpul asta tinand cont ca stresul a trecut si orice s-ar intampla de acum in colo, poate merge doar in sus.

Ce o sa fac de acum in colo?

Am planuri marete si timp mult la dispozitie, a trecut o luna in care a trebuit sa stau in casa pentru a ma recupera si vreau sa fac ceva cu timpul asta, sunt cateva lucruri pe care vreau sa le invat si sa le aplic.

Pentru ca am adunat mai multa incredere in mine as vrea sa ma mut si pe Youtube, inca nu stiu cum o sa abordez platforma tinand cont ca sunt intarziata dar am sa pasesc timid, in stilul meu caracteristic asa cum am facut-o si pana acum.

Am cateva recenzii, am citit in ultima perioada cateva carti faine pe care vreau sa le impart cu voi ca de obicei, am in plan sa va vorbesc si despre cateva dezamagiri.

Vreau sa va arat si cum m-am folosit de Bullet Journal in perioada asta stresanta si mai ales, cat de terapeutic a fost.

Am facut categoria Plante acum multa vreme, categorie in care nu prea am adaugat articole, asta pentru ca am adunat foarte multe intr-un timp foarte scurt si am avut nevoie sa le invat tabieturile, inainte de a va da sfaturi cum sa le cresteti si ingrijiti, acum ca a trecut aproape un an de cand le am, pot sa impart cateva invataturi utile cu voi.

In incheiere!

Imi pare rau ca am disparut fara urma, imi pare rau a nu v-am spus, imi pare rau de multe lucruri insa voua care ati ramas aici, va sunt extrem de recunoscatoare, pentru mesajele primite, pentru urari si gandurile bune, va multumesc!

Anca GV