Written by Am terminat cartea asta in doar 24 de ore!
Nu pentru ca mi s-a parut o carte irezistibil de interesanta pe care nu am putut sa o las din mana, ci pentru ca dupa ce am inceput sa citesc, mi-am dat seama ce greseala imensa am facut.
Short story
De mai bine de o luna, am descoperit cartile scrise de Tarryn Fisher si dupa ce am terminat seria “Love me with lies“, iar apoi imediat dupa, “I can be a better you“, mi-am promis sa-i citesc toate cartile, urmatoarea de pe lista fiind “The wives”. Felul in care scrie m-a facut sa-mi dau seama ca gustul meu in materie de literatura s-a schimbat enorm. Parcurgand cartea “Cum sa furi o inima cu un sarut” mi-a intarit si mai tare convingerea ca nu mai accept orice tip de poveste si ca am multe pretentii de la o carte, atunci cand petrec mult timp citind.
Poate ca ar trebui sa fac un articol separat despre asta, caci simt ca este un subiect amplu si merita pus pe hartie pentru a ma face inteleasa. Pe repede inainte, caut carti cu substanta, unde plotul este atent gandit iar personajele sunt construite sa aibe o personalitate puternica. Mai caut sa am si ceva de invatat din acele carti, astfel incat pot sa impusc doi iepuri deodata.
“Cum sa furi o inima cu un sarut“, este o carte puerila, mult mai relaxanta decat altele si presarata cu suficiente intamplari intense astfel incat sa nu o lasi din mana, poate de asta am si terminat-o. Ma gandesc ca daca nu ar fi avut toate astea, as fi dat-o la o parte cu rapiditate, trecand la “The wives”, cartea mult dorita.
O telenovela siropoasa in care protagonista este o tanara de doar 19 ani.
As da vina pe autoare, ca a incercat sa creeze ceva atat de amplu incat s-a pierdut in detalii, as da vina pe editura, adaptarea nu a fost foarte fericita, as da vina pe protagonista ca este atat de copilaroasa, dar poate ca ar trebui sa dau vina pe mine ca mi-am dorit sa o termin atat de repede, neacordandu-i atentia de care avea nevoie.
Am cumparat cartea asta cand am fost in Romania in Octombrie, menita sa o ofer cadou prietenei mele Cosmina, cand m-am vazut cu ea am realizat ca am uitat-o acasa, lucru care m-a facut sa ma simt de doi bani. Am cumparat-o din cauza ratting-ului si pentru ca era singura la parinti, neavand o a doua parte.
As minti sa spun ca nu mi-a placut, dar as minti si sa spun ca mi-a placut enorm, poate ca ar trebui sa raman la un asa-si-asa, de asta i-am oferit doar 3 stele pe Goodreads.
Francesca Rossi este un personaj tanar prins intr-o poveste contemporanata cu mafioti si Organizatii mai rau ca in “The Godfather”. Este fiica sefului Organizatiei Italiano-Americane din Chicago, si toata adolescenta ei si-a petrecut-o sperand ca tatal ei ii va acorda sansa sa se marite cu Angelo Bandini, desi casatoriile in Organizatie sunt aranjate dupa traditii de mai bine de sute de ani.
Intoarsa de la studii din Elvetia, mandria de 19 ani a familiei Rossi, isi face timid intrarea in societatea din Chicago mai ales ca de acum are voie sa-si aleaga un sot. Desi apare pe radar ca fiind o fata extrem de frumoasa si educata, tanara viseaza sa fie sarutata de o singura persoana, urmand astfel una din mai multele traditii, insa seara se dovedeste a fi un esec atunci cand realizeaza ca sub masca nu era Angelo.
A doua zi, dupa ce toata noaptea si-a petrecut-o plangand de ciuda ca destinul nu s-a dovedit asa cum ea isi dorea, decide ca nu e capat de tara si ca inca mai are sanse sa se vada cu Angelo si sa repare ce a stricat. Pentru ca nu era de ajuns lovitura pe care o primise, in mai putin de cateva ore ajunge sa fie luata cu forta din sanul familiei de catre misteriosul care o sarutase cu o seara inainte, fiind anuntata ca pana la finalul lunii va trebui sa se marite cu el.
Misteriosul este Wolfe Keaton, un senator plin de bani, foarte arogant si cu un singur gand, sa-l distruga pe Arthur Rosii si intreaga Organizatie, motiv pe care il aflam pe final.
Acum ca stau sa ma gandesc, nu a fost deloc o carte rea.
Merita sa o cititi si voi?! Da! De ce sa nu?!
Sunt sigura ca o sa va placa, are de toate, este o telenovela in adevaratul sens al cuvantului.
De ce nu mi-a placut mie si de ce nu m-a convins?
Este superficiala, nu are emotii, in ciuda faptului ca Francesca este un personaj care trece printr-o multime de emotii si trairi, tot ce au putut stoarce de la mine a fost mila, nu am empatizat, nu am varsat nici macar o lacrima.
Nu am invatat nimic din ea!
Personajele sunt niste tornade, se vor a fie complexe insa nu le poti intelege actiunile sau deciziile, si nu puteti sa-mi spuneti ca e devina iubirea, ca nu prea cred…
Nu stiu ce altceva v-as mai putea spune, parerea mea nu ar trebui sa conteze in luarea deciziilor voastre insa e de datoria mea sa-mi spun gandurile, este dreptul meu.
Anca GV 